Se impun măsuri rapide pentru evitarea unui dezastru în spitale

Prof. univ. dr. Dorel Săndesc, managerul Spitalului Județean de Urgență Timișoara, avertizează că spitalele, în special cele mari, sunt amenințate de o criză majoră. Și prezintă, în exclusivitate pentru Puterea.ro., de ce Casa de Asigurări de Sănătate trebuie să treacă rapid la un sistem de finanțare diferențiată a spitalelor.

Prețurile unor medicamente au crescut cu până la 500%

Domnule Profesor, în mai multe rânduri, inclusiv recent, ați vorbit despre subfinanțarea spitalelor și o posibilă criză, așa cum ne-a amenințat la sfârșitul anului trecut. Care sunt propunerile dumneavoastră, în calitate de manager al unui mare spital?

Subfinanțarea spitalelor este o problemă de mare importanță și de mare actualitate. Încă de anul trecut, am arătat prin mai multe memorii adresate Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), faptul că este o situație îngrijorătoare, obiectivă, chiar de importanță strategică.

Principala problemă o constituie subfinanțarea tarifelor pentru cazurile spitalizate. Astfel, tariful plătit de CNAS pentru un caz de complexitate medie a crescut față de 2018/2019 doar cu 15%, în condițiile în care, în acceasi perioadă, prețurile unor medicamente uzuale au crescut cu până la 500%, au crescut foarte mult costul utilităților etc. Or, toate acestea ne conduc spre o criză.

Ați avut un răspuns la aceste demersuri?

Din păcate, nu s-au luat măsuri. Și așa se explică situația de criză cu care ne-am confruntat la sfârșitul anului 2023. Și îngrjorător este că nici anul acesta nu s-a făcur nimic în acest sens.

Care sunt argumentele care susțin necesitatea finanțării diferențiate a spitalelor?

Spitalele, asa cum știm, sunt private și publice. Spitalele private accesează fonduri publice, dar funcționează pe criterii financiare de profit, selectând în consecință tipul de patologii, complexitatea suferinței etc. Trebuie spus că spitalele publice se împart în două categorii, între care există diferențe specifice semnificative: spitale mici și spitale mari. Astfel, spitalele mici reușesc mai ușor să-și asigure funcționarea pe baza principiilor de eficiență economică sau echilibru financiar, întrucât cazurile îngrijite nu sunt foarte complexe, cheltuielile cu îngrijirea lor sunt relativ previzibile și încadrabile în buget. Concret, atunci când e vorba de un caz complex, grav, acesta este preluat, de regulă, de spitalele mari.

În schimb, spitalele mari nu pot funcționa pe principiul eficienței și echilibrului financiar, deoarece ele au un rol major: de responsabilitate socială și de răspuns în orice situații deosebite! Aceste spitale asigură preluarea tuturor cazurilor grave și sunt cele care răspund în orice situație deosebită (accidente colective, catastrofe naturale, pandemii, conflicte sociale, războaie etc), așa cum am vazut foarte bine în ultimii ani.

Spitalele mari duc greul

Spitalele mari au un rol de responsabilitate socială majoră, dar și un rol strategic în sistemul de răspuns și apărare a țării!

Și pentru asigurarea acestui rol, marile spitale au în structură servicii medicale complexe (număr mare de linii de gardă , de specialități, care să asigure continuitatea intervenției în orice situație, dotări complexe și costisitoare etc.). Acest profil al marilor spitale nu este eficient după criterii simpliste economico-financiare, dar este pe deplin justificat, absolut necesar și obligatoriu pentru comunitate, pentru țară.

Care este situația actuală a spitalelor mari care au responsabilități majore în contextual actual?

Din păcate, prin finanțarea actuală, tocmai aceste spitale mari, care duc greul sistemului sanitar, sunt dezavantajate. Iată și o dovadă: o statistică facută de Societatea Română de ATI și Societatea de Medicină de Urgență arată că veniturile medicilor din spitalele mici sunt semnificativ mai mari comparativ cu cele ale medicilor din marile spitale, întrucât spitalele mici reușesc să mențină mai ușor echilibrul financiar. Ceea ce este o anomalie evidentă.

Care este, așadar, propunerea dvs. în așa fel încât să evităm confruntarea cu o nouă criză, evident cu repercusiuni asupra pacientului?

Soluția este următoarea: plata pe caz diferențiată de la CNAS. Finanțarea spitalelor mari, de exemplu, a spitalelor din centrele universitare, să fie mai mare, corespunzătoare complexității cazurilor abordate.

Care este ”răspunsul” Ministerului Sănătății la această problemă?

Împreună cu Ministerul Sănătății, lucrăm la o serie de programe și finanțarea acestora: programe pentru terapie intensivă, programe pentru recuperarea pacientului neurologic, programe pentru chirurgie … Este vorba despre programe pe patologii aparte. Ele sunt foarte bune, dar problemea trebuie rezolvată la nivelul CNAS. Ese vorba despre problema de fond: plata pe caz, diferențiată în funcție de clasificarea spitalelor.

Anul trecut, 7,7 milioane de pacienți au avut nevoie de un pat de spital. În calitatea dvs. de manager al unui mare spital, ce ați întreprins pentru a evita confruntarea cu o criză?

Ca manager, am reușit ca totuși, în aceste condiții vitrege pot spune, să ne menținem pe linia de plutire. Am reușit să nu tăiem sporurile personalului, să nu înregistrăm datorii, arierate sau blocări de conturi. Toate acestea prin mobilizarea exemplară a colegilor, creșterea semnificativă a număruui serviciilor medicale efectuate, diminuarea pierderilor, reducerea importantă a invalidarilor, acuratețea raportărilor etc.

Dar vreau să accentuez: se impun măsuri rapide, responsabile pentru evitarea unui dezastru. Pornind și de la o cifră care spune totul: în anul 2023, aproximativ 7, 7 milioane de pacienți au avut nevoie de un pat de spital.