Siegfried Mureșan, premierul lui Bolojan: ambalaj european, etichetă veche – PMP, Udrea, Pinalty și „servicii”

Soluția de criză a fost scoasă din vitrina de Bruxelles. Și constă în acest tip special de personaj care apare întotdeauna exact când sistemul are nevoie de o față spălată.

O față… Nu neapărat nouă. Nu neapărat curată.

Doar suficient de europeană, suficient de tehnocrată, suficient de bruxelleză încât să poată fi vândută publicului drept soluție de criză.

Siegfried Mureșan este, azi, propunerea PNL-USR-UDMR pentru funcția de premier.

Pe hârtie, sună impecabil:

europarlamentar, PPE, fonduri europene, bugete, Bruxelles, relații, competență, discurs ordonat, costum bine călcat și vocabular de conferință cu traducere simultană.

Formula perfectă pentru electoratul care adoarme liniștit când aude cuvintele „valori europene”.

Ambalaj nou, marfă politică reciclată

Doar că România are o problemă veche: de câte ori ni se vinde câte un „om nou”, descoperim, după ce dăm jos folia de plastic, că sub ambalaj e tot un produs reciclat din depozitul politic al ultimilor 20 de ani.

Omul ”nou”, cu kilometraj politic serios

Siegfried Mureșan nu vine din neant.

Vine din PDL, trece prin PMP, ajunge în PNL.

Adică traseul clasic al reformatorului român: schimbă partidul, păstrează poarta de intrare.

A fost ales europarlamentar pe listele PMP, partidul construit în jurul lui Traian Băsescu, Elena Udrea și întregului imaginar politic al epocii în care ”anticorupția” mergea la braț cu băieții deștepți ai puterii.

Pepiniera Băsescu-Udrea, uitată convenabil

A lucrat în campania Elenei Băsescu.

A susținut candidatura Elenei Udrea.

A fost propulsat în Parlamentul European dintr-un partid care astăzi e tratat, de aceiași oameni care l-au folosit, ca o rudă de la țară pe care nu o mai inviți la masă când vin musafirii din Bruxelles.

Și aici începe frumusețea grotescă a poveștii.

Pentru că Siegfried Mureșan este prezentat azi ca soluția morală, europeană, igienică, de criză.

O soluție care ar trebui să ne salveze de politicienii vechi.

Numai că, înainte să devină produs premium PNL-USR-UDMR, domnul Mureșan a crescut politic exact în pepiniera pe care reformatorii de azi pretind că au uitat-o.

Întrebarea simplă: cine te-a făcut mare?

Elena Udrea a spus, în 2019, că Siegfried Mureșan a ajuns pe loc eligibil în PMP la recomandarea Elenei Băsescu, cu susținerea ei, iar banii de campanie ar fi venit de la Gheorghe Ștefan, zis Pinalty. Nu de la zâna bună a fondurilor europene. Nu de la o chetă spontană a tinerilor reformiști din PPE. De la Pinalty.

Sigur, în politica românească, memoria e o mobilă veche pe care o scoți la gunoi când te muți într-un apartament mai bun.

Azi, Mureșan nu mai e omul PMP. Azi e omul Europei.

Nu mai e politicianul care a beneficiat de infrastructura Elenei Udrea. Azi e „profesionistul atașat valorilor europene”.

Nu mai discutăm despre cine l-a pus pe listă, cine l-a susținut, cine i-a făcut pârtie. Discutăm despre PNRR, bugete, investiții, responsabilitate.

Foarte frumos.

Numai că responsabilitatea începe tocmai de aici: de la întrebarea simplă, aproape vulgară, pe care n-o pun niciodată politicienii când își spală trecutul cu detergent european.

Cine te-a făcut mare, domnule?

Anticorupția cu nași selectivi

Cea mai savuroasă parte a biografiei politice este această trecere bruscă de la lumea Băsescu-Udrea-Pinalty la discursul anticorupție impecabil, pro-Kovesi, pro-sistem european, pro-tot-ce-dă-bine-la-Bruxelles.

Nu e ilegal să evoluezi. E indecent să pozezi în neprihănit

Nu e ilegal să evoluezi politic.

Nu e o crimă să schimbi partidul.

Nu e obligatoriu să rămâi toată viața lângă oamenii care te-au promovat.

Dar este indecent să te prezinți drept produs imaculat al meritocrației, când primul lift politic important ți-a fost ținut deschis de oameni pe care azi tabăra ta îi folosește doar ca sperietori electorale.

E un fel de a spune: da, am intrat în clădire pe ușa din spate, dar între timp am ajuns la etajul european, deci nu se mai pune.

Ba se pune.

Mai ales când acest om este propus premier al României.

Nu șef de delegație la o recepție.

Nu invitat la o masă rotundă despre absorbția fondurilor europene.

Premier.

Omul care ar trebui să conducă Guvernul într-un moment de criză politică, bugetară și instituțională.

„L-au adus serviciile și ni l-au băgat pe gât”

În jurul lui Siegfried Mureșan mai plutește și această acuzație veche, reluată acum, a fostului consilier prezidențial Adrian Rădulescu, care spunea că „l-au adus serviciile și ni l-au băgat pe gât”.

Este o acuzație, nu o sentință. Nu avem documente publice care să o transforme în fapt dovedit. Dar politic, formula spune ceva despre felul în care a fost percepută ascensiunea lui Mureșan chiar de oameni din vechiul său ecosistem.

Reforma care miroase a mecanism nevăzut

Și aici apare ironia perfectă:

PNL se plânge de „sistem”, USR denunță „captura statului”, UDMR negociază rece, iar împreună propun o figură despre care foști oameni ai aceleiași lumi politice spun tocmai că ar fi fost împinsă în față de mecanisme nevăzute.

Asta nu e reformă. Asta e gluma reformei spusă cu accent de Bruxelles.

Budapesta, Berlin și Bucureștiul care află ultimul

Mai există și episodul relatat de Dan Andronic, potrivit căruia Siegfried Mureșan ar fi sunat la Budapesta pentru a influența poziția UDMR față de Guvernul Veștea.

Adevărul a notat corect că jurnalistul nu a prezentat dovezi publice, iar Mureșan și UDMR nu comentaseră acuzațiile la momentul relatării.

Deci, jurnalistic, nu putem transforma afirmația în verdict.

Politic, însă, episodul e devastator ca simbol.

România, condusă prin telefoane discrete

Pentru că exact asta simte România de ani buni:

că marile ei aranjamente nu se mai fac neapărat la București, în fața alegătorilor, ci prin telefoane discrete, prin capitale prietene, prin rețele europene, prin anticamere, prin oameni care par să reprezinte România doar după ce primesc viză de bună purtare din altă parte.

Iar Mureșan, cu toată cariera sa construită între București, Berlin și Bruxelles, devine candidatul perfect pentru această suspiciune națională:

politicianul român care pare mai ușor de explicat în germană decât în română.

Un premier pentru România sau un delegat pentru liniștirea Bruxellesului?

Susținătorii lui Mureșan spun că are expertiză europeană. Corect.

A lucrat în instituții europene, a negociat bugete, cunoaște mecanismele Bruxellesului, are acces la rețele politice importante.

Toate acestea pot fi atuuri reale.

Dar România nu caută, în acest moment, doar un bun funcționar european.

România caută un premier.

Iar funcția de premier nu se ocupă doar cu absorbția fondurilor și traducerea crizelor în limbaj PPE.

Premierul trebuie să aibă legitimitate politică, forță internă, autoritate administrativă, capacitate de negociere în Parlament, instinct pentru societate și măcar o minimă priză la realitatea de pe teren.

Premierul nu e raportor la Bruxelles

Aici începe problema.

Siegfried Mureșan poate explica elegant cum se mișcă banii europeni.

Dar poate el conduce o coaliție nervoasă?

Poate impune reforme nepopulare?

Poate ține în frâu ministere, baroni, sindicate, primari, agenții, companii de stat, găști transpartinice?

Poate vorbi României reale, nu doar comisiilor europene?

Sau va fi încă un premier de vitrină, bun de arătat partenerilor externi, în timp ce adevărata putere se negociază, ca de obicei, în spatele draperiei?

PNL-USR-UDMR și miracolul ipocriziei organizate

Propunerea Mureșan este și o radiografie a disperării blocului PNL-USR-UDMR.

După săptămâni de criză, după negocieri, blocaje, orgolii și formule căzute una după alta, cele trei partide scot din pălărie un europarlamentar care poate fi prezentat publicului drept „soluție pro-europeană”.

Adică exact ce trebuie ca să nu mai discutăm despre eșecul politic intern.

Când politica dă faliment, aduce un tehnocrat cu cravată

Nu mai vorbim despre incapacitatea PNL de a-și asuma limpede direcția.

Nu mai vorbim despre USR, care se visează curat, dar se lipește fără greață de orice construcție care îi promite influență.

Nu mai vorbim despre UDMR, campioana supraviețuirii la guvernare, indiferent cine schimbă decorul.

Vorbim despre Siegfried Mureșan, omul competent, omul european, omul soluție.

Este vechea scamatorie românească: când politica dă faliment, se aduce un ”tehnocrat” cu cravată bună și se spune că s-a produs maturizarea clasei politice.

Nu s-a produs nimic. Doar s-a schimbat ambalajul.

Nu tot ce vine de la Bruxelles miroase a reformă

Siegfried Mureșan nu trebuie judecat prin zvonuri, dar nici absolvit prin CV.

Nu trebuie condamnat pentru că a trecut prin PMP, dar nici prezentat ca și cum s-ar fi născut politic direct în sala de ședințe a Parlamentului European.

Nu trebuie transformat automat în „omul serviciilor”, dar nici lăsat să defileze ca figură imaculată, fără întrebări despre cine l-a împins, cine l-a finanțat, cine l-a promovat și cui îi datorează prima mare urcare.

Asta e miza.

Omul nou al sistemului vechi

Nu dacă Siegfried Mureșan știe să vorbească frumos despre Europa. Știe.

Nu dacă are relații la Bruxelles. Are.

Nu dacă poate arăta competent într-o poză oficială. Poate.

Întrebarea este dacă România chiar are nevoie, în fruntea Guvernului, de încă un produs politic crescut în vechile sere ale puterii, apoi transplantat în ghiveci european și vândut publicului drept reformă proaspătă.

Pentru că, până una-alta, propunerea PNL-USR-UDMR seamănă mai puțin cu o soluție de criză și mai mult cu o farsă cu ștampilă europeană:

omul nou al sistemului vechi, trimis să ne explice, cu aer de auditor PPE, că de data asta trebuie să avem încredere.

Am mai avut. Și uite unde am ajuns.