Școala de la Carol I și Spiru Haret la Pepsiglas, prin Vintileanca

Spiru Haret ne avertiza în 1895 ”Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”. De atunci au trecut 125 de ani, iar școala de azi este oglinda realității. Ce vedem astăzi când se redeschid școlile?

Un haos instituționalizat și amplificat de prostia și amatorismul managerial al guvernanților, care de aproape șapte luni nu sunt în stare să pregătească deschiderea noul an școlar în condiții mai speciale ca urmare a epidemiei de COVID 19. Fac scenarii, emit judecăți de valoare aberante, propun soluții science fiction fără nicio legătură cu realitate, din care nimeni nu mai înțelege nimic. Elevi și dascăli cu mască sau fără mască, cu tablete sau fără tablete, cu vizete sau fără, cu manuale sau fără manuale. Este o bulibășeală de nedescris, iar artizanul acestui haos este chiar ministrul Educației, Monica Anisie, impusă de președintele Klaus Iohannis și susținută de premierul Ludovic Orban. Până acum etalonul haosul și al dezastrului din învățâmântul românesc era Ecaterina Andronescu, fapt pentru care a și ”botezată” Abramburica. Dar ce a făcut și face Monica Anisie de când este ministrul Educației ne demonstrează că Abramburica e mic copil pe lângă ea. De fapt, prin aberațiile și inepțiile debite precum și bâlbele aruncate în spațiul public demonstrează că celebrul Zăroni al lui Petru Groza era academician pe lângă Anisie, adică ea este o super Abramburica și Zăroni la un loc! Iar ultima aberație debitată la televizor ne scutește de orice comentariu. Profesorul de limba română Monica Anisie a întâmpinat dificultăţi când a vorbit despre panourile din plexiglas ce ar urma să fie montate în clase. „Aşa cum spuneaţi şi dumnevoastră, să poarte măşti, să aibă viziere sau fie băncuţa dotată cu PEPSIGLAS, că de fapt despre asta vorba”, a declarat Monica Anisie, ministrul Educaţiei, într-o intervenţie la un post central de televiziune. Opppssss!! Pepsiglas în loc de plexiglas?! La ce te poți aștepta de la un asemenea ministru al Educației, care se visează un al doilea Spiru Haret al României? La nimic bun. De ce? Pentru că n-a înțeles nimic din ceea ce a însemnat școala lui Spiru Haret în perioada de guvernare liberală. „Un foarte grav defect al întregului nostru învăţământ, fără excepţiune, este de a nu se ocupa decât de instrucţiune, şi nicidecum de educaţiunea tinerimii. Tot ce se face, tot ce se plănueşte este numai pentru programe, material didactic şi alte lucruri ce au scop de a introduce în mintea copiilor cea mai mare doză posibilă de cunoştinţe. (…) Am văzut de multe ori şcolari spunându-şi lecţia de filosofie sau de catehism, pe care o recitau cu exactitate; însă convingerea lipseşte întotdeauna. Cele ce se spun în şcoală, oricum s-ar face, tot nu sunt decât vorbe cari sboară, şi urma ce vor lăsa în spiritul şi inima copiilor va fi trecătoare, dacă chiar şcoala nu va da exemple vii de ceea ce în clasă se spune numai din gură“, scria Spiru Haret în raport adresat la acea vreme celor care guvernau, criticând metoda demult încetăţenită a memorării lecţiilor pe dinafară. Or, el voia ca elevul să aibă spirit critic, să poată discerne ce e bine şi ce nu, să se adapteze situaţiilor, adică să nu fie analfabet funcţional.

Dar, Spiru Haret din momentul în care a devenit ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, având trei mandate, toate în guverne liberale: 1897-1899; 1901-1904 şi 1907-1910, deja proiectul Casei Şcoalelor venea în întâmpinarea aspirațiilor acestuia. Pe 21 septembrie 1893, regele Carol I aprobase o lege care indica precis felul în care aveau să fie construite şcolile: şcoala de cătun avea o singură clasă; şcoala inferioară avea o singură clasă, dar cuprindea şi locuinţa învăţătorului; iar şcoala rurală superioară avea două sau trei săli şi locuinţa învăţătorului. Se preciza că vestibulul şcolii trebuia să servească şi ca vestiar „şi se va proceda cu o firidă lungă pentru punerea merindelor copiilor şi cu nişte apă de băut şi lemne de foc tăiate“. Unele şcoli trebuiau să aibă, de asemenea, şi clasă de lucru manual. Detaliile de construcţie, prevăzute de lege, mergeau mai departe: sobele erau din cărămidă, pentru a înlătura pericolul ca elevii să se rănească într-una de fontă. Iarna, temperatura în clasă trebuia să fie de 14-16 grade. Mobilierul necesar în fiecare clasă cuprindea pupitre, catedră, dulapuri, tablă, Biblie, icoana lui Iisus sau a Fecioarei Maria, portretele suveranilor şi alte obiecte necesare învăţării, precum şi menţinerii curăţeniei. Dar și la aceea vreme, Spiru Haret a fost contestat de anumiți politicieni, dar surprinzător a avut un aliat neașteptat în țăranul român, iar articolul apărut în 1907 în ziarul ”Epoca”- „D. Haret şi ţăranii“, semnat de „un ţăran din Vintileanca, judeţul Buzău“, spune totul despre rolul jucat de ”părintele școlii românești”. În acel articol, chiar în anul marii răscoale țărănești, acel ţăran ajunge să-şi exprime şi părerea cu privire la reformele pe care le-a facut Spiru Haret în învăţământul rural: „Se jeleşte «Epoca» că li s-a insuflat (învăţătorilor şi preoţilor) «dorinţa de un trai mai bun» şi-i pericol pentru ţară. Nu vă e ruşine?! Să muncească bietul învăţător din zi până-n noapte – unul singur cu elevii din cinci clase – pentru 80 lei pe lună şi când cer şi ei – ceea-ce d-voastră luaţi necerut – să li se adauge câţiva franci la această leafă şi pentru această muncă, ale cărei greutăţi d-voastră nu le puteţi gusta niciodată, strigaţi că-i «pericol pentru ţară!». Ruşine. Ne trebuie multe şcoli rurale, avem nevoe ca-n fiecare cătun s-avem câte-o şcoală, ia vă rog, pe d-tră, «patrioţilor» spuneţi ce şcoli rurale făcurăţi cât stăturăţi la guvern şi numărul celor existente de drept şi desfiinţate de fapt – zic numărul acestor şcoli îl puteţi preciza? Şcoalele rurale sunt interesele vitale ale neamului nostru şi acolo-i viitorul ţărănimii, al ţării şi al neamului. Campania ce o duceţi contra d-lui Haret e campanie dusă contra ţărănimei, contra ţării şi a întregului neam românesc şi nu vă vom lăsa, că nu d-voastră sunteţi poporul cu care ameninţaţi pe d. Haret, ci noi“. Țăran, țăran, dar mesajul a fost foarte clar, adică lăsați-l în pace pe Haret că știe ce face și face foarte bine.

La ce se întâmplă azi cu deschiderea școlilor în perioada epidemiei de coronavirus și cum a pregătit Monica Anisie revenirea copiilor în bănci, îl fac pe Spiru Haret să se răsucească în mormânt. Și astfel, nu ne mai rămâne decât să cugetăm cu amărăciune și resemnare la vorbele lui Mihai Eminescu: ”Şcoala este locul unde îţi ţeşi norocul”.

Mai multe articole...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele articole