România și tranziția spre mobilitatea verde: noile reguli privind emisiile de CO2 pentru autoturisme

La începutul anului 2025, România a intrat într-o nouă etapă a reglementărilor de mediu, adaptându-se la standardele europene din ce în ce mai stricte privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon provenite din transporturi. Dincolo de simple cifre sau tabele legislative, aceste măsuri reprezintă o schimbare profundă a modului în care vor fi concepute, vândute și utilizate automobilele în anii următori. Într-o țară în care mașina rămâne un simbol al mobilității și al libertății individuale, noile norme aduc atât provocări, cât și oportunități.

Impactul nu se resimte doar pe piața auto nouă, ci și pe cea second-hand, unde componente precum sonda lambda benzina devin esențiale pentru menținerea vehiculelor la standarde de emisii acceptabile. Obiectivul declarat este clar: un viitor cu emisii reduse și mobilitate sustenabilă, integrat în strategia europeană „Fit for 55”, care vizează o reducere cu 55% a emisiilor până în 2030 și neutralitate climatică până în 2050.

Normele europene și impactul asupra României

Pentru a înțelege direcția adoptată de România, trebuie privit mai întâi cadrul european. Din 1 ianuarie 2025, limita maximă de emisii pentru autoturismele noi a fost coborâtă la 93,6 grame de CO₂ pe kilometru, comparativ cu 115 grame în 2024. Această reducere marchează începutul unei traiectorii descendente, care prevede atingerea a doar 49,5 g/km până în 2030, pentru ca din 2035 să fie interzisă comercializarea mașinilor cu motoare pe benzină și motorină. România, la fel ca celelalte state membre UE, a transpus această regulă în legislația națională, urmărind să evite sancțiunile și să stimuleze tranziția spre vehicule electrice și hibride.

Pentru constructori, această nouă realitate nu înseamnă doar un exercițiu contabil, ci o presiune constantă de a investi în tehnologii verzi. Amenzile prevăzute pentru depășirea limitelor sunt severe: 95 de euro pentru fiecare gram în plus per automobil vândut, o sancțiune care poate atinge sume considerabile pentru companiile cu portofolii încă dominate de motoare convenționale. În acest context, normele devin un catalizator al inovației, forțând industria auto să regândească nu doar propulsia, ci și materialele, aerodinamica și întregul proces de fabricație.

10:42, 07.10.2025 • Mediu

Garda de Mediu primește drone pentru depistarea poluării. Diana Buzoianu: „Întărim controlul și ne asigurăm că infractorii nu mai scapă”

15:49, 26.09.2025 • SOCIAL

A fost descoperită o legătură între vederea slabă la copii și poluarea aerului cu aerosoli

Flexibilitatea trienală: un compromis între exigență și realism

O noutate importantă a reglementărilor din 2025 este schimbarea modului de calcul al conformității. Dacă până acum analiza se făcea anual, de acum înainte performanțele vor fi evaluate pe o medie trienală, acoperind perioada 2025–2027. Această abordare oferă o marjă de respirație producătorilor, care se confruntă cu dificultăți logistice, lipsuri de materii prime și întârzieri în lanțurile de aprovizionare. Totuși, această flexibilitate nu trebuie confundată cu o relaxare: obiectivele finale rămân aceleași, iar presiunea pentru reducerea emisiilor nu dispare. Din contră, media trienală obligă la planificare pe termen mediu, sincronizând lansările de modele, mixul de vânzări și investițiile în electrificare.

Pentru România, ajustarea este relevantă mai ales pentru importatori, care pot echilibra mai bine vânzările dintre modele convenționale și cele electrificate. Într-o piață unde second-hand-ul domină încă, iar infrastructura de încărcare este în dezvoltare, perioada de tranziție devine crucială pentru a evita un blocaj al consumatorilor și al dealerilor.

Politicile fiscale și zonele cu emisii reduse

Noile norme nu se limitează la producători, ci ating și buzunarul consumatorilor. În România, impozitarea vehiculelor devine tot mai strâns legată de nivelul emisiilor. Un automobil cu motor convențional, care depășește pragurile stabilite, va implica taxe mai mari la înmatriculare și costuri de utilizare ridicate. În paralel, autoritățile locale pot introduce sau extinde zone cu emisii reduse, interzicând accesul vehiculelor poluante în centrele marilor orașe.

Bucureștiul, care se confruntă cu niveluri ridicate de poluare, este un candidat natural pentru asemenea măsuri. Experiența altor capitale europene arată că restricțiile de acces pot fi eficiente, dar și controversate, generând proteste din partea șoferilor care nu își permit vehicule mai puțin poluante. De aceea, combinarea acestor reguli cu scheme de subvenții și programe de înnoire a parcului auto devine esențială pentru a accelera adoptarea noilor tehnologii și pentru a reduce rezistența socială.

România și provocarea infrastructurii electrice

Un punct nevralgic în aplicarea reglementărilor îl reprezintă infrastructura. Dacă în țări precum Germania sau Olanda rețeaua de stații de încărcare este deja extinsă, România se află încă într-o fază incipientă. Deși au fost lansate programe publice și investiții private, realitatea din teren indică diferențe mari între regiuni. În marile orașe apar hub-uri de încărcare rapidă, însă în zonele rurale sau pe drumurile naționale oferta este redusă, iar predictibilitatea călătoriilor depinde adesea de planificare atentă.

Această discrepanță poate încetini adoptarea vehiculelor electrice, deoarece cumpărătorii sunt reticenți să investească într-o mașină care nu le oferă garanția unei mobilități continue. Din acest motiv, succesul politicilor privind emisiile depinde de ritmul cu care statul și companiile dezvoltă rețele fiabile de încărcare și modernizează rețeaua electrică, în paralel cu stimulente pentru producția locală de echipamente și pentru autoproducție prin panouri fotovoltaice.

Constrângerile industriei auto și adaptarea constructorilor

Pentru industrie, noile reguli sunt o provocare dublă. Pe de o parte, companiile trebuie să comercializeze modele electrice și hibride accesibile, menținând competitivitatea pe o piață sensibilă la preț. Pe de altă parte, investițiile în cercetare, software și linii de producție implică costuri mari, ce trebuie amortizate rapid. Mari grupuri europene precum Volkswagen, Renault sau Stellantis accelerează electrificarea, iar România, ca piață de destinație, va resimți direct schimbările în oferta de modele și în politicile comerciale.

Riscul este ca modelele electrice să rămână inaccesibile pentru o parte a populației, în condițiile în care salariile medii sunt sub nivelul din vestul UE. Aici, politicile guvernamentale de sprijin țintit pentru gospodăriile vulnerabile sunt decisive, altfel tranziția riscă să genereze un decalaj social între cei care își permit mobilitatea verde și cei care rămân captivi în vehicule vechi și poluante.

Fit for 55 și obiectivele pe termen lung

Toate aceste măsuri se înscriu în cadrul „Fit for 55”, care urmărește reducerea cu 55% a emisiilor până în 2030, raportat la 1990. Transportul rutier, cu pondere semnificativă în totalul emisiilor, este vizat prin standarde stricte de CO₂, electrificarea flotelor și măsuri fiscale care descurajează utilizarea tehnologiilor poluante. Pentru România, implementarea acestor politici înseamnă și aliniere la modernizarea economică europeană, condiție pentru atragerea fondurilor și a investițiilor necesare.

Neutralitatea climatică din 2050 pare un obiectiv îndepărtat, dar fiecare etapă intermediară contează. Pragul de 93,6 g/km în 2025 e o piesă din puzzle, pregătind transformări mai ample ale mobilității și ale lanțului valoric auto.

Cum se măsoară emisiile: WLTP și testele din lumea reală

Înțelegerea metodologiei de testare ajută consumatorii să interpreteze corect cifrele. Trecerea de la vechiul ciclu NEDC la WLTP a înăsprit condițiile de măsurare, apropiind valorile de condițiile reale de trafic. Aceasta explică de ce unele modele par să aibă, pe hârtie, emisii și consum mai mari față de trecut: metoda este acum mai realistă. La aceasta se adaugă testele RDE (Real Driving Emissions), care verifică performanța pe drumuri publice. Pentru România, unde climatul, relieful și infrastructura variază mult, faptul că măsurătorile țin cont de utilizarea reală face ca standardele să fie mai credibile pentru cumpărători și mai relevante pentru autorități.

Flote, companii și beneficiile în natură după 2025

Un capitol aparte îl reprezintă flotele corporative, care influențează semnificativ mixul de vânzări. În 2025, numeroase state UE, inclusiv România, își ajustează tratamentul beneficiilor în natură pentru mașinile de serviciu, folosind CO₂ ca parametru cheie. Pe scurt, cu cât emisii mai mici, cu atât implicații fiscale mai avantajoase pentru angajat și companie. Acest mecanism încurajează companiile să aleagă hibride plug-in sau vehicule electrice, accelerând reînnoirea parcului auto. În timp, efectul se propagă în piața second-hand, unde aceste modele ajung disponibile la prețuri mai accesibile, contribuind la scăderea emisiilor și în segmentul uzat.

Dezbateri politice în UE: între rigurozitate și flexibilitate

În 2024–2025, la nivel european s-au intensificat discuțiile privind mărimea amenzilor și ritmul țintelor. Unele state membre au cerut revizuirea sau amânarea unor sancțiuni, invocând contextul economic, costurile energiei și competitivitatea industriei. În paralel, Parlamentul European a susținut măsuri de flexibilitate temporară, precum media trienală, fără a altera traiectoria țintelor pentru 2030 și 2035. România se poziționează în această dezbatere cu un interes dublu: pe de o parte, acces la mobilitate accesibilă pentru populație; pe de altă parte, alinierea la obiectivele climatice și evitarea penalităților la nivel de producători și importatori.

Mixul energetic și tranziția din cărbune

Reducerea emisiilor în transporturi este cu atât mai eficientă cu cât electricitatea folosită la încărcarea vehiculelor devine mai curată. România își accelerează tranziția de la cărbune la surse regenerabile și gaz, ceea ce, pe termen mediu, scade amprenta de carbon a fiecărui kilometru parcurs în regim electric. Corelarea politicilor de mobilitate cu politicile energetice este esențială: fără decarbonizarea rețelei, o parte a beneficiilor vehiculelor electrice se diluează. De aceea, investițiile în parcuri fotovoltaice, eolian și modernizarea rețelelor devin componente strategice ale aceleiași agende climatice.

Import, înmatriculare și particularități ale pieței din România

Piața auto românească este puternic influențată de importurile de mașini rulate. Procedurile de înmatriculare, taxele și verificările tehnice joacă un rol decisiv în calitatea parcului auto. Noile orientări legate de emisii vor filtra în timp modelele foarte poluante, în special în orașe unde presiunea pentru calitatea aerului este mai mare. Pentru cumpărătorul de second-hand, devine important istoricul de întreținere, conformitatea cu standardele WLTP și starea componentelor cheie pentru emisii. Pe termen scurt, accesibilitatea financiară va rămâne criteriul numărul unu; pe termen mediu, costurile totale de utilizare – alimentare, taxe, restricții de acces – vor împinge treptat preferințele spre tehnologii mai curate.

Zone cu emisii reduse în Europa: ce trebuie să știe șoferii români

Mobilitatea modernă este transfrontalieră. Mulți șoferi români călătoresc în capitalele europene unde zonele cu emisii reduse sunt deja realitate: accesul depinde de norma de poluare, CO₂ și uneori de etichete specifice. Cunoașterea acestor reguli devine esențială pentru planificarea călătoriilor, evitarea amenzilor și luarea unor decizii de achiziție informate. Pe măsură ce rețelele urbane se redesenează în jurul calității aerului, automobilul care oferă flexibilitate în România trebuie să rămână compatibil și cu exigențele europene.

Ce înseamnă concret pentru consumatori

Pentru cumpărătorul din 2025, specificația CO₂ nu mai este o cifră marginală din fișa tehnică, ci un determinant economic. Ea influențează prețul final prin taxe, accesul la anumite zone, valoarea de revânzare și chiar politica de asigurare. În același timp, telematica și software-ul aduc actualizări care pot optimiza managementul energiei, iar eco-driving-ul revine în prim-plan ca instrument practic de reducere a consumului. Pentru flote, TCO-ul (total cost of ownership) depinde tot mai mult de CO₂, ceea ce va repoziționa preferințele către modele electrificate.

Concluzie

Noile reglementări privind emisiile de CO₂ pentru autoturisme marchează o schimbare de paradigmă pentru România și pentru întreaga Europă. Reducerea limitelor la 93,6 g/km, introducerea conformității trienale și accentul pe vehicule electrice și hibride sunt pași necesari într-un proces complex de decarbonizare. Totuși, succesul nu depinde doar de litera legii, ci și de investițiile în infrastructură, de sprijinul financiar acordat consumatorilor, de puterea de inovare a industriei și de coerența dintre politicile de mobilitate și cele energetice.

Pentru șoferul român, aceste schimbări se traduc printr-o realitate în care alegerea automobilului devine tot mai strâns legată de responsabilitatea față de mediu și de costurile pe termen lung. Într-un viitor nu foarte îndepărtat, mobilitatea nu va mai fi definită doar de putere și confort, ci și de sustenabilitate, eficiență și compatibilitate cu noile norme. România se află la începutul unui drum lung, dar direcția este clară: către un transport mai curat, mai responsabil și în acord cu idealul european al neutralității climatice.