Români, ne așteaptă un deceniu foarte provocator! Specialiștii ne spun că fără reforme reale riscăm să mai sacrificăm încă o generație, ca cea de după 1990!

România va avea parte de un deceniu mult mai greu decât se estimează oficial, în condițiile în care e necesară mai mult ca oricând după 1990 aplicarea unor reforme reale.

Un proces care, în opinia specialiștilor, trebuie să plece de la schimbarea actualei clase politice, dar care să implice în reală măsură și transformări de natură economică și administrativă ale țării.

Iar schimbările sunt absolut necesare pentru a evita sacrificarea încă unei generații, așa cum s-a întâmplat cu cea de după 1990, care a visat că-și va trăi cu totul altfel viața după căderea regimului comunist.

Privind la modelul polonez și bulgăresc, două state foste comuniste, ca noi, până în 1990!

În plus, România are în fața ochilor și modelul polonez și cel bulgăresc, două țări care au făcut parte, ca și România, din sistemul comunist până în 1990, dar care au reușit să ajungă mult înaintea noastră, cum e cazul Poloniei, sau să egaleze diferența care o separa de noi, cu tendința ca, în următorii doi ani, să ne depășească la absolut toate capitolele, cum e cazul vecinilor noștri din sud.

„Românii au preferat, și prin influența semnificativă a politicienilor noștri, modelul tranziției prelungite, făcută cu pași extrem de mărunți. Și calea asta ne-a adus într-o situație din care vom ieși doar apelând la o reformă reală. Altfel, riscăm să sacrificăm cel puțin încă o generație, dacă nu chiar două, fiindcă în prezent asta am făcut crescând atât de mult datoria publică. Riscăm să lăsăm după noi o țară foarte îndatorată, datorii pe care nici măcar nu le-am făcut în numele dezvoltării, din păcate pentru noi”, e de părere cunoscutul profesor de economie Cristian Păun.

El afirmă că am reușit să denaturăm însuși conceptul de reformă, iar pentru asta vinovații nu se regăsesc doar în rândul clasei politice sau a capitaliștilor autohtoni.

„Politicianul român, în primul rând, a fugit de reforme ca de mere acre. Pentru aceștia, dar nu numai, fiindcă și românii de rând au acceptat, ideea de reformă e de mult luată în derâdere, e lipsită de conținut. Din când în când mai apare câte un ciudat, ca mine, care vorbește despre reformă. Dar fără asta nu vom putea schimba nimic în țara asta, cu atât mai puțin viața pe care o avem!”, precizează același economist.

El e de părere că primul pas implică o reformă a clasei politice actuale. Unul cu caracter obligatoriu.

Reforma începe din Parlamentul României!

„Mi-aș dori să găsim în țara asta politicieni serioși, așa cum a avut parte Polonia în ultimele decenii. Văd că și bulgarii au recuperat pe planul ăsta. Nu știu de unde o să-i găsim, fiindcă în acest moment, eu nu sunt deloc optimist. Nici vizavi de cei ce au fost la guvernare, nici de cei din Opoziție. Ba chiar îndrăznesc să afirm că nici măcar din rândurile opoziției nu ai ce să coagulezi și uneori politicienii de acolo par mai praf decât cei care au ajuns deja să ne conducă!”, sună „diagnosticul” oferit în exclusivitate pentru PUTEREA.

Cristian Păun se grăbește să descrie și pașii reformei de tip economic-administrativ.

„În paralel cu reforma apolitică, precizează tot Cristian Păun, cu păstrarea unui parlament cu doar 300 de membri și o singură Cameră, fiindcă noi am mutat deja Camera superioară în Parlamentul European, acolo unde ne alegem regulat trimișii, e nevoie de un stat mult mai slab ca cel obez de astăzi. România e un stat mult prea obez pentru nevoile sale. Polonezii au făcut deja reforma administrativă, noi încă ne căznim. După mine, ar trebui să renunțăm la orice Unitate Administrativ-Teritorială cu mai puțin de 4.000 de locuitori. Poate chiar 5.000! Păstrăm împărțirea pe județe, una de tip comunistă, făcută în urmă cu mai bine de 50 de ani, în loc să căutăm formule moderne, capabile să ne ducă mai departe. La ce e nevoie, spre exemplu, de județul Ilfov, în jurul metropolei bucureștene, când tonul îl dă evident Capitala? Sau, la ce mai avem nevoie de sectoare, când putem să redistribuim mult mai eficient resursele unui oraș precum Bucureștiul? Și exemplele pot continua!”.

În opinia lui, sectorul bugetar trebuie, la rându-i, trecut prin amplu proces de schimbare, fiindcă avem prea multe reprezentanțe regionale, cum ar fi inspectoratele, de orice tip, de Muncă, de Educație, sanitare sau sanitar-veterinare etc., care nu aduc niciun fel de beneficii.

Atenție egală la amenințarea corupției, dar și la lene!

În plus, acolo unde sunt prea mulți factori de decizie, corupția și în egală măsură, lenea, își fac foarte curând apariția.

„Nu în ultimul rând, se simte o nevoie urgentă și în domeniul magistraturii. Prea multe procese care se prelungesc nepermis de mult și care nu reușesc să ofere cu adevărat soluții juridice, prea multe amânări de decizii și în acest domeniu”, mai spune Cristian Păun.

Revenind la exemplul polonez, el oferă cazul Bursei de la Varșovia, care a reușit să capitalizeze sume enorme, de circa un trilion de euro, adică o mie de miliarde, acoperind practic toate celelalte burse din regiune. Sau cazul bulgarilor, al căror salariu minim pe economie se apropie cu pași repezi de cel al românilor.

„Din primăvara acestui an, polonezii au un salariu minim brut de 1.087 de euro, iar cel mediu a trecut de pragul a 2.000 de euro. În schimb, cum stăm noi, românii? Avem un salariu minim ce trece ușor de 800 de euro și în jurul căruia am început deja cearta pentru anul viitor. Iar legat de salariul mediu brut, suntem la jumătatea celui din Polonia. În ceea ce-i privește, bulgarii au anunțat deja salariul minim brut de la 1 ianuarie, 660 de euro, un prag care se apropie de cel românesc!”, a conchis același profesor de economie.