Rusul câştigător al Balonului de Aur: Cine este Lev Iaşin (VIDEO)

Unul dintre jucătorii dedicați ”sportului rege” este un portar al cărui nume poate să nu spună multora nimic, dar care a rămas „de legendă”.

El este primul portar din istorie şi totodată singurul care a obţinut Balonul de Aur: „goalkeeper-ul” sovietic Lev Ivanovici Iaşin.

S-a născut la 22 octombrie 1929, la Moscova, unde a copilărit. Debutul celei de-a doua conflagraţii mondiale, când avea doar 12 ani, a însemnat pentru Iaşin începutul unei perioade dificile, fiind nevoit să lucreze într-o fabrică, conform https://www.footballhistory.org/ şi https://colgadosporelfutbol.com/.

A fost deopotrivă un talentat jucător de hochei pe gheaţă şi de fotbal. Războiul şi munca dificilă în fabrică l-au debusolat, pasiunea pentru sport aproape dispăruse, precum şi orizontul optimist asupra vieţii. La 18 ani s-a confruntat cu o cădere nervoasă, pierzându-şi total dorinţa de a mai face sport. Un prieten apropiat l-a îndrumat să se alăture serviciului militar, imbold care a reprezentat o oportunitate pentru întreaga sa viaţă, nu doar pentru carieră. S-a adaptat rigorilor militare şi a împăcat, în acelaşi timp, şi pasiunea pentru fotbal.

Într-o zonă a incertitudinilor

A fost remarcat de antrenorul de la grupa de tineret a echipei Dinamo Moscova, Arkadi Cernişov şi a semnat cu această echipă în 1950, dar acolo deja era un titular incontestabil – Alexei ”Tigrul” Comici, un portar redutabil. Forma excelentă a lui Comici l-a plasat pe Iaşin într-o zonă a incertitudinilor, abandonând fotbalul pentru hochei, unde a câştigat cupa Uniunii Sovietice în 1953, potrivit https://www.footballhistory.org/.

Şansa i-a surâs în anul câştigării cupei, când titularul din poarta lui Dinamo Moscova s-a accidentat, iar intrarea lui Iaşin între buturi, la 2 mai 1953, într-un meci împotriva echipei Lokomotiv Moscova, a reprezentat începutul carierei sale fulminante. În mai puţin de un an a ajuns titular în poarta selecţionatei naţionale a URSS, debutând la 8 septembrie 1954 într-un meci cu Suedia, încheiat cu 7-0. A urmat o perioadă extraordinară, cu trei titluri obţinute în tricoul echipei Dinamo Moscova (1954, 1955, 1957) şi şi-a condus echipa naţională spre câştigarea medaliei olimpice de aur la ediţia din 1956.

Cel mai bun portar al secolului XX

Cupa Mondială din 1958 a însemnat recunoaşterea internaţională a talentului său extraordinar. Şi-a condus echipa de club spre un nou titlu (1959) şi spre câştigarea Cupei europene a naţiunilor (1960), după care s-a confruntat cu o scădere de formă, care a fost vizibilă în timpul Cupei mondiale din 1962. În 1963 a câştigat titlul cu echipa sa de club şi, pentru prima dată în istoria fotbalului, Balonul de Aur. La finalul meciului de adio, disputat la 27 mai 1971, în faţa a peste 100.000 de spectatori, şi-a scos mănuşile şi le-a înmânat portarului Ladislao Mazurkiewicz al echipei naţionale a Uruguay.

În 1967, a fost decorat cu Ordinul Lenin, distincţie pentru merite deosebite acordată civililor în fosta URSS. În 1998 a fost votat de Federaţia Internaţională a Istoriei şi Statisticii Fotbalului drept cel mai bun portar al secolului XX.

Potrivit Agerpres, în 2020, Balonul de Aur nu a fost decernat, pe fondul întreruperii campionatelor din cauza pandemiei cu noul coronavirus, însă revista France Football a dat publicităţii un ”dream-team” din care, pentru secţiunea portar, la nominalizări se regăseau, printre alţii, pe Gordon Banks, Sepp Maier, Dino Zoff, Gianluigi Buffon, Edwin van der Saar şi cel care a rămas în memora iubitorilor fotbalului mondial drept ”Păianjenul Negru” – Lev Iaşin.