Un simplu drum între casă și birou care poate costa mii de euro la ANAF

Un simplu drum între domiciliu și sediul companiei poate transforma un administrator sau un director cu mandat într-un adevărat jucător într-un puzzle fiscal complicat. În România, legislația fiscală tratează clar naveta angajaților, dar pentru cei care își exercită atribuțiile prin contract de mandat regulile sunt neclare. Camera Consultanților Fiscali atrage atenția asupra unei lacune care poate genera taxe neașteptate, controale și chiar litigii, transformând o deplasare obișnuită într-o adevărată provocare pentru companii și conducători.

Codul fiscal în zona gri

Articolul 76 din Legea nr. 227/2015 stabilește reguli clare pentru salariați: deplasarea între domiciliu și locul de muncă, în anumite condiții, nu constituie venit impozabil. De asemenea, cheltuielile de transport și cazare „pe perioada deplasării, în altă localitate, în interesul desfășurării activității” nu sunt impozabile pentru administratori și directori.

Problema este că termenii „altă localitate” sau „locul desfășurării activității” nu sunt definiți explicit în contextul raporturilor de mandat. În lipsa unei definiții, interpretările pot varia: se consideră că orice deplasare către sediul societății este „altă localitate”? Sau doar acele deplasări care se fac în interesul activității, în afara localității în care persoana își are domiciliul?

Practic, un administrator care locuiește într-un oraș și se deplasează să participe la ședințe la sediul societății din alt oraș poate fi tratat diferit fiscal de o firmă la alta, în funcție de interpretarea inspectorului fiscal sau de practica internă a companiei. Această ambiguitate creează incertitudine și poate genera riscuri fiscale semnificative.

10:01 • Finanțe

Lecția de „eșalonare”: Cum să te cerți frumos cu ANAF pe 12 rate fără dobândă (aproape)

08:13, 08.01.2026 • ACTUALITATE

Șoferi, atenție! ISCTR va putea opri vehiculul pe loc și chema ANAF

De la teorie la practică: provocările deplasărilor

Mii de administratori și directori călătoresc regulat între domiciliu și sediul societății pentru ședințe ale consiliului de administrație sau pentru alte atribuții legate de mandat. În absența unui cadru clar, aceste deplasări nu se încadrează în regimul aplicabil angajaților și nici nu sunt acoperite explicit de prevederile care se referă la cheltuielile de transport „în altă localitate”.

În consecință, firmele riscă să înregistreze cheltuieli neeligibile, iar administratorii pot fi nevoiți să plătească impozite suplimentare sau contribuții sociale, chiar dacă deplasarea are legătură directă cu activitatea managerială. În cazul unor controale fiscale, interpretarea neunitară a Codului fiscal poate duce la diferențe de tratament între societăți, litigii și chiar sancțiuni pentru neconformitate.

Întrebările la care Ministerul Finanțelor trebuie să răspundă

CCF a adresat Ministerului Finanțelor trei întrebări-cheie pentru uniformizarea aplicării legislației:

1. Poate fi aplicat pentru administratorii și directorii cu mandat mecanismul prevăzut pentru salariați privind transportul între domiciliu și locul de muncă?
2. Cum trebuie interpretată sintagma „deplasare în altă localitate, în interesul desfășurării activității” în cazul raporturilor de mandat?
3. Este necesară o completare legislativă sau o interpretare extensivă pentru a trata aceste deplasări în mod similar cu cele ale angajaților?

Răspunsurile vor avea impact direct asupra modului în care societățile înregistrează cheltuielile, a fluxurilor de numerar și a responsabilităților administratorilor. În lipsa clarificărilor, fiecare firmă trebuie să decidă dacă aplică o interpretare mai restrictivă sau mai flexibilă, riscând controale sau litigii.

Riscuri și consecințe

Lacuna legislativă nu este doar teoretică. Ea poate genera cheltuieli fiscale neprevăzute pentru administratorii și directorii care fac naveta între domiciliu și sediul societății; dificultăți în planificarea bugetară a firmelor, în special pentru companiile cu multiple sedii sau cu conducere dispersată geografic; aplicarea neunitară a legislației la nivelul ANAF și între firme, cu potențiale diferențe între controale fiscale; litigii între societăți și administrația fiscală, în cazul în care interpretarea autorităților nu corespunde practicii interne.

Cadrul actual lasă loc de interpretări divergente

În esență, Codul fiscal protejează salariații și deplasările lor între domiciliu și locul de muncă, dar administratorii și directorii cu mandat se află într-o zonă gri. Pentru aceștia, regimul fiscal al cheltuielilor de transport este incomplet și nu acoperă deplasările regulate între domiciliu și sediul societății.

Această situație poate fi comparată cu un puzzle fiscal: unele piese sunt clar definite, altele lipsesc, iar soluția finală depinde de interpretarea autorităților și a specialiștilor fiscali. Clarificarea oficială de către Ministerul Finanțelor ar putea transforma puzzle-ul într-un set de reguli aplicabile uniform, eliminând riscurile și incertitudinile actuale.

În așteptarea unui răspuns unitar

Solicitările CCF urmăresc exact acest obiectiv: clarificarea cadrului legal și uniformizarea aplicării pentru a preveni practici divergente, controale fiscale diferite și litigii costisitoare. Până la momentul primirii răspunsului, societățile trebuie să gestioneze situația cu atenție, iar administratorii trebuie să fie conștienți de riscurile potențiale privind impozitele și contribuțiile sociale.

În lipsa clarificărilor, un simplu drum între domiciliu și sediul societății poate deveni un teren minat fiscal, iar naveta devine mai mult decât o deplasare – o provocare pentru legislația actuală.