Singura țară unde femeile câștigă mai mult decât bărbații. Ce spun, de fapt, cifrele

Diferența salarială dintre femei și bărbați e unul dintre acele subiecte despre care toată lumea crede că știe deja concluzia. Femeile câștigă mai puțin. Aproape peste tot. Aproape mereu. Și totuși, există o excepție care merită privită atent, mai ales când scoatem emoția din ecuație și ne uităm strict la date.

Într-o singură țară din Europa, la nivel statistic agregat, femeile câștigă mai mult decât bărbații. Nu mult, nu spectaculos, dar suficient cât să răstoarne regula generală.

Excepția: Luxemburg

În Luxemburg, diferența salarială de gen este negativă. Asta înseamnă că, raportat la salariul mediu brut orar, femeile sunt plătite, în medie, cu aproximativ 0,7% mai mult decât bărbații.

Pare nesemnificativ? Poate. Dar într-un continent unde media diferenței salariale este de aproximativ 12% în favoarea bărbaților, faptul că balanța se înclină chiar și ușor în cealaltă direcție e remarcabil.

21:18, 14.12.2025 • ANALIZĂ

Cu ce ne luptăm, de fapt, azi – în România

08:21, 07.12.2025 • ALEGERI

Ce poate și ce nu poate, de fapt, Primarul General al Capitalei

Pentru comparație:

• în Germania, diferența salarială depășește 18%;
• în Austria, se apropie de 19%;
• în Cehia și Estonia, sare de 20%;
• în Franța, e în jur de 15%;
• în Italia, mai redusă, dar tot peste 5%.

Luxemburgul e singurul care a trecut „linia de zero”.

Cum stă România, fără cosmetizări

România este adesea citată ca exemplu „bun” la acest capitol, dar merită precizat de ce.

Diferența salarială de gen în România este de aproximativ 3–4%, una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană. Asta nu pentru că suntem campioni ai egalității, ci pentru că:

• salariile sunt, în general, mai mici pentru toată lumea;
• piața muncii e mai uniformizată în zona de jos și medie;
• există mai puține poziții foarte bine plătite unde discrepanțele explodează.

Cu alte cuvinte, decalajul mic nu înseamnă automat dreptate, ci mai degrabă egalitate în modestie.

De ce câștigă femeile mai mult în Luxemburg?

Nu pentru că ar exista vreo magie feministă instituțională. Explicația e mult mai tehnică și, tocmai de aceea, interesantă.

Câteva cifre-cheie:

• peste 48% din forța de muncă din Luxemburg este feminină;
• femeile sunt masiv prezente în sectorul public, unde salariile sunt mai bine reglementate și mai mari;
• un procent semnificativ de bărbați lucrează în sectoare manuale sau slab calificate, mai ales în rândul navetiștilor transfrontalieri;
• diferențele de salarizare între funcții sunt mai mici decât în alte state.

Cu alte cuvinte, structura economiei produce această inversare, nu o politică explicită de favorizare a femeilor.

Media europeană: unde se rupe filmul

La nivelul Uniunii Europene:

• femeile câștigă, în medie, cu 12% mai puțin decât bărbații;
• asta înseamnă că, simbolic, o femeie „muncește gratis” aproximativ o lună și jumătate pe an;
• pe durata unei vieți active, diferența se traduce în zeci de mii de euro pierduți.

Mai mult:

• diferența salarială crește odată cu vârsta;
• după 40 de ani, decalajul devine mult mai vizibil;
• la pensie, diferența de venit ajunge frecvent la 25–30%, din cauza salariilor mai mici și a întreruperilor de carieră.

Unde se pierde, concret, banul

Cifrele arată câteva constante:

• femeile lucrează mai des cu normă parțială;
• femeile lipsesc mai des din câmpul muncii pentru îngrijirea copiilor sau a rudelor;
• doar aproximativ 35% dintre pozițiile de conducere sunt ocupate de femei;
• în domenii precum IT, inginerie, energie, finanțe, diferențele salariale sunt cele mai mari.

Nu pentru că femeile „cer mai puțin”, ci pentru că ajung mai greu la masa deciziei.

Ce citesc femeile în aceste cifre

Pentru multe femei, aceste statistici nu sunt abstracte. Sunt traduse în:

• rate mai mari la credit;
• economii mai mici;
• pensii mai slabe;
• dependență financiară mai mare în cuplu.

Când vezi că într-o singură țară femeile au reușit să treacă, fie și simbolic, peste pragul egalității salariale, apare întrebarea legitimă: dacă se poate acolo, de ce nu și aici?

Sincer?

Luxemburgul nu e un model universal. E o excepție statistică născută dintr-o economie atipică. Dar excepțiile sunt utile: ele arată că diferența salarială nu e o lege a naturii, ci rezultatul unor structuri economice, decizii politice și priorități sociale.

Iar pentru România, unde diferența e mică dar fragilă, miza nu e să ne batem pe umăr, ci să ne întrebăm dacă această „egalitate” va rezista pe măsură ce economia se complică și salariile cresc.

Pentru că adevărata întrebare nu e cine câștigă mai mult.
Ci cine își permite, pe termen lung, o viață decentă din munca sa.