România – țara fără vinovați

Este plăcerea noastră, a românilor, de a eticheta, de a generaliza și de a împărți tot în alb şi negru fără să avem, de cele mai multe ori, habar despre ce vorbim, pe cine învinuim şi, cu atât mai puțin, cine este cel ce merită, cu adevărat, să fie acuzat. Poate că această plăcere este ceea ce unii induc şi promovează, cu bună știință, printre români, tocmai pentru ca adevărații vinovați și “beneficiari” ai nemulțumirii întregii societăți să nu poată fi identificați, iar vina să fie una colectivă, a întregii categorii din care şi vinovații au făcut sau încă fac parte.

Mă refer la clasa politică românească sau politicienii români, cum vă sună mai bine sau cum vă este mai la îndemână pentru că, în general, aceștia sunt văzuți de români ca principalii vinovați sau principala cauză pentru ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă rău în România. Fac precizarea, pentru cei cu mintea scurtă, că nu încerc să apăr pe nimeni, din contră, îmi doresc să-i găsim împreună pe cei care se fac vinovați (chiar și eu, ca fost om politic, dacă este cazul), direct și/sau indirect, pentru situația în care a ajuns societatea românească, despre cum este văzută și percepută România la nivel internațional dar, mai ales, pe cei care pot influența în bine viitorul românilor atât în acest colț de lume, cât oriunde aceștia vor decide să trăiască.

Auzim, de cele mai multe ori, “politicienii au vândut țara”, “clasa politică este coruptă”, “politicienii i-au gonit pe români din țară”, “vrem politicieni noi”, politicienii au făcut şi au dres … Dar niciodată nu ne punem câteva întrebări, de bun simț, înainte să “tragem” fie într-o “țintă” generală, fie într-una care nu există, adică să “tragem” degeaba!

Oare cine i-a votat pe politicieni, uneori chiar și de două ori aceeași persoană? Oare cine acceptă ca votul pentru partide să fie dat pe LISTE (adică, la grămadă şi DOAR pe cei doriți de “șmecherii” din partide) şi de ce nu UNINOMINAL (adică, persoanele propuse de partide)? Oare cine acceptă diferențele (adică minciuna) dintre promisiunile făcute în campaniile electorale și ceea ce se întâmplă în timpul guvernărilor? Oare cine acceptă ca după lupta din campaniile electorale (cu scuipat, jigniri înjurături şi chiar amenințări la adresa unor votanți, doar pentru “vina” că au anumite preferințe politice), exact partidele care s-au acuzat reciproc pentru distrugerea acestei țări să-și dea mâna și să formeze “coaliții de “compromis național” împotriva interesului societății românești? Oare cine acceptă umilința guvernanților și încălcarea drepturilor cetățenilor acestei țări? Oare cine acceptă ca întreaga societate românească să fie viciată şi, “pas cu pas”, adaptată noilor cutume progresiste? Oare cine sunt “vitejii” care luptă crâncen pe social-media stând în vârful patului, uită şi refuză să vadă că în alte țări străzile și trotuarele sunt neîncăpătoare cu cei care luptă (chiar la propriu) pentru drepturile şi libertățile fundamentale ale propriului popor?

Trebuie să învățăm, așa cum se face în toate statele la care ne raportăm şi cu care dorim să ne comparăm, să-i identificăm și să “punem mâna” pe ADEVĂRAȚII vinovați de ceea ce ne dăunează nouă, cetățenilor, copiilor noștri, familiilor noastre, tradițiilor noastre, integrității şi suveranității țării noastre … societății românești, în ansamblu!

Adică, să spunem, fără teamă, cine este vinovat pentru lucrurile de care suntem pentru o vreme indignați dar pe care, curios de repede, lăsam să se aștearnă uitarea și facem ceea ce știm mai bine, împărțim, în mod colectiv, întreaga vină:

• privatizarea (mai bine spus vânzarea sau devalizarea) companiilor de stat și a majorității activelor statului român (adică, ale poporului român), din industrie, turism, agricultură și zootehnie etc.;
• cedarea prin vânzare și/sau concesionare a resurselor naturale naționale;
• distrugerea sistemului de educație pre-universitar, profesional și universitar (cu mici excepții);
• adoptarea de legi anti-românești tocmai de cei aleși de noi (atât de cei care votează, dar mai ales de cei care sunt fie prea comozi, fie dezinteresați să o facă), să vegheze și să garanteze pentru bunăstarea și propășirea neamului românesc … așa cum spune chiar jurământul acestora pe Constituția României și pe Biblie (cei care încă o mai fac);
• cedarea și renunțarea “pas cu pas” la tot ceea ce înseamnă suveranitate și interes național;
• acceptarea ca drepturile cetățenilor români în țară și peste tot în Uniunea Europeană să fie încălcate, drepturi stabilite atât prin Constituția României dar și prin Tratatul privind aderarea României la Spațiul European;
• batjocorirea propriilor cetățeni aflați în neputință şi umilirea lor chiar de statul plătit pentru a face exact contrariul.

Doar noi, românii, societatea românească, suntem cei care, dacă dorim cu adevărat, putem, împreună, să schimbăm toate aceste lucruri în favoarea noastră! Dar pentru ca un astfel de deziderat să poată prinde viață, înainte de orice, este obligatoriu să ne uitam în “oglindă”, să ne privim în ochi, cu sinceritate și fără frustrări. Iar atunci când vom întâlni semeni mai buni, mai pregătiți și chiar mai isteți ca noi, dornici de luptă pentru bine, dreptate și adevăr … să putem accepta că doar unii pot să ne conducă dar cu sprijinul nostru, al majorității, pentru că o țară poate și trebuie condusă DOAR de “oamenii de stat”!

Noi toți, ca neam, trebuie doar să insistăm pentru români și pentru România!