Sectorul economic care va înghiți miliarde de euro în următorii ani: schimbările încep să se simtă

Dan Drăgan, secretar de stat în Ministerul Energiei, a prezentat la forumul regional al energiei FOREN 2024, organizat zilele acestea de CMR-CME la Neptun, strategiile și direcțiile de dezvoltare din domeniul energetic.

Conform acestuia, producția de energie se concentrează pe trei verticale principale:

1. Resurse generabile: Se acordă susținere tuturor tehnologiilor, cu accent pe energiile regenerabile precum solar, eolian, biomasă, biogaz, biometan și geotermal. Se așteaptă ca aproximativ 10 GW din toate aceste tehnologii să fie conectate până în 2030 pentru a îndeplini obiectivele stabilite de România.
2. Energie nucleară: Se urmărește continuarea programului nuclear românesc, cu o implicare în economia circulară și cu accent pe utilizarea resurselor locale pentru dezvoltare.
3. Gaz natural: Este văzut ca un combustibil de tranziție, cu planuri de a instala 4 GW de capacitate. Se așteaptă dezvoltarea capacităților de gaz natural în perioada următoare.

Pe lângă acestea, se acordă o atenție deosebită stocării de energie, cu accent pe baterii și alte tehnologii de stocare, precum și pe digitalizare și optimizarea rețelelor de transport și distribuție.

Ministerul Energiei se concentrează și pe educația consumatorilor, implementarea de tehnologii verzi și investiții consistente în infrastructură energetică. De asemenea, se acordă atenție dezvoltării hidrogenului verde și stocării carbonului.

Iată intervenția integrală a lui Dan Drăgan la FOREN:

”Pot să vă asigur că, la nivelul Ministerului Energiei, colegii mei sunt foarte atenți la ceea ce se întâmplă în piață, la provocări, la ultimele reglementări europene. Pot să vă spun că nu am emoții, pentru că până acum piața ne-a demonstrat că măsurile pe care le-am luat își produc efectele. Și dacă venim în partea de politici și strategii, haideți să ne gândim la verticalele pe care le avem în domeniul producției. Avem 3 verticale mari.

Una se referă la resursele generabile și aici vorbim de toate tehnologiile. Ceea ce a fost mai ușor de instalat a fost solarul, după aceea vine eolianul, apoi biomasă, biogaz, biometan, geotermal. Deci toate vor fi susținute și își vor găsi rolul în strategia și în dezvoltarea energetică. Dacă facem o sumă, un apel la toate aceste tehnologii, la nivelul anului 2030 așteptăm aproximativ 10 GW din toate tehnologiile să fie conectate pentru a ne îndeplini țintele pe care România și le-a asumat. Și aici, ca o paranteză, comparativ cu multe alte țări europene, cred că aproximativ 65% din ceea ce produce România în energie electrică este fără emisii de CO2, ceea ce este foarte important. Trebuie să ținem cont, iarăși ca o paranteză, că în Planul Național de Energie și Schimbări Climatice, partea de decarbonare nu se referă doar la sectorul energiei, sunt câteva sectoare care au o pondere foarte importantă și aici ne referim la transporturi, economie, industrie și agricultură (13:32) unde ajutăm cât putem și prin măsurile pe care le implementăm și prin investițiile și sumele pe care le punem la dispoziție și celelalte sectoare, inclusiv pentru electrificarea transporturilor, ca un exemplu.

A doua verticală, pe partea de producție, este reprezentată de nuclear. Suntem clar angajați în continuarea programului nuclear românesc și aici cu o implicație în economia circulară. Considerăm că încă 30% din ceea ce se va realiza la unitățile 3 și 4, precum și la retehnologizarea unității 1, va veni din economia locală, ceea ce este foarte important.

Iar a treia verticală ne referim la gaz natural. Îl vedem ca și combustibil de tranziție, și 4 GW. Așteptăm primele teste la prima centrală din cei 4 GW care vor fi instalați (la Iernut, n.r.) în perioada următoare. Așteptăm la nivelul anului 2027, iarăși, o nouă capacitate cea mai mare din Europa de 1,7 GW pe ciclu combinat (la Mintia, n.r.). Așteptăm și celelalte capacități în curs de implementare, de stabilirea EPC-urilor (contracte de performanță energetică, n.r.) pentru două capacități importante la CE Oltenia, și avem gazul natural local pe care dorim să-l folosim, gaz natural în interiorul Uniunii Europene și care trebuie să aducă o plus valoare.

Aceasta este partea de producție în general pe care o urmărim și dorim să o susținem în perioada următoare.

Nu uităm de partea de stocare, de sigur stocarea în baterii care este cea mai rapidă, dar dorim și celelalte tehnologii să fie încurajate deoarece trebuie să ne gândim pe termen mediu și la impactul asupra mediului.

Dacă vorbim despre stocarea în baterie, ne referim la o durată de viață de aproximativ 10 ani în ceea ce privește numărul de cicluri de încărcare și descărcare. Prin urmare, trebuie să vedem care este impactul real asupra mediului, dar avem nevoie de aceste baterii, le susținem și am avut, pot să vă spun, solicitări foarte mari la apelul care abia s-a încheiat pentru stocarea în baterii. Ne referim la transportul acestei energii și distribuția ei. Foarte important este faptul că am alocat colegilor de la Transelectrica peste 400 de milioane de euro pentru proiecte noi. Îi așteptăm cu proiecte noi, inclusiv în ceea ce privește digitalizarea. Același lucru este valabil și pentru societățile de distribuție, pentru care sunt alocate peste 1,3 miliarde de euro. Considerăm și suntem convinși că această transformare o vom trăi împreună, fie că ne place, fie că nu. Este o transformare care derivă din evoluția tehnologiei, care se desfășoară foarte rapid, iar cred că și în domeniul energetic se va adapta oarecum la progresul tehnologic. Este foarte importantă partea de digitalizare și de optimizare a acestor fluxuri prin investiții masive pe care le susținem.

Așadar, 2 miliarde de euro sunt alocați pentru rețeaua de transport și distribuție de energie electrică, iar pentru rețeaua de transport de gaz, aproximativ 100 de milioane de euro prin proiectele pe care Transgazul le dezvoltă.

Încă un aspect important este reprezentat de consumatori, atât industriali cât și casnici, deoarece ei sunt punctul central în jurul căruia ne desfășurăm activitatea. În final, trebuie să asigurăm consumatorului o energie sigură, constantă, la un preț rezonabil și, totodată, să atingem și țintele climatice pe care le-am stabilit. Cu siguranță, piața de consumatori finali are o dinamică aparte, poate fi chiar cea mai dinamică.

Cu siguranță, partea de autoproducție va continua să se dezvolte. Mulți dintre voi vedeți câtă energie produceți, câtă stocheazăți, câtă livrați în rețea. Putem spune că energia, într-un fel, s-a democratizat. Devine o marfă. Și iarăși, este important să asigurăm acestui produs un loc pe piață. Este foarte important.

Dacă ne referim la provocările din domeniu, sunt convins că partea de digitalizare va rezolva o parte din aceste probleme. Partea de stocare este foarte importantă pentru a putea să păstrăm această energie nedisponibilă și să o utilizăm în momentele de consum sau atunci când nu mai este produsă.

Totuși, un aspect foarte important, care are un cost mai mic, este educarea consumatorului. Acest lucru poate să vină în principal prin resursele financiare și o motivație financiară. Prețurile dinamice își fac deja simțită prezența și pe piața de energie din România. Sunt convins că o parte din adaptarea consumului la producția de resurse regenerabile va veni din avantajele financiare pe care furnizorii le pot oferi consumatorilor. Și prin aceste avantaje financiare, o parte semnificativă a necesarului de stocare poate fi direcționată către consum.

Este foarte important să menționăm că ideea nu este patentată la Ministerul Energiei; este o idee care se dezvoltă și care prinde din ce în ce mai mult contur la nivel european. De asemenea, este esențial să observăm că în ceea ce privește dezvoltarea hidrogenului, realitatea a luat-o deja înainte, având primele proiecte de implementare a hidrogenului verde.

Suntem convinși că acest aspect va fi dezvoltat în continuare. Acum, trebuie să analizăm din punct de vedere economic unde se găsește utilitatea în acest moment. Credem că sectorul transporturilor și sectorul industrial se pretează cel mai bine, urmând ca atunci când devine viabilă comercial utilizarea în producția de energie electrică, centralele care au primit subvenții pentru investiții să poată folosi blending-ul pentru producția de energie electrică.

În ceea ce privește investițiile, există două aspecte importante pe care Ministerul Energiei le dezvoltă. Primul este Planul Național de Redresare și Reziliență, în cadrul căruia s-au alocat aproximativ un miliard de euro pentru producția din surse generabile: noi capacități de cogenerare de înaltă eficiență, stocare și eficiență industrială.

Al doilea instrument financiar este Fondul pentru Modernizare, în cadrul căruia avem în prezent o valoare de aproximativ 9 miliarde de euro, cu proiecte în implementare sau apeluri în desfășurare. Aici intervine și suma de două miliarde de euro menționată anterior pentru rețelele de transport și distribuție, precum și 190 de milioane de euro pentru rețelele de termie, având în vedere investițiile în capacități de cogenerare de înaltă eficiență. De asemenea, trebuie să îmbunătățim și rețelele de termie. Există două miliarde de euro în diverse apeluri pentru producția de energie din surse generabile, dintre care trei sunt desfășurate în cadrul Ministerului Energiei: unul pentru autoritățile publice locale, unul pentru consumatorii industriali și unul pentru producătorii independenți. Un alt apel este alocat de Ministerul Agriculturii și se desfășoară prin AFIR pentru producătorii din acest segment, cu aproximativ 500 de milioane de euro fiecare. De asemenea, există și partea de transporturi, cu peste 590 de milioane de euro alocate Ministerului Transporturilor pentru electrificarea transportului pe cale ferată.

În perioada următoare, ne concentrăm și pe partea de stocare a carbonului. Ne bucurăm că există inițiative, iar primele două proiecte pentru Fondul pentru Inovare au fost depuse de companii din România. Urmează partea de transport și de înmagazinare. Este important să fim conștienți că astfel de proiecte implică miliarde de euro.

Până în prezent, am avut proiecte de înmagazinare onshore. Prin urmare, trebuie să fim foarte atenți și la partea de comunicare, care este esențială. Există companii active în domeniul industrial și companii care exploatează gazele naturale și care discută despre aceste proiecte. Trebuie să folosim, în cazul în care reușim – și sunt convins că acest lucru este posibil – rețeaua de transport pe care România o deține în prezent. O parte din această rețea de transport poate fi reconvertită pentru transportul dioxidului de carbon către locurile de înmagazinare.

Deci provocări sunt, asta cu siguranță nu putem spune că nu le cunoaștem. La Ministerul Energiei suntem în contact și în discuții permanente cu toți participanții din piață. În general, s-a urmărit particular ceea ce facem politică, strategie și ajutoare de stat, le dezvoltăm cu participanții la piață. Pentru că dânșii vor fi beneficiarii și dânșii trebuie să le implementeze.

Iar este important partea de creșterea consumului. Avem toată susținerea necesară, avem două scheme de suport pe care le-am prelungit până în anul 2030 și 2031. Sunt două scheme foarte importante prin care ajutăm consumatorii industriali să-și mențină capacitățile de producție. Și chiar să-și crească consumul dacă acest lucru este viabil din punct de vedere comercial. Și avem cele două scheme de exceptarea consumatorilor de la plata certificatelor verzi. Și alte două scheme de ajutor pentru emisiile directe pentru industria energointensivă. Sunt sute de milioane de euro pe care le aruncăm în această direcție. Și foarte important, ne dorim ca aceste sume să-și producă efectul în sensul că acești consumatori industriali să poată să participe în mod activ la această transformare. Este esențial. Sunt convins că toate măsurile, toate instrumentele pe care le punem la dispoziție la Ministerul Energiei își vor face efectul. Deja observăm această transformare și sunt convins că alături de Dispecerul Energetic Național, alături de companiile care acționează nu doar în partea de producție, dar și de distribuție, și alături de segmentul industrial, această transformare o vom trăi cu toții până în anul 2030, până unde avem Planul Național de Energie și Schimbări Climatice.

Pot să vă anunț că acest plan a fost revizuit în urma consultărilor publice. Pot să vă spun că partea de energie regenerabilă crește undeva aproximativ 1,2% în perspectiva anului 2030. O parte importantă la care trebuie să ne uităm cu atenție este sectorul de încălzire-răcire unde o eficiență mai mare și o atenție mai mare în implementarea proiectelor pot conduce la o utilizare mai rațională și mai eficientă a tuturor resurselor de care dispunem. Suntem în continuare alături de participanții din piață. Și sunt convins că transformarea pe care o vedem în toate segmentele vieții noastre cotidiene se întâmplă și va continua și în sectorul energetic.”

 Strategiile care au funcționat în trecut nu vor fi neapărat viabile în viitor

Rareș Hurghiș, reprezentantul FEL România, a vorbit despre provocările și oportunitățile pe care le aduce tranziția energetică în România. El a subliniat importanța unei abordări integrate și a unei viziuni pe termen lung pentru a face față schimbărilor din sectorul energetic.

El  a atras atenția că strategiile care au funcționat în trecut nu vor fi neapărat viabile în viitor, având în vedere schimbările semnificative în producția și consumul de energie.

România își propune să atingă ambiții importante în domeniul energetic până în 2030, conform proiectului de Plan Național de Energie și Schimbări Climatice. Pentru a susține aceste obiective, Hurghiș a evidențiat necesitatea implementării unor soluții de stocare eficiente, precum bateriile și sistemele de stocare pe termen lung.

De asemenea, Hurghiș a subliniat importanța gazelor verzi, cum ar fi hidrogenul și biometanul, în realizarea unei cuplări eficiente între rețelele de energie electrică și gaze naturale. Prin adoptarea unui mix energetic diversificat, România ar putea reduce dependența de importuri și ar putea contribui semnificativ la obiectivele de sustenabilitate pe termen lung.

În ceea ce privește consumatorii de energie, Hurghiș a evidențiat importanța implicării acestora în procesul de tranziție. El încurajează investițiile în tehnologii de automatizare și promovează conceptul de comunități de energie, care ar putea revoluționa modul în care energia este produsă, distribuită și consumată la nivel local.

În final, Rareș Hurghiș a vorbit despre necesitatea unor investiții masive în infrastructura energetică, precum și importanța implementării unor mecanisme de garantare a originii energiei, care să faciliteze tranzacțiile internaționale și să sprijine tranziția către un sistem energetic sustenabil și eficient.

Lipsesc investițiile majore în inovare și știință

Adrian Curaj, directorul executiv al Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), a vorbit despre problemele profunde cu care se confruntă colaborarea între sectorul public și privat. Subliniind necesitatea unei colaborări autentice, Curaj a pus accentul pe importanța unei relații solide și coerente între aceste două entități.

Curaj a criticat lipsa unei colaborări eficiente nu doar la nivel național, ci și la nivel european, subliniind fragmentarea și lipsa de coeziune în eforturile comune de cercetare și inovare. El a evidențiat nevoia de a depăși barierele și de a crea parteneriate durabile care să ducă la rezultate tangibile și sustenabile.

Una dintre provocările majore identificate de Curaj a fost lipsa investițiilor semnificative în inovare și știință, în ciuda impactului profund pe care acestea îl au asupra societății. El a vorbit despre importanța unui echilibru între exploatare și explorare, evidențiind necesitatea de a investi în inovație pentru a asigura un viitor sustenabil.

De asemenea, Curaj a adus în discuție provocările legate de politica de coerență și de necesitatea de a identifica și valorifica complementaritățile și sinergiile dintre diferitele surse de finanțare disponibile la nivel european, regional și național.

În finalul mesajului său, Curaj a vocat importanța dialogului constant și constructiv între toți actorii implicați în procesul de inovare, încurajând trecerea de la o mentalitate de „consumator” la una de „creator” de inovație.