Revolta împotriva interdicțiilor: Turismul montan în România

Peisajele pitorești ale României, încărcate cu frumuseți naturale, ar putea deveni inaccesibile pentru turiști din cauza noilor restricții impuse asupra accesului în păduri. Controversatul nou Cod Silvic, care urmează să fie votat în Parlament, a stârnit un val de critici și îngrijorări printre iubitorii de natură și activiștii de mediu.

Inițiativa, care prevede necesitatea obținerii acordului proprietarilor pentru accesul în pădurile din proprietatea statului sau privată, a provocat o reacție puternică din partea societății civile. ONG-urile de mediu au strâns peste 58.000 de semnături într-o petiție împotriva acestor măsuri restrictive.

Deși inițial criticate pentru propunerea de închidere a pădurilor, ONG-urile de mediu se alătură acum luptei împotriva limitărilor de acces impuse de noul Cod Silvic. Disputele dintre proprietarii de păduri și Fundația Conservation Carpathia, care militează pentru crearea unui parc natural extins, subliniază complexitatea situației și a motivațiilor implicate.

Pe de o parte, proprietarii de păduri susțin necesitatea protejării mediului și siguranței în fața riscului de incendii sau a altor activități dăunătoare naturii. Pe de altă parte, activiștii de mediu atrag atenția asupra riscului ca astfel de restricții să împiedice investigațiile jurnalistice și activitățile de monitorizare a defrișărilor ilegale sau a braconajului.

Impactul acestor măsuri asupra turismului montan și a libertății de acces în natură ar putea fi semnificativ, amenințând să transforme peisajul montan românesc într-o zonă inaccesibilă pentru turiști și iubitorii de natură. Dezbaterile din Parlament vor aduce în prim-plan toate aceste argumente, iar viitorul accesului în păduri va fi hotărât în urma unor negocieri intense și a unui echilibru delicat între protecția mediului și drepturile cetățenilor la acces liber în natură.

Dacă e să judecăm lucrurile puțin mai personal, vilegiaturismul de pădure nu trebuie limitat. Dar e bine să fie supravegheat. Fiindcă plimbăricile la pădure nu se lasă doar cu niscai poze și câteva guri de aer înmiresmat. Foarte frecvent, se mai întinde pe-acolo și câte-un grătăraș, că aerul tare al pădurii provoacă foame. Avem, cu alte cuvinte, nevoie de un corp de pază de pădure, activ, incoruptibil și responsabil. Un fel de rangers, zicem noi. Ar fi, probabil, mai utili decât Poliția Locală. Pădurarii clasici, de ce să ne mințim, nu ne mai prea inspiră încredere.

Am vrea un corp militarizat, care să controleze pădurile României. Să știe în permanență ce mai face ursul, ce mai zice lupul. Să supravegheze discret grupurile de turiști intrate în zonele forestiere. Și să folosească arma din dotare atunci când au de-a face cu hoții de pădure.