Restanțele salariale ale magistraților: încă o amânare greu de înțeles

Înalta Curte trebuia să se pronunțe joi în procesul privind asigurarea banilor pentru plata drepturilor salariale restante ale magistraților. Verdictul a fost amânat pentru 6 august, după ce o primă amânare fusese decisă pe 9 iulie.

Disputa de aproximativ 5 miliarde de lei rămâne suspendată între titlurile executorii ale magistraților și refuzul Guvernului de a deschide imediat bugetul.

Un proces cu miză uriașă

Dosarul 1844/2/2026 a ajuns la ÎCCJ după ce Guvernul și Ministerul Finanțelor au pierdut la Curtea de Apel București.

Instanța de fond a obligat Executivul să asigure, inclusiv prin rectificare bugetară, fondurile necesare plății restanțelor.

Justitie

Dosarul Georgescu–Potra, încă o amânare: justiția trage aer în piept sau trage de timp?

Hotărârea prevede executarea în zece zile de la rămânerea definitivă, penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere și o amendă zilnică raportată la salariul minim.

Pronunțarea recursului fusese stabilită pentru 23 iulie.

Completul a prelungit însă deliberarea până la 6 august, fără ca publicul să primească, deocamdată, o explicație amplă pentru noua amânare.

Drepturi vechi, nu măriri noi

Litigiul este prezentat uneori ca o nouă revendicare salarială a magistraților.

În realitate, procesul privește sume recunoscute anterior, inclusiv prin hotărâri executorii, rezultate din recalcularea retroactivă a salariilor începând cu 2018.

Înalta Curte susține că unele titluri așteaptă executarea de peste un deceniu.

Din această perspectivă, lipsa banilor din buget poate întârzia plata, dar nu poate desființa obligația statului.

Guvernul răspunde că instanțele nu pot decide modul în care Executivul repartizează resursele publice.

Disputa pleacă spre CCR și CJUE

Executivul încearcă să mute cauza pe teren constituțional și european.

A solicitat sesizarea CCR, formularea unei întrebări preliminare către CJUE și suspendarea judecății până la clarificarea acestor chestiuni.

Separat, Guvernul a reclamat la CCR un conflict juridic cu ÎCCJ.

Ilie Bolojan susține că instanța s-a substituit Guvernului și Parlamentului prin indicarea unor operațiuni bugetare.

CCR a amânat propria decizie pentru 23 septembrie.

Se conturează astfel un calendar al amânărilor:

6 august la ÎCCJ,

23 septembrie la CCR,

iar o eventuală sesizare a CJUE ar putea prelungi disputa considerabil.

Situația instituțională incomodă

Cazul are o configurație sensibilă.

Înalta Curte este reclamantul care solicită finanțarea, iar judecătorii Înaltei Curți soluționează recursul.

Completul este ”independent”, iar această situație decurge din competențele stabilite prin lege…

Totuși, aparența unei instituții chemate să judece un litigiu în care are un interes direct impune transparență și motivare impecabilă.

Tocmai de aceea, fiecare amânare alimentează suspiciuni, indiferent de justificarea procedurală.

Nota de plată continuă să existe

Banii fuseseră prevăzuți inițial în proiectul bugetului, apoi o parte a fondurilor a fost redirecționată către ajutoare sociale.

Guvernul poate discuta ritmul plăților și sursa finanțării. Existența titlurilor executorii rămâne însă problema centrală.

După două amânări, întrebarea este simplă:

dacă statul poate temporiza ani întregi executarea sentințelor pronunțate împotriva sa, ce autoritate mai are o hotărâre judecătorească pentru cetățeanul obișnuit?

Totuși… cum s-a născut nota de plată

Partea greu de înghițit este mecanismul prin care au apărut aceste restanțe.

În 2023, ÎCCJ și Parchetul General au decis majorarea cu 25% a salariilor judecătorilor și procurorilor, aplicată retroactiv din 2018.

Creșterea n-a trecut printr-o lege salarială nouă, însoțită de o dezbatere bugetară transparentă, ci a rezultat din interpretări administrative și hotărâri obținute în instanță.

Instituțiile Justiției au stabilit astfel că propriii angajați fuseseră plătiți greșit timp de mai mulți ani.
Diferențele au devenit drepturi câștigate, apoi titluri executorii, iar nota de plată a ajuns automat la contribuabil.

Acum, aceeași Înalta Curte care solicită banii judecă recursul Guvernului împotriva obligației de a-i asigura.

Juridic, mecanismul poate fi apărat; instituțional, el arată ca un cerc închis, în care beneficiarii stabilesc creanța, o confirmă și cer executarea ei.

Restul bugetarilor își negociază salariile cu Guvernul. Magistrații și le-au recuperat prin propriul sistem de justiție.

Gustul amar al ultimului dumicat…

… este, din nou, de natură etică. Fiindcă bulldogul dresat al Liei Savonea și-a înfipt colții adânc în bocancul guvernului și nu slăbește mușcătura pentru nimic în lume.

Și asta se întâmplă într-un moment în care statul român ar trebui să se împrumute de acest miliard de euro ca să plătească niște restanțe salariale generate parșiv.