Structura diasporei românești: educație, ocupații și implicare infracțională

Comunitățile de români din străinătate prezintă un spectru larg de niveluri educaționale, de la persoane cu studii primare până la absolvenți de studii universitare și postuniversitare. În ansamblu, majoritatea emigranților români din marile diaspora europene au cel puțin studii gimnaziale sau liceale, însă ponderea celor cu studii superioare este relativ modestă.

Nivelul de educație al diasporei românești

Se estimează că aproximativ un sfert dintre românii stabiliți peste hotare au absolvit o formă de învățământ superior, restul fiind preponderent cu studii medii (liceu sau școală profesională) și elementare. Distribuția variază semnificativ în funcție de țara gazdă: în state vest-europene precum Regatul Unit, Germania ori Franța, comunitatea românească include o proporție mai ridicată de persoane cu diplomă universitară (în jur de o treime din membri), pe când în țări din sudul Europei, precum Italia și Spania, emigranții români sunt în majoritate absolvenți de nivel liceal sau inferior (doar circa 5–10% având studii universitare). De asemenea, numărul românilor cu studii postuniversitare (masterat, doctorat) în diaspora este redus, deși există o tendință de creștere lentă prin tinerii care urmează studii în străinătate și rămân să lucreze acolo. Per total, nivelul de educație al diasporei a rămas relativ stabil în ultimii ani, cu un ușor trend de creștere a ponderii emigranților foarte bine calificați, pe măsură ce tot mai mulți profesioniști tineri (IT-iști, ingineri, medici) aleg să își continue cariera peste hotare.

Domenii ocupaționale predominante în diaspora

Milioanele de români care muncesc în afara granițelor țării activează într-o varietate de sectoare economice, însă există câteva domenii predominante în care regăsim concentrații semnificative de lucrători români:

• Construcții și amenajări – Acesta este unul dintre cele mai mari sectoare de angajare pentru diaspora românească, în special pentru bărbați. În țări ca Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie, mulți români lucrează pe șantiere de construcții, în domeniul infrastructurii, amenajărilor interioare sau în alte meserii conexe (zugravi, fierari-betoniști, dulgheri etc.). Munca în construcții a atras masiv forță de muncă din România mai ales după 2007, iar în continuare aceste ocupații rămân foarte răspândite printre emigranți.
• Agricultură și muncă sezonieră – Un număr important de români lucrează în agricultură, mai ales în țările mediteraneene. În Spania și Italia, comunitățile românești furnizează forță de muncă pentru ferme, livezi și vii, implicându-se în culesul fructelor și legumelor, viticultură și alte activități agricole sezoniere. Deși relativ puțini români sunt agricultori de profesie stabili, munca agricolă sezonieră (uneori cu contracte temporare) reprezintă o sursă de venit importantă pentru mulți, mai ales pentru cei proveniți din mediul rural din țară.
• Servicii și muncă domestică – Românii din diaspora ocupă numeroase locuri de muncă în sectorul serviciilor, în special în activități care nu necesită calificări foarte înalte. Aici se includ: menaj și curățenie (personal de curățenie în hoteluri, clădiri de birouri sau locuințe private), îngrijire la domiciliu (bone și îngrijitori pentru copii, persoane vârstnice sau cu dizabilități – un exemplu notabil fiind multele femei românce angajate ca badante în Italia pentru îngrijirea bătrânilor), comerț și ospitalitate (lucrători în magazine, supermarketuri, restaurante, hoteluri). Aceste ocupații sunt adesea preferate de angajatorii vest-europeni datorită reputației românilor ca muncitori harnici și adaptabili, și constituie o parte semnificativă a profilului ocupațional al diasporei, mai ales pentru femei.
• Transporturi, logistică și industrie – Un alt domeniu cu prezență românească puternică este cel al transporturilor. Mulți români lucrează ca șoferi de camion sau autobuz în Europa de Vest, contribuind la sectorul logistic și de distribuție internațională. De asemenea, românii sunt angajați în industrii manufacturiere și de procesare: de pildă, în Germania și Marea Britanie există muncitori români în fabrici auto, în industria alimentară și în procesarea cărnii, unde au fost recrutați pentru a acoperi deficitul de forță de muncă locală. Astfel de locuri de muncă, de regulă calificări medii sau joase, au reprezentat un magnet pentru valurile de emigranți români și continuă să ocupe o parte însemnată din forța de muncă a diasporei.
• IT și tehnologie – În ultimii ani a crescut vizibil și ponderea românilor care lucrează în domenii înalt calificate, precum tehnologia informației și comunicării. Centre urbane majore ca Londra, Berlin sau Dublin au atras specialiști IT, ingineri software și alte categorii de personal tehnic din România, tentați de oportunitățile și salariile semnificativ mai mari. Chiar dacă acest segment nu reprezintă (numeric) o categorie majoritară în diaspora, este remarcabil prin calificarea înaltă: aproximativ unul din cinci români din Regatul Unit ocupă un loc de muncă de înaltă calificare, spre deosebire de Italia sau Spania unde proporția este în jur de 5%. Această tendință indică un ”exod al creierelor” (brain drain) – tot mai mulți absolvenți de studii superioare din România, în special tineri specializați în IT, finanțe sau inginerie, se alătură diasporei prin contracte în corporații occidentale sau startup-uri tehnologice.
• Sănătate și asistență medicală – Un domeniu crucial în care diaspora românească s-a extins notabil este sectorul medical. Mii de medici, asistente și alți profesioniști din sănătate formați în România profesează acum în spitalele și clinicile din Italia, Franța, Germania, Marea Britanie și alte state. Țările vest-europene, confruntate cu deficit de personal medical, au recrutat masiv români: în prezent, peste 20.000 de medici români lucrează peste hotare (mulți în Franța, Germania și Marea Britanie), alături de zeci de mii de asistente medicale și infirmieri. Aceștia ocupă posturi variate – de la medici specialiști în provincie în Franța, la personal medical auxiliar în marile sisteme de sănătate publică. Sectorul sanitar a devenit astfel o destinație majoră pentru forța de muncă calificată din România, contribuind la îmbunătățirea poziției educaționale a diasporei, dar și lăsând un gol semnificativ în sistemul medical românesc.

18:12, 07.05.2025 • SOCIAL

Tinerii români cred că pot identifica dezinformarea online, deși competențele lor digitale sunt printre cele mai slabe din UE

07:26, 24.04.2025 • Educație

Revoluție în universități: Undă verde programelor de top în securitate cibernetică, mobilitate inteligentă și tranziție verde

Implicarea diasporei în infracționalitate

Implicarea cetățenilor români stabiliți în străinătate în activități infracționale constituie un subiect sensibil, însă datele arată că, proporțional cu dimensiunea comunităților, infracționalitatea în rândul diasporei este relativ redusă. În marile țări gazdă, românii apar frecvent în statisticile privind infractorii străini, dar numărul celor implicați reprezintă o mică fracțiune din totalul comunității românești.

• Număr de cazuri și ponderi: În Italia – țara cu cea mai numeroasă diasporă românească (peste 1 milion de rezidenți români) – în jur de 2.000 de cetățeni români se aflau în închisorile italiene în anul 2023. Aceasta îi situează printre cele mai mari grupuri de deținuți străini din Italia (alături de marocani și albanezi), însă raportat la comunitatea de peste un milion, procentul este sub 0,2%. Situația este asemănătoare în Spania, unde comunitatea românească este comparabilă ca mărime (aproape un milion de români) și câteva mii de conaționali au fost implicați în infracțiuni, reprezentând sub 0,2–0,3% din totalul românilor din Spania. În Regatul Unit, la finalul lui 2023 se înregistrau aproximativ 700 de cetățeni români în penitenciarele britanice (în jur de 7% din totalul deținuților străini din UK), pentru o comunitate românească estimată la peste jumătate de milion de persoane – echivalentul a circa 0,1–0,15% din comunitate.

  Și în Germania sau Franța, numărul românilor condamnați este de ordinul sutelor, românii situându-se de obicei între primele 3–5 naționalități străine din penitenciarele acelor țări.

  Aceste cifre evidențiază că, deși în valori absolute românii apar des în statisticile judiciare ale țărilor de destinație (reflectând și mărimea comunităților), proporțional vorbind marea majoritate a conaționalilor din diaspora sunt cetățeni onești, neavând probleme cu legea.

• Tipologia infracțiunilor: În ceea ce privește natura faptelor comise, infracțiunile săvârșite de români în străinătate sunt adesea de gravitate relativ scăzută și motivate economic. Cele mai frecvente cazuri implică furturi mărunte, furt din magazine, mici spargeri, cerșetorie agresivă sau infracțiuni rutiere. De exemplu, s-a constatat că în țări ca Germania sau Franța, o proporție semnificativă a românilor aflați în detenție a fost condamnată pentru infracțiuni de furt și proprietate, mai degrabă decât pentru fapte violente. Acest tip de infracționalitate este adesea corelat cu marginalizarea socială și dificultățile economice ale unor grupuri de emigranți: unii provin din medii foarte sărace (inclusiv membri ai comunității rome din România) și, odată ajunși în Occident fără surse stabile de venit, recurg la astfel de fapte. De multe ori, aceiași indivizi comit repetitiv infracțiuni minore (ex. furturi din buzunare), având episoade de recidivă care îi aduc în mod repetat în atenția autorităților.
• Criminalitate organizată: Pe lângă mica infracționalitate individuală, există și cazuri mai grave care implică grupări infracționale românești active pe teritoriul altor state. Deși reprezintă o minoritate în rândul diasporei, astfel de rețele au atras atenția presei și autorităților prin activități precum traficul de persoane și proxenetismul, furtul organizat (ex. spargeri de locuințe sau furturi de fier vechi în grup), fraude informatice și skimming (furtul datelor de pe carduri bancare la bancomate) sau trafic de droguri. Aceste grupări activează de obicei transfrontalier și sunt combătute prin cooperare polițienească internațională. Un exemplu notoriu îl constituie bandele specializate în furturi din ATM-uri sau rețelele de trafic sexual cu victime din România, care au operat în țări ca Spania, Italia sau Marea Britanie. Cu toate acestea, astfel de situații implică un număr relativ restrâns de indivizi comparativ cu dimensiunea întregii comunități românești și nu caracterizează diaspora per ansamblu. În ultimii ani, autoritățile din România și țările gazdă au intensificat cooperarea pentru a combate aceste fenomene, ceea ce a dus la destructurarea multor grupări și la scăderea vizibilității criminalității de origine română.

  De altfel, tendința ultimilor 5 ani a fost de scădere ușoară a numărului de infracțiuni comise de români în străinătate, pe fondul integrării mai bune a comunităților și al măsurilor preventive luate de autorități.

Evoluții și tendințe în perioada 2019–2024

În ultimii cinci ani, diaspora românească din marile state de destinație a cunoscut evoluții demografice și sociale notabile, care au influențat și structura educațională, ocupațională și profilul infracțional:

• Creșterea și redistribuirea comunităților: Populația de români stabiliți în străinătate a continuat să crească per ansamblu. Țări precum Germania și Regatul Unit au înregistrat cele mai mari creșteri procentuale ale comunităților românești. Germania, de exemplu, a ajuns de la circa 600–700 de mii de români la aproape 900 de mii în 2023, beneficiind de piața muncii deschisă și de cererea mare de forță de muncă. Regatul Unit a cunoscut un aflux puternic de români înainte de Brexit: dacă în 2015 erau sub 200.000 de români în UK, până în 2020 numărul lor efectiv (incluzând pe cei înregistrați pentru rezidență post-Brexit) a depășit 500.000, unii estimând chiar aproape 1 milion de români cu forme legale în Marea Britanie. Brexitul (ieșirea Marii Britanii din UE) a produs inițial incertitudine, dar majoritatea românilor deja stabiliți acolo și-au reglementat statutul de rezidenți, iar comunitatea rămâne numeroasă, deși ritmul noilor sosiri a scăzut după 2021.

  În schimb, în Italia și Spania – destinații tradiționale unde diaspora era deja foarte mare – creșterea a fost modestă sau aproape de stagnare în ultimii ani. Comunitatea română din Italia s-a menținut în jurul valorii de 1,1–1,2 milioane de rezidenți, cu mici variații anuale, semn că fluxurile de intrare și ieșire s-au echilibrat. Similar, în Spania, numărul românilor a rămas în jur de 1 milion în ultimii ani, cu creșteri anuale sub 1%. Franța găzduiește o comunitate românească mai mică (aprox. 100–150 de mii de persoane), însă și acolo tendința este de creștere lentă.

  În ansamblu, diaspora românească tinde să se redistribuie: dacă în urmă cu un deceniu Italia și Spania dominau ca număr de români, acum se observă o diversificare a destinațiilor, tot mai mulți români preferând țări din nordul și vestul Europei (Germania, UK, dar și Franța, Belgia, Olanda) datorită oportunităților economice mai atractive.

• Evoluția nivelului de educație și calificare: Profilul educațional al diasporei a început să se schimbe treptat în anii recenți. Pe de o parte, primele valuri masive de emigranți (2007–2012) includeau numeroase persoane cu educație limitată, atrase de munci necalificate în agricultură sau construcții. Pe de altă parte, ultimii ani au adus un nou val de emigranți cu studii înalte: specialiști, absolvenți de facultate și tineri profesioniști care pleacă pentru joburi qualificate. Acest lucru este vizibil mai ales în creșterea numărului de români angajați în domenii ca IT, inginerie, cercetare sau asistență medicală în occident. Conform tendințelor, ponderea persoanelor cu studii superioare în diaspora a crescut ușor față de acum 5–10 ani, mai ales în comunitățile din Europa de Vest. În același timp însă, supra-calificarea rămâne o problemă: chiar și emigranții cu diplome universitare ajung adesea să ocupe poziții sub nivelul lor de calificare în străinătate (de exemplu, unii absolvenți români lucrează în distribuție sau în servicii modeste, din cauza barierelor lingvistice sau a recunoașterii limitate a experienței din țară).

  Totuși, pe măsură ce tot mai mulți români tineri bine pregătiți intră pe piețele muncii occidentale și acumulează experiență locală, se conturează o diasporă de elită mai vizibilă: profesori universitari, cercetători, antreprenori și experți români care se afirmă în țările de adopție. Acest fenomen contribuie la îmbunătățirea imaginii generale a diasporei și poate încuraja și alți migranți să își continue studiile sau calificările.

• Integrarea și stabilirea pe termen lung: O tendință clară în ultimii ani este transformarea treptată a diasporei dintr-o populație preponderent migratoare, într-o populație stabilită permanent în țările gazdă. Mulți români plecați după 2000 și-au întemeiat familii în străinătate, au copii născuți și educați acolo și nu intenționează să se mai întoarcă definitiv în țară. Aceasta se reflectă în numărul tot mai mare de naturalizări: zeci de mii de români au dobândit cetățenia italiană, spaniolă, britanică sau germană în ultimii 5 ani. De pildă, în Italia peste 65.000 de români au devenit cetățeni italieni între 2012 și 2019, iar fenomenul continuă. În Spania și Marea Britanie, procesul este similar – în UK, după Brexit, foarte mulți rezidenți români au aplicat fie pentru statut de rezident permanent, fie direct pentru cetățenie britanică, consfințindu-și astfel statutul pe termen lung.

  Această ancorare definitivă în țările de adopție are mai multe implicații: copiii din diaspora urmează școli locale (ceea ce înseamnă că noua generație de origine română va avea un nivel educațional conform sistemului gazdă, adesea mai ridicat), românii participă tot mai activ la piața imobiliară (achiziționând locuințe în străinătate) și se implică în comunitățile locale.

  Gradul de integrare socială și culturală a crescut: limba țării gazdă este stăpânită mai bine de noile generații, iar stereotipurile negative tind să se estompeze pe măsură ce românii devin o prezență obișnuită și acceptată în societățile occidentale.

• Migrația temporară și efectul pandemiei: Pandemia COVID-19 din 2020 a perturbat temporar fluxurile migratorii, unii români întorcându-se provizoriu în țară în contextul restricțiilor și al scăderii activității economice în Vest. Totuși, odată cu relaxarea măsurilor sanitare, migrația a revenit la nivel ridicat. Datele arată că anul 2023 a marcat chiar un record al emigrației definitive din România în ultimele trei decenii, semn că tendința de plecare s-a amplificat după pandemie. Astfel, pe lângă diaspora deja formată, un nou contingent de români (în special adulți tineri apți de muncă) a ales calea străinătății în anii 2022–2023, atrași de redresarea economică a Europei Occidentale și de salariile competitive. Mulți au plecat în mod organizat (prin contracte de muncă în construcții, transporturi sau agricultură), contribuind la reîmprospătarea forței de muncă din comunitățile românești de peste hotare.

  Acest exod post-pandemic a consolidat diaspora în țările unde exista deja o bază mare (de exemplu, reîntărind comunitățile din Germania și Marea Britanie) și a extins-o și în destinații mai noi.

• Criminalitate în scădere și îmbunătățirea imaginii: Un efect pozitiv al îmbunătățirii structurii ocupaționale și educaționale a diasporei este vizibil și în domeniul ordinii publice. În ultimii cinci ani, nu s-au înregistrat creșteri notabile ale ratei criminalității în rândul românilor din străinătate; dimpotrivă, statisticile indică o scădere ușoară a numărului de infractori recidiviști originari din România în țările UE. Acest lucru poate fi atribuit atât întăririi cooperării polițienești între România și statele de rezidență (dovezi fiind numeroase operațiuni comune care au destructurat rețele infracționale transnaționale), cât și creșterii gradului de integrare: pe măsură ce mai mulți români își găsesc locuri de muncă stabile și își stabilesc familiile în străinătate, scade vulnerabilitatea socio-economică ce împingea o parte a emigranților spre infracționalitate. De asemenea, comunitățile românești au devenit mai organizate civic și colaborează cu autoritățile locale pentru prevenirea delincvenței (prin mediere culturală, programe de incluziune pentru grupurile marginale etc.). Percepția publică despre diaspora românească începe treptat să se schimbe în bine: dacă în anii 2007–2010 presa occidentală asocia frecvent imigrația română cu știrile despre criminalitate, în prezent accentul cade mai mult pe contribuția pozitivă a românilor la economie și societate (de la muncitori esențiali pe timp de pandemie, până la medici, IT-iști sau antreprenori de origine română apreciați în țările lor).

Structura diasporei românești din marile țări de destinație…

… reflectă atât originile istorice ale valurilor de emigranți, cât și adaptarea continuă la cerințele și oportunitățile acestor societăți. În ultimii 5 ani, s-a consolidat imaginea unei diaspore harnice, predominant angajată în munci cinstite – de la construcții și agricultură, până la profesii liberale – și cu un nivel de educație în ușoară creștere.

Implicarea infracțională rămâne marginală, iar tendințele recente indică o integrare tot mai profundă a comunităților românești în țările de reședință, acestea devenind parte integrantă din peisajul social și economic european.

Comunitățile românești din Italia, Spania, Germania, Marea Britanie, Franța ș.a. reprezintă astăzi nu doar forță de muncă importantă, ci și punți de legătură culturală între România și Europa Occidentală, cu perspective de dezvoltare și adaptare din ce în ce mai promițătoare.

Și totuși… când vine vorba de vot, diaspora nu excelează la discernământ

Dincolo de profilul muncitor, de adaptabilitatea în piețele occidentale și de eforturile reale de integrare, trebuie spus răspicat că o parte semnificativă a diasporei românești a eșuat, în mod repetat, în fața unui test simplu: votul cu mintea limpede.

Această diasporă, lăudată pentru hărnicia sa, a devenit – paradoxal – terenul de joacă ideal pentru promisiuni goale, pentru lozinci sforăitoare și pseudo-patriotisme de carton. În lipsa unui contact direct cu realitatea din țară și sub bombardamentul unui internet plin de conspirații, românii din străinătate au devenit adesea sensibili la discursuri emoționale, strigate cu patos dar golite de substanță.

Fascinația suspectă a vorbelor goale

Fascinați de „vocea care spune lucrurilor pe nume”, mulți au uitat să întrebe: care este programul concret? care e competența reală? ce propune, dincolo de slogan?

De aici și pericolul real – diaspora, deși educată în creștere și cu o experiență occidentală autentică, poate fi sedusă de ambalaje strălucitoare care ascund vidul ideologic și incompetența practică. În loc să devină farul lucid al alegerilor românești, riscă să devină un catalizator al populismului tribal, o forță electorală direcționată spre haos prin iluzii bine ambalate și emoții prost digerate.

Contradicția flagrantă și paradoxul diaspora

Este, poate, cea mai mare contradicție a diasporei moderne: oameni care lucrează legal, trăiesc în sisteme funcționale, se bucură de stabilitate și servicii publice coerente… dar care votează pentru o Românie condusă de exact opusul a ceea ce au în jur.

Asta ar trebui să ne dea serios de gândit. Nu doar despre diaspora – ci despre cât de ușor e, totuși, să păcălești un popor întreg, oriunde s-ar afla el.