Unde se duce, de fapt, bugetul agricol colosal al UE

„Am tractorul și sunt gata”, a avertizat Massimiliano Giansanti, șeful puternicului lobby agricol european Copa, ca răspuns la speculațiile conform cărora vastul buget al UE pentru ajutoarele agricole, Politica Agricolă Comună, se confruntă cu reduceri drastice.

Despre câți bani vorbim?

PAC reprezintă aproape o treime din bugetul actual pe șapte ani al UE, de 1,2 trilioane de euro. Acesta a fost suplimentat cu o finanțare temporară pentru a ajuta blocul să se redreseze după pandemie, ceea ce a dus fondul total de numerar la 386,6 miliarde de euro, arată Politico. Asta înseamnă plăți între 53 și 59 de miliarde de euro în fiecare an.

Pentru ce sunt banii?

Fondurile PAC sunt plătite în cadrul a doi „piloni” de finanțare. Pilonul unu include plăți directe anuale către fermieri pentru a le stimula veniturile și finanțarea măsurilor de stabilizare a piețelor. Pilonul doi este finanțarea dezvoltării rurale, adesea plătită pe parcursul mai multor ani și cofinanțată de țările membre.

Adăugând un nivel de complexitate suplimentară, banii alocați fiecărui pilon sunt stabiliți în cadrul bugetului pe termen lung. Cel actual este valabil pentru perioada 2021-2027. Însă modul în care sunt cheltuiți acești bani este decis în mare măsură de țările membre în „Planurile strategice PAC”, iar acestea sunt valabile pentru perioada 2023-2027. Restul cifrelor din această secțiune se bazează pe planurile naționale respective.

Majoritatea fondurilor din planurile strategice — 189 de miliarde de euro — urmează să fie plătite în cadrul Pilonului I sub formă de plăți directe anuale. Marea majoritate a acestora sunt „plăți decuplate”.

Deși plățile cuplate leagă direct suma de bani pe care o primește un fermier de producția sa — care ar putea fi măsurată prin numărul de animale pe care le deține sau prin hectarele recoltate dintr-o anumită cultură —, valoarea plăților decuplate se bazează pur și simplu pe suprafața de teren a unei ferme.

Finanțează status quo-ul, în loc să stimuleze eficient fermierii să combată schimbările climatice

Majoritatea plăților directe oferă sprijin pentru venitul de bază pentru fermieri, unele fiind alocate în mod special tinerilor fermieri.

În plus, 25% din plățile directe sunt alocate schemelor ecologice, sprijinind fermierii să adopte practici ecologice. Aceste scheme, însă, au fost criticate pentru că finanțează status quo-ul, în loc să stimuleze eficient fermierii să combată schimbările climatice.

Restul fondurilor din cadrul Pilonului Unu — 8,9 miliarde de euro — sunt destinate sprijinirii sectoarelor cheie. Sectoarele vitivinicol și al fructelor și legumelor dețin fiecare câte 47% din acest total.

În cele din urmă, 66 de miliarde de euro au fost rezervate pentru finanțarea „dezvoltării rurale” în cadrul Pilonului doi din planurile strategice ale țărilor membre. În realitate, aceste fonduri pot fi utilizate pentru o gamă largă de proiecte, iar o mare parte din bani merg în continuare direct la fermieri. De exemplu, angajamentele voluntare oferă fonduri pentru practici ecologice, se acordă ajutoare pentru investiții în echipamente agricole, iar fermele din „zonele care se confruntă cu constrângeri naturale” primesc fonduri suplimentare.

De fapt, o proporție relativ mică din această finanțare este direcționată către proiecte de dezvoltare pur rurală prin granturi LEADER/Dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității.

Care țări primesc cei mai mulți bani?

Țările membre primesc o alocare de fonduri PAC din bugetul pe termen lung al UE la fiecare șapte ani. Țările mari, care dețin suprafețe agricole, primesc în mod natural sume mai mari.

Franța este bine cunoscută ca un mare câștigător în ceea ce privește suma de fonduri PAC care îi este alocată, urmată de Spania, Germania, Italia și Polonia.

Însă fermierii din țări mult mai mici, precum Estonia și Slovacia, s-au bazat din punct de vedere istoric mai mult pe subvenții, în ciuda cotei lor relativ mici din profit.

Cum s-a schimbat PAC în timp?

PAC a fost restructurată în mai multe ocazii, cea mai notabilă fiind introducerea plăților directe în 1992 și trecerea de la plăți cuplate la plăți în mare parte decuplate în 2003.

Deși cheltuielile PAC în prețuri curente au crescut în general de la an la an, ponderea din cheltuielile totale ale UE care este alocată PAC a scăzut constant. Această tendință descendentă este în mare măsură rezultatul reformelor succesive ale domeniului de aplicare al PAC și al creșterii cheltuielilor în alte domenii ale bugetului UE.

Scăderea deosebit de accentuată a ponderii cheltuielilor PAC în cheltuielile totale ale UE în ultimii ani se datorează probabil nivelurilor ridicate de cheltuieli din alte sectoare pentru a sprijini redresarea după pandemie.

La ce ne putem aștepta săptămâna viitoare?

Întrucât UE se concentrează acum pe consolidarea capacităților sale limitate de apărare și pe rambursarea împrumuturilor generate de pandemia de Covid, calculele indică reduceri și în alte domenii. Având în vedere că PAC a absorbit aproape o treime din bugetul anterior, este greu de crezut că va supraviețui nevătămată.

Au circulat zvonuri conform cărora PAC ar putea fi fuzionată cu alte elemente din bugetul UE — în special cu fondurile de coeziune. Fondurile de coeziune sunt folosite pentru a ajuta țările membre mai puțin dezvoltate să recupereze decalajul față de cele mai bogate. Fermierii se tem că Pilonul doi al PAC, finanțarea dezvoltării rurale, ar putea fi înghițit de Fondul de coeziune și ar putea ajunge să fie cheltuit pe proiecte mai ample.

Deși au existat recent indicii din partea negociatorilor bugetari că lobby-ul fermierilor ar fi putut câștiga bătălia de a evita o fuziune a PAC și a Fondului de coeziune, războiul privind dimensiunea totală a bugetului ar putea fi deja pierdut.