Suveranismul: între retorică și faliment economic

Retorica suveranistă este un lux periculos. Cu economia deja tensionată și dobânzi care sar praguri alarmante, perspectiva unui guvern „patriot” care se îndepărtează de partenerii internaționali și de valorile europene nu este altceva decât o invitație la izolare, criză economică și haos social.

Suveranism pe datorie

Politicile suveraniste promit „independență economică” și „demnitate națională”, dar ignoră complet realitățile lumii moderne. România este parte a unui ecosistem economic global, unde credibilitatea pe piețele internaționale este vitală. Dacă astăzi ne împrumutăm la dobânzi uriașe, ce se va întâmpla când agențiile de rating ne vor retrograda la statutul de „junk”? O astfel de etichetă nu este doar o insultă, ci un certificat de insolvabilitate. Băncile și investitorii vor închide ușa, iar România va fi forțată să apeleze la costuri dezastruoase.

Fără finanțare internațională, fără acces la piețe și fără fonduri europene, statul va trebui să reducă drastic cheltuielile publice. Pensii? Alocații? Salarii? Autostrăzi? Toate acestea vor deveni amintiri dintr-un trecut mai optimist. Între timp, cetățenii vor fi cei care vor resimți cel mai acut efectele: creșterea șomajului, sărăcie generalizată și prețuri sufocante.

06:15, 01.12.2024 • OPINII

1 Decembrie 1918: Unirea care ar fi putut schimba totul, dar nu am știut să o folosim

19:34, 22.11.2024 • ECONOMIE

CEO-ul producătorului de baterii Northvolt a demisionat, după ce compania a cerut falimentul

Un suveranism fără suveranitate individuală

Retorica suveranistă nu vorbește despre drepturile individuale sau despre libertăți, ci se concentrează obsesiv pe națiune și stat. Dar ce se întâmplă cu „suveranitatea individului”? Cu libertatea de gândire, de exprimare, de alegere? Aceste valori fundamentale, esențiale într-o societate modernă, sunt adesea ignorate sau subminate de regimurile care adoptă suveranismul. În realitate, suveranismul extrem este un cal troian pentru autoritarism. În numele „neamului” și „gliei” se consolidează controlul statului asupra individului, iar libertățile sunt sacrificate.

Suveranismul nu există fără izolare internațională, încălcarea drepturilor omului și, inevitabil, conflicte interne sau externe. Nu am văzut niciodată o formă pașnică de suveranism extrem, pentru că acesta se bazează pe o ideologie a confruntării – fie cu partenerii internaționali, fie cu propriul popor.

Fantezii versus realitate

Este ușor să visezi la independență absolută când stomacul este plin și facturile sunt plătite. Dar ce se întâmplă când visele nu mai acoperă golul din frigider sau când medicamentele vitale devin inaccesibile? Suveranismul nu oferă soluții reale, ci doar promisiuni goale, înfășurate în steagul naționalismului. În contrast, relația cu Uniunea Europeană nu este doar despre bani, ci despre valori, modernizare și oportunități.

Să ne uităm la exemple concrete: biserici restaurate, cetăți medievale reabilitate, case tradiționale salvate. Toate acestea „respiră” astăzi datorită fondurilor europene. De unde ar fi venit acești bani într-un regim suveranist? Din buzunarele sărăcite ale contribuabililor? Sau din buzunarele goale ale unei economii izolate?

Un viitor cu mize clare

Cultura, identitatea națională și memoria istorică nu sunt în contradicție cu valorile europene, ci sunt întărite de ele. În loc să căutăm conflicte imaginare cu Bruxelles-ul sau să ne retragem în izolare, ar trebui să investim în viitor: în infrastructură, educație, sănătate și stabilitate economică. Este o alegere simplă între fantezii politice și responsabilitate națională.