Solstițiul de iarnă în România. Ora exactă când intrăm în iarna astronomică

Duminică începe oficial iarna astronomică în România și în întreaga emisferă nordică. Este momentul solstițiului de iarnă, ziua în care lumina are cel mai scurt traseu, iar întunericul își atinge recordul anual. Calculele sunt clare: 8 ore și 50 de minute de lumină naturală, respectiv 15 ore și 10 minute de noapte.

Cea mai scurtă zi din an, măsurată în minute

Solstițiul de iarnă este, pe scurt, ziua cu cea mai mică durată a intervalului dintre răsărit și apus. În termeni simpli: soarele „stă” mai puțin pe cer, iar lumina pare că se grăbește să plece. Diferența se simte mai ales în a doua parte a zilei, când apusul vine devreme, iar orașele intră rapid în lumină artificială.

Pentru București, durata zilei – 8 ore și 50 de minute – este minimul anual. Noaptea, în schimb, ajunge la maximul de 15 ore și 10 minute. Aceste cifre nu sunt doar simbolice: ele descriu o realitate astronomică precisă, legată de poziția Pământului pe orbită și de modul în care este înclinată axa de rotație.

De ce se întâmplă: axa înclinată a Pământului

Solstițiile și echinocțiile nu sunt „capricii” ale vremii, ci consecințe directe ale mecanicii cerești. Pământul se mișcă în jurul Soarelui, dar o face cu axa înclinată. Această înclinare produce, de-a lungul anului, schimbări în felul în care Soarele pare să se miște pe cer și, implicit, în durata zilei.

21:32, 19.12.2025 • ACTUALITATE

Locuri de muncă preferate de români în 2025: șoferii rămân în frunte, cu peste 1,3 milioane de căutări

21:09, 19.12.2025 • ECONOMIE

România, în topul țărilor din UE care vând produse contrafăcute. Cum să te protejezi, potrivit Comisiei Europene

Între martie și septembrie, emisfera nordică este înclinată mai mult spre Soare. De aici rezultă zile mai lungi și o intensitate mai mare a luminii, specifice primăverii și verii astronomice. Între septembrie și martie, înclinarea se face în sens invers: emisfera nordică se „îndepărtează” de Soare, iar zilele se scurtează.

Solstițiul de iarnă este punctul extrem al acestui proces: momentul în care, pentru emisfera nordică, Soarele ajunge la cea mai joasă poziție pe cer la amiază.

Cum arată cerul la solstițiu: Soarele „jos”, umbre lungi

În ziua solstițiului, Soarele răsare și apune mult mai „spre sud” față de direcțiile cardinale est și vest. Fenomenul se vede în practică printr-o lumină mai oblică, umbre mai lungi și o senzație generală că „nu se face ziua” complet.

La latitudinea României, Soarele urcă modest deasupra orizontului chiar și la prânz, ceea ce explică nu doar durata redusă a luminii, ci și caracterul ei: lumina de iarnă este mai rece, mai laterală, mai „joasă”. Pentru fotografi sau pentru cei care observă cerul, perioada are o semnătură vizuală inconfundabilă.

Un eveniment global, aceeași clipă pe tot globul

Solstițiul are loc în același moment la nivel mondial, dar orele locale diferă în funcție de fusul orar. În România, în 2025, acest moment este duminică, 21 decembrie, la 17:03.

În același timp, în emisfera sudică, solstițiul din decembrie marchează exact opusul: începutul verii astronomice, cu zile mai lungi și nopți mai scurte. Aceeași clipă, două realități sezoniere diferite, în funcție de emisferă.

Ce se schimbă după 21 decembrie: zilele cresc, dar aproape imperceptibil

După solstițiu, durata zilei începe să crească treptat, iar durata nopții să scadă. Totuși, schimbarea nu este spectaculoasă de pe o zi pe alta: la început, creșterea poate fi atât de mică încât trece neobservată.

Mai există și un detaliu care îi surprinde pe mulți: cele mai timpurii apusuri și cele mai târzii răsărituri nu coincid întotdeauna exact cu ziua solstițiului. Pentru public, esențial rămâne însă sensul trendului: din acest punct, „câștigul” de lumină se acumulează zi după zi până la solstițiul de vară, în jurul datei de 21 iunie.

„Soarele stă pe loc”: de unde vine cuvântul „solstițiu”

Termenul „solstițiu” provine din latină, din „sol” (soare) și „sistere” (a sta), fiind interpretat adesea ca „soarele stă pe loc”. Denumirea are o explicație intuitivă: cu câteva zile înainte și după solstițiu, schimbarea aparentă a traseului Soarelui pe cer este foarte mică. Observatorii din vechime, fără instrumente moderne, puteau avea senzația că Soarele „îngheață” pe aceeași traiectorie.

În realitate, Pământul își continuă mișcarea, dar perspectiva noastră face ca această perioadă să pară una de „pauză” a Soarelui în drumul său anual.

Pământul nu e singur: solstiții și pe alte planete

Solstițiile și echinocțiile nu sunt exclusive Pământului. Orice planetă cu axă de rotație înclinată poate avea astfel de momente. Diferențele apar în intensitatea anotimpurilor și în felul în care se manifestă climatic.

De exemplu, dacă o planetă are o înclinare axială foarte mică, diferențele dintre „sezoane” sunt mult mai slabe. Dacă orbita ei este foarte eliptică, distanța până la Soare variază mai mult, iar asta poate accentua variațiile de temperatură.

În cazul Pământului, înclinarea axială este factorul principal pentru anotimpuri. Un detaliu contraintuitiv este că planeta se apropie cel mai mult de Soare la aproximativ două săptămâni după solstițiul din decembrie, adică în mijlocul iernii din emisfera nordică. Asta arată, încă o dată, că anotimpurile sunt legate mai ales de unghiul sub care primim lumina solară, nu doar de distanța până la Soare.

Solstițiul în istorie: repere, monumente, festivaluri

Cu mult înainte de calendarele moderne, solstițiile au fost repere pentru comunități. Au inspirat construcții, ceremonii și sărbători. Unele monumente din lume sunt celebre pentru alinieri spectaculoase cu răsăritul sau apusul din jurul solstițiilor, un semn că oamenii urmăreau cerul cu o precizie surprinzătoare pentru epocile respective.

În spațiul european, solstițiile au intrat și în tradiția festivalurilor: zile dedicate luminii, focului, darurilor, casei și comunității. Romanii marcau solstițiul de iarnă prin Saturnalia, o sărbătoare în care darurile, lumânările și decorarea cu plante aveau o simbolistică puternică.

În America de Sud, civilizația incașă a legat solstițiul de un festival dedicat zeului Soarelui, un ritual al reînnoirii și al ordinii cosmice. În alte zone, noaptea lungă a solstițiului a dat naștere tradițiilor de veghe, mese în familie și ritualuri de „trecere” peste perioada de maximă întunecime.

În tradițiile de iarnă din România, simbolismul luminii este puternic: colindele, focurile, mersul cu uratul, ritualurile de început de an – toate gravitează în jurul ideii că, după noaptea cea mai lungă, începe un drum înapoi spre lumină. Chiar dacă astăzi vorbim în termeni științifici, multe obiceiuri păstrează această logică arhaică: iarna nu e doar frig și întuneric, ci și un prag de la care „se întoarce” ziua.

Capricornul: lectura astrologică a solstițiului

Din perspectiva astrologică populară, solstițiul coincide cu intrarea în zodia Capricornului, asociată cu disciplină, seriozitate și planuri pe termen lung. În registrul de final de an, această perioadă este adesea legată de reorganizare, curățenie, stabilirea obiectivelor și a „rezoluțiilor” pentru anul următor.

În România, solstițiul de iarnă din 2025 este marcat duminică, 21 decembrie, la ora 17:03, iar de a doua zi înainte durata zilei începe, treptat, să crească.