Trump o dă pe ”fumat”: reclasificarea marijuanei și mica ipocrizie utilă a Americii

În sfârșit, și o veste care nu sună ca un incendiu cu fanfară venit din America lui Trump. Administrația sa a decis să mute marijuana medicală autorizată la nivel de stat din Schedule I, categoria federală rezervată drogurilor considerate cele mai periculoase și fără utilizare medicală acceptată, în Schedule III, unde intră substanțe cu risc mai mic și cu utilizări medicale recunoscute.

O veste surprinzător de normală dintr-o administrație anormală

Ordinul a fost semnat de procurorul general interimar Todd Blanche și nu legalizează marijuana la nivel federal, dar schimbă important felul în care este tratată juridic și administrativ.

America a făcut, în sfârșit, un pas spre realitate

Aici stă miza reală. Statele Unite trăiau de ani buni într-o schizofrenie juridică ridicolă: în 40 de state exista deja marijuana medicală, în multe altele se legalizase și consumul recreațional, iar la nivel federal planta continua să stea în aceeași vitrină cu substanțe pentru care statul pretinde că nu există nicio utilitate medicală serioasă. Noua mutare nu rezolvă complet această ipocrizie, dar măcar o face ceva mai puțin penibilă.

Nu e legalizare generală, dar e o fisură serioasă în vechiul dogmatism

Să nu romantizăm excesiv momentul. Marijuana recreațională rămâne ilegală la nivel federal, iar produsele din canabis care nu intră în programe medicale autorizate de state rămân în continuare în Schedule I.

Washingtonul nu a devenit brusc Woodstock cu sigiliu oficial.

Dar reclasificarea aceasta are greutate politică și administrativă reală, fiindcă recunoaște implicit ceva ce statul federal s-a încăpățânat prea mult să ignore: realitatea a fugit de mult înaintea doctrinei.

Cercetarea respiră, iar industria scapă de o parte din absurd

Schimbarea are și efecte foarte concrete. Va fi mai ușor să se facă cercetare științifică serioasă, fiindcă regimul de control pentru o substanță din Schedule III este mai puțin sufocant decât pentru una din Schedule I.

În plus, companiile licențiate din zona marijuanei medicale pot beneficia de tratament fiscal mai normal, inclusiv prin deducerea unor cheltuieli care până acum le erau blocate de regimul federal.

Aici nu mai vorbim despre simboluri culturale sau războaie ideologice, ci despre bani, studii, piață și o relație ceva mai puțin isterică între stat și realitate.

Trump rămâne consecvent doar în inconsistență

Partea savuroasă este alta. Administrația Trump continuă să vorbească dur despre droguri, securitate și ordine publică, mai ales când vine vorba despre fentanil. Și totuși, aceeași administrație acceptă acum o schimbare istorică într-o temă pe care vechea dreaptă americană o trata cândva ca pe o erezie.

Nu e deloc o surpriză.

Trump rămâne cel mai consecvent inconsistent politician american al epocii noastre. La el, incoerența nu e o scăpare, ci o metodă. Poate poza în șerif moral și semna apoi o măsură pragmatică, fără să simtă vreo obligație de a lega cele două registre într-o filozofie coerentă.

O decizie pragmatică, nu o iluminare morală

De fapt, exact aici e cheia: nu avem în față un act de mare înțelepciune filozofică, ci unul de pragmatism târziu. Statul federal încearcă să se adapteze unei lumi în care opinia publică s-a schimbat, programele medicale există deja, cercetarea cere spațiu, iar industria nu mai poate fi tratată la infinit ca o combinație între păcat și contrabandă.

Este, dacă vrei, genul de reformă pe care America o face adesea după ce a epuizat toate variantele mai proaste.

O veste bună, chiar dacă vine dintr-un haos util

Da, e o veste bună. Nu perfectă, nu revoluționară până la capăt, dar bună. Pentru cercetare, pentru pacienți, pentru coerența legislativă și, măcar puțin, pentru sănătatea mintală a unei federații care se încăpățâna să mintă juridic în fața unei realități văzute de toată lumea.

Iar ironia e frumoasă:

într-o administrație care produce zilnic excese, zgomot și grotesc, una dintre puținele mișcări cu adevărat raționale vine tocmai dintr-o zonă unde America moralistă a produs, zeci de ani, foarte mult teatru și foarte puțină gândire.