Satul rotund din România așteaptă vizitatori

Am, da, restanțe la povești. De tot felul. Cum am și la cele din Lombardia, Milano, Lacul Como, despre care am promis că scriu. (Și scriu!) Știu. Doar că, le iau, după cum zice poporul, în ordinea numerelor de pe tricou. Satul rotund din România… Ați auzit de el? Ați fost pe-acolo? L-ați vizitat? Astăzi povestim despre acest sat care se întinde, cu casele sale, într-un cerc perfect.

Întins în jurul plantației de duzi

Este situat la vreo 40, 50 de kilometri de Timișoara și se numește Charlottenburg. Sau Șarlota. Sau Barița. Sau, cum am mai spus, satul rotund. Aparține de comuna Bogda și are în jur de o sută de suflete.

Casele sunt mai mult unele de vacanță, pentru care oamenii vin când pot din Timișoara sau de mai departe. Spre deosebire de alte sate de pe la noi unde, cel mai adesea se construiește haotic și la întâmplare, Charlottenburg s-a făcut din pix, din scheme, din calcule.

Planul localității a fost întocmit de inginerul Carl Samuel Neumann Edler von Bucholt. El a plasat în mijloc o fântână, în jurul fântânii a plantat duzi, iar de la duzi încolo a drămuit și calculat cum să fie casele. Practic, locuințele sunt ca niște raze de cerc. Satul rotund s-a înființat în 1771, când împărăteasa Maria Tereza a vrut să populeze dealurile Lipovei, fapt pentru care a adus aici 32 de familii de șvabi.

Guvernatorul de atunci al Banatului, contele de Aldringen, a fost cel care a avut mână liberă să numească după cum vrea noua așezare. Iar acesta s-a gândit că cel mai bine e să numească satul după numele soției, Charlotte. Câțiva ani mai târziu, la Charlottenburg lumea se curcise. Nu mai erau doar familiile de germani aici, ci și unele de români sau unguri.

Atunci s-a decis ca satul să respecte niște reguli și s-a întocmit rotund, în jurul plantației de duzi. Fiecare om era obligat să aibă grijă de duzii din jurul fântânii. Să nu-i rupă, să nu lase pe nimeni să-i strice. Și nici vreo casă de aici să fie mai înaltă ca alta. De fapt, în spatele legendei cu duzi, se ascunde altceva.

Se spune că președintele administrației Banatului, contele Karl Ignaz Clary – Aldringen, a avut un motiv temeinic de a dorit și poruncit să se construiască un sat circular, al cărui diametru este de 210 metri. Cum locul era unul cu păduri populate de animale sălbatice, contele a vrut să-și protejeze moșiile și domeniile.

Istoria, ca peste tot, a curs alambicat și în satul rotund. Locul a fost când al nobililor germani, când al statului român care i-a dat diverse utilități. După al doilea război mondial, familiile de nemți de la Charlottenburg au plecat în Germania. O vreme, satul a rămas aproape pustiu. Toate casele din cercul atent calculat au viețuit în singurătate și înstrăinare. Apoi, după 1989, orășenii din Timișoara, dar și din alte părți, au început să cumpere casele de aici și să se dedice tot mai mult locului. Satul rotund a fost declarat monument istoric de către Ministerul Culturii și Cultelor.

Duzii plantați în jurul fântânii mai există și azi. Pot fi vizitate casele și biserica. Pădurea are un parc de vânătoare în care pot fi găsiți cerbi din Boemia, Germania, România și este administrată de Ocolul Silvic Timișoara. Asta după ce s-a aflat, o vreme, și în patrimoniul Casei Regale a României. Se spune că senzația pe care o simt vizitatorii în satul rotund e una specială. Și că zicerea cu a te învârti în cerc, la Charlottenburg e absolut adecvată și la obiect. Dacă aveți drum prin zonă, treceți, zic, și prin singurul sat rotund din România.