Trump descoperă taxa de strâmtoare. Unde s-ar mai putea instala ghereta

Donald Trump pare să fi ajuns, pe alt drum și cu uniformă americană, la ideea iraniană: cine controlează Strâmtoarea Ormuz ar trebui să încaseze bani de la cei care trec prin ea.

Președintele SUA spune că americanii vor deveni „gardienii” sau chiar „îngerii păzitori” ai strâmtorii și că statele bogate care beneficiază de securitatea traseului trebuie să plătească.

Declarația vine după reluarea confruntărilor cu Iranul și prăbușirea acordului provizoriu privind libera navigație.

Problema: Ormuzul nu este autostradă cu barieră

Ormuz este o strâmtoare naturală folosită pentru navigație internațională.

Internațional

Donald Trump a pierdut un aliat de nădejde. Era o voce-cheie în cadrul Partidului Republican în domeniul apărării și al afacerilor internaționale

Internațional

Parlamentul European intervine în cazul Trump de la Cupa Mondială. Europarlamentarii cer anchetarea șefului FIFA după anularea cartonașului roșu acordat unui american

Regimul juridic consacrat de Convenția ONU privind dreptul mării oferă navelor un drept de tranzit care nu poate fi condiționat de plata unei taxe pentru simpla trecere.

Pot fi facturate servicii concrete — pilotaj, asistență, acostare, eventual protecție contractuală — dar nu libertatea de navigație ca atare.

Statele Unite nici măcar nu au ratificat UNCLOS, deși tratează mare parte dintre regulile sale drept drept internațional cutumiar.

Așadar, Trump poate cere contribuții pentru o operațiune militară de securizare. Mai greu poate transforma Ormuzul într-o casă de marcat americană.

Unde s-ar mai putea instala ghereta?

Dacă principiul devine „cine păzește, încasează”, planeta oferă câteva amplasamente excelente.

Strâmtoarea Malacca

Este ruta dintre Oceanul Indian și Pacific, esențială pentru comerțul asiatic și unul dintre cele mai importante puncte de tranzit petrolier din lume.

Singapore, Malaezia și Indonezia ar putea crea pachetul „Malacca Premium”: trecere rapidă, escortă navală și o fotografie cu portcontainerul.

Bab el-Mandeb

Leagă Marea Roșie de Golful Aden și, implicit, de traseul către Canalul Suez. Yemenul, Djibouti și Eritreea ar putea încasa la intrare, iar Egiptul la ieșire. Comerțul mondial ar primi două bonuri fiscale pentru aceeași călătorie.

Gibraltar

Poarta dintre Atlantic și Mediterană. Spania, Marocul și Regatul Unit ar putea negocia ani întregi cine ține bariera, timp în care navele ar prefera probabil să ocolească Africa.

Bosfor și Dardanele

Turcia controlează trecerea dintre Marea Neagră și Mediterană, dar regimul strâmtorilor este legat de Convenția de la Montreux și de reguli speciale.

Dacă Ankara ar adopta filosofia Trump, România ar putea descoperi că exportul prin Marea Neagră vine cu abonament turcesc.

Strâmtorile daneze

Ele controlează accesul maritim dintre Marea Baltică și Marea Nordului.

Danemarca ar putea reînvia, într-o formă modernă, vechea pasiune europeană pentru taxe de trecere: contactless, ecologic și cu factură electronică.

Canalele sunt altă afacere

Canalul Suez și Canalul Panama percep deja taxe, fiind infrastructuri artificiale construite, întreținute și administrate de autorități.

Aici plata are o bază evidentă: nava cumpără accesul la o scurtătură construită de om.

Ormuz, Malacca sau Gibraltar sunt formațiuni naturale, nu lucrări publice executate cu excavatorul.

Ce vrea, de fapt, Trump

Cel mai probabil, Trump pregătește factura pentru protecția militară americană.

Mesajul său către statele din Golf, Japonia, Coreea de Sud, India și europeni este simplu:

America asigură circulația petrolului, beneficiarii să contribuie la costuri.

Ideea unei împărțiri a cheltuielilor poate fi negociată.

Ideea că SUA „preiau” o strâmtoare aflată între Iran și Oman ar deschide însă un precedent spectaculos:

marile puteri ar începe să transforme geografia în proprietate comercială.

Astăzi taxăm Ormuzul.

Mâine China facturează Marea Chinei de Sud, Turcia pune abonament pe Bosfor, iar britanicii reintroduc taxa pentru cine privește Gibraltarul dinspre mare.

La final, singura apă cu circulație gratuită va mai fi cea de la robinet. Și aceea doar până descoperă Trump cine o păzește.