Trump taxează tot ce mișcă: 50% pentru Europa, 25% pentru iPhone. Așa arată protecționismul ca delir economic

Într-o nouă demonstrație de forță împachetată în paranoia economică, Donald Trump vrea să pedepsească Europa și să umple visteria SUA cu bani din taxe vamale. Dar în realitate, lovește în consumatorii americani, în investitori și în echilibrul fragil al comerțului mondial.

1 iunie 2025: ziua în care Trump vrea să scumpească lumea

Cu o postare laconică pe rețelele sociale, președintele american a anunțat că recomandă un tarif de 50% pentru toate bunurile importate din Uniunea Europeană. Asta înseamnă, în esență: scumpește-le americanilor cafeaua, mașinile, hainele, brânza, tehnologia și apoi aruncă vina pe Bruxelles.

De parcă asta n-ar fi suficient, Trump a plusat: iPhone-urile produse în afara Americii (adică majoritatea) vor fi taxate cu 25%.

„Am vorbit cu Tim Cook. I-am spus că vreau telefoane fabricate aici, nu în India, Vietnam sau orice altă parte”, a tunat Trump.

E o mișcare care amestecă politica industrială cu șantajul comercial. Iar miza nu e doar Apple – e întregul lanț global de producție pe care Trump visează să-l închidă într-o hală din Ohio.

Europa – de la aliat transatlantic la vinovat istoric

În retorica trumpistă, UE nu mai e partener. Este, citez, „o structură creată ca să profite de Statele Unite în materie de comerț.”
Cifrele? În 2024, SUA a exportat către UE 370 miliarde $, dar a importat 605 miliarde $.
Pentru Trump, diferența înseamnă „înșelăciune”, nu competitivitate sau interdependență economică.

Dincolo de ridicolul acuzației, anunțul este o palmă dată direct Germaniei (care exportă masiv automobile) și indirect României și altor state care fac parte din lanțul de furnizori al companiilor europene.

Dar cine plătește, de fapt?

Nu Bruxelles. Nu Tim Cook. Nici conducerea actuală a UE. Ci consumatorul american.
Tarifele vamale sunt, în esență, taxe plătite de firmele care importă. Care apoi le transferă în prețuri.
Adică: mai scumpe iPhone-urile, mai scumpe mașinile, mai scumpe produsele de bază.

Mai mult, marile burse europene au scăzut la anunțul lui Trump, semn că investitorii au înțeles că urmează un nou val de instabilitate.

Ce face Apple? Ce face UE?

Apple tocmai își mutase masiv producția din China către India și Vietnam, într-un efort de diversificare. Trump vrea acum să tragă compania înapoi cu lațul tarifar, ignorând realitățile logistice, fiscale și de costuri.

UE, deocamdată, tace. Dar precedentul ne arată că Bruxelles-ul nu stă cu mâinile în sân. Orice tarif de 50% poate atrage unul în oglindă.
Și așa începe războiul comercial complet: o spirală de taxe, riposte, scumpiri și recesiune globală.

Ce urmărește Trump, de fapt?

Simplu: naționalism economic ca spectacol electoral.
Tarifele sunt parte din arsenalul de campanie. El vrea să pară dur, patriot, neînduplecat. Vrea să spună:

„Eu nu fac afaceri cu Europa. Eu le arăt cine e șeful.”

Doar că în lumea reală, economia globală nu se conduce ca un cazinou din Atlantic City. Și SUA nu e o insulă autarhică.

Protecționismul de paradă este o formă de autogol strategic

Trump vrea să pară un lider care impune reguli. Dar, de fapt, se poartă ca un dealer care închide jocul pentru că nu-i plac cărțile.
Riscă:

• să piardă investitori;
• să destabilizeze relațiile cu UE;
• să blocheze fluxurile globale de tehnologie;
• și, în final, să-i coste pe americani mai mult decât pe oricine.

Acesta nu este un plan economic. E un impuls de stăpân nervos.
Și când liderii devin nervoși, democrațiile plătesc nota. În tăcere. La casă. Cu dobândă.