Trump și frumusețea invizibilului: un moșuleț semi-senil face din armată un podium de modă

Echilibrul geopolitic se joacă la microni de tehnologie… Donald Trump a ales să discute despre… frumusețea navelor de război. La baza militară Quantico din Virginia, în fața a sute de generali și amirali, fostul președinte a transformat un summit strategic într-o scenetă grotescă despre estetică, nostalgii de oțel și „războiul din interior”. America a descoperit, din nou, că moșulețul semi-senil care-și face de lucru cu injecții zilnice de „zglobinol artificial” nu e doar comic – e periculos.

Estetica navală și obsesia cu „urâtul”

Trump a început recitalul prin a critica designul navelor stealth ale Marinei SUA. „Nu e nevoie să fie o navă urâtă”, a spus el, ca și cum în Pacific urmează să se organizeze un concurs Miss Frigată. A negat chiar și principiul de bază: că urâțenia tehnologică este intenționată, că liniile frânte și unghiurile absurde sunt arme de camuflaj în fața radarelor.

În universul lui Trump, nava perfectă nu e cea care scapă neobservată de inamic, ci cea care arată ca un Bentley pe apă, eventual cu logoul „Trump Navy” încrustat pe lateral.

Orașele americane – „terenuri de instrucție”

Dacă estetica a fost partea comică, partea gravă a venit când Trump a declarat că orașe ca San Francisco, New York sau Chicago ar trebui tratate ca niște poligoane de instrucție pentru armată. „Suntem invadați din interior”, a spus el, sugerând că doar armata mai poate readuce ordinea în aceste bastioane democrate.

Este genul de delir care, rostit la o bere, stârnește hohote. Dar rostit în fața a sute de generali și amirali, devine o fantasmă periculoasă. Practic, fostul președinte a invitat la militarizarea completă a vieții interne.

„Dacă nu vă place, puteți pleca”

Într-un moment de falsă mărinimie, Trump le-a spus militarilor că pot părăsi sala dacă nu sunt de acord cu mesajul său. Apoi a adăugat, amenințător, că o asemenea decizie i-ar putea costa funcția. Generalii au rămas înțepeniți, într-o liniște grea. Râsul era interzis, dar și ridicarea sprâncenei era riscantă. A fost genul de scenă care seamănă mai mult cu o ședință de partid comunist decât cu o reuniune militară americană.

Nostalgia oțelului

Trump nu se poate împăca cu ideea că lumea a evoluat. În discursul său, navele moderne au un defect capital: nu mai sunt făcute din „oțel gros, adevărat”, ci din materiale ușoare care „se topesc la impact”. Este imaginea clasică a bunicului care suspină după telefonul cu disc și după televizorul alb-negru. Numai că aici nu vorbim despre nostalgii domestice, ci despre submarine nucleare și avioane invizibile.

„Două cuvinte interzise”

A urmat un episod bizar: Trump a afirmat că există „două cuvinte cu N”, unul fiind „nuclear”, celălalt lăsat în suspans. Insinuarea a fost percepută ca o aluzie la un termen rasist. Publicul s-a crispat. Intenția a fost, probabil, să pară șocant și glumeț. Rezultatul a fost grotesc. Știți cum e, putea fi și ”nizdă”…

Submarine lângă Rusia și arsenalul „gata oricând”

Fostul președinte a insinuat că Statele Unite au submarine nucleare invizibile chiar în apropierea Rusiei, gata să lovească. A completat cu aluzii despre arsenalul nuclear „pregătit oricând, pentru orice”. Declarații vagi, lipsite de claritate, dar servite ca amenințări menite să sperie. Nimeni nu a primit date, cifre, explicații. Doar un spectacol retoric.

Anti-diversitate și „Departamentul Războiului”

Alături de Pete Hegseth, noul șef al Pentagonului, Trump a atacat frontal cultura diversității. Armata, a spus el, trebuie să renunțe la excepții medicale, la standarde adaptate, la orice urmă de flexibilitate. În plus, s-a vehiculat ideea schimbării numelui Departamentului Apărării în „Departamentul Războiului”. Un pas simbolic, dar revelator: accentul nu mai cade pe apărare, ci pe ofensivă.

Generalii, captivi în spectacol

Cea mai tulburătoare imagine este cea a generalilor și amiralilor, spectatori captivi la o piesă de teatru grotesc. Reacțiile au fost amestecate: unii au zâmbit forțat, alții au rămas rigizi, ca la un ordin. Dar sentimentul general a fost de consternare. Cum să reacționezi când un fost președinte, cu șanse reale să revină, îți vorbește despre frumusețea navelor și transformarea orașelor în poligoane?

Cum privesc aliații

Pentru europeni și restul lumii, spectacolul de la Quantico este încă o dovadă că America lui Trump poate deveni imprevizibilă. Aliații se întreabă: ce valoare mai are NATO, dacă liderul ei de facto judecă armata prin criterii de podium? Cât de serioasă mai este amenințarea „submarinelor invizibile”, când ea vine însoțită de glume rasiale și nostalgii de muzeu naval?

Trump – o glumă amară a Americii

Imaginea care rămâne este aceea a unui moșuleț semi-senil, hrănit zilnic cu „zglobinol artificial” pentru a părea vioi, care face de râs o națiune întreagă. Dincolo de incoerențe și glume bizare, există un pericol real: acela de a transforma cea mai puternică armată a lumii într-un instrument de spectacol personal și de politică internă.

Trump continuă să umilească America

Nu mai e de mult vorba despre o simplă gafă. Reuniunea de la Quantico a fost un semnal: politica spectacolului a pătruns până în inima mașinăriei militare. Iar atunci când estetica bate logica, loialitatea personală bate neutralitatea și gluma bate strategia, America riscă să devină vulnerabilă nu în fața Rusiei sau Chinei, ci în fața propriului ridicol.