România plătește scump tranziția energetică: bani din afară, riscuri sociale și promisiuni greu de ținut
:format(webp):quality(80)/https://www.puterea.ro/wp-content/uploads/2025/06/Untitled-2.png)
România și-a asumat ambiții importante în cadrul tranziției energetice, aliniindu-se obiectivelor Uniunii Europene prin Pactul Verde și alte strategii naționale. Totuși, un document elaborat de Ministerul Energiei indică numeroase provocări și riscuri care însoțesc acest proces complex și costisitor.
Costuri uriașe și finanțări externe indispensabile
Investițiile necesare pentru transformarea sectorului energetic sunt estimate la peste 4 miliarde de euro până în 2030. O parte semnificativă din aceste fonduri provine din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Fondul pentru Modernizare și alte mecanisme europene, ceea ce accentuează dependența de finanțări externe. Aceste sume impun o presiune considerabilă asupra bugetului național și a capacității de absorbție a fondurilor, se arată într-un document semnat de Casian-Pavel Nițulescu, secretar de stat în Ministerul Energiei.
Dependența încă mare de importuri și infrastructura insuficient dezvoltată
Documentul confirmă că România se bazează în continuare pe importuri de energie, cu obiectivul inversării acestei dependențe abia până în 2035. În plus, dezvoltarea capacităților de producție din surse regenerabile necesită modernizarea extinsă a infrastructurii de transport, distribuție și stocare, aspect care adaugă un nivel ridicat de complexitate și costuri suplimentare.
Complexitatea tehnologică și riscurile de implementare
Pe lângă sursele regenerabile clasice — eoliană și solară — documentul pune accent pe tehnologii emergente, precum hidrogenul, centralele nucleare și reactoarele modulare mici (SMR). Aceste tehnologii, încă în fază de dezvoltare, aduc incertitudini privind maturitatea lor tehnologică și costurile finale, ceea ce poate afecta termenele și eficiența tranziției.
Impact social semnificativ și necesitatea reconversiei profesionale
Tranziția energetică va avea un impact asupra angajaților din sectoarele tradiționale, iar documentele oficiale subliniază necesitatea unor programe de recalificare și măsuri sociale pentru a asigura o tranziție justă. Cu toate acestea, riscurile sociale și economice pentru comunitățile dependente de industriile energetice tradiționale rămân importante și dificil de gestionat.
Presiunea pe menținerea prețurilor accesibile
Ministerul Energiei recunoaște nevoia de a asigura un preț corect și accesibil al energiei pentru consumatori, însă transformările profunde ale sistemului energetic pot genera volatilitate și creșteri de costuri. Astfel, menținerea stabilității prețurilor reprezintă o provocare majoră.
Termene ambițioase cu provocări majore de respectat
România și-a propus ținte clare până în 2030 și 2050 privind capacitatea instalată din surse regenerabile și decarbonizarea sectorului energetic. Realizarea acestor obiective în intervalele stabilite impune un ritm accelerat de implementare, care poate genera riscuri legate de calitatea execuției și sustenabilitatea proiectelor.