Urșii polari din Groenlanda își rescriu ADN-ul pentru a supraviețui încălzirii globale

Temperaturile tot mai ridicate par să determine apariția unor mutații genetice la unii urși polari, pentru a-i ajuta să supraviețuiască în condițiile climatice aflate în continuă schimbare. Stresul provocat de temperatură ar putea fi motorul acestor modificări genetice la urșii polari din sudul Groenlandei, potrivit unui nou raport. Această specie se luptă cu dificultăți majore în fața unei clime globale instabile. Nivelul global al gheții marine a scăzut la un minim record în luna februarie, iar încălzirea planetei duce la creșterea nivelului mărilor. Toate aceste schimbări amenință în mod direct urșii polari, care trăiesc și vânează pe calotele de gheață care se micșorează constant.

Urşii polari, nevoiţi să sară

Cu toate acestea, un grup de urși polari din sudul Groenlandei pare să evolueze pentru a face față mediului lor dificil, relatează Live Scicence. Cercetătorii au descoperit o legătură clară între modificările din ADN-ul urșilor polari și temperaturile în creștere. Studiul, publicat pe 12 decembrie în jurnalul Mobile DNA, oferă o perspectivă nouă asupra mecanismelor de adaptare.

„Studiul arată, pentru prima dată, că un grup unic de urși polari din cea mai caldă parte a Groenlandei folosește gene săritoare pentru a-și rescrie rapid propriul ADN, ceea ce ar putea fi un mecanism disperat de supraviețuire împotriva topirii gheții marine”, a declarat Alice Godden, asociat principal de cercetare la Universitatea East Anglia din Marea Britanie.

Rolul genelor săritoare în adaptare

Aceste gene săritoare, cunoscute și sub denumirea de transpozoni sau elemente transpozabile, sunt bucăți de ADN care se deplasează de la o locație a genomului la alta. În funcție de locul unde se inserează în codul genetic al organismului, acești transpozoni pot modifica modul în care sunt exprimate alte gene. Mai mult de o treime din genomul ursului polar este alcătuit din elemente transpozabile, în timp ce la plante acest procent poate ajunge până la 70%. Prin comparație, transpozonii reprezintă aproximativ 45% din genomul uman. Autorii noului studiu susțin că transpozonii par să ajute urșii polari să se adapteze la schimbările climatice.

Un studiu din 2022, publicat în jurnalul Science, a descris o populație izolată de urși polari în sudul Groenlandei, care era mai puțin dependentă de gheața marină. Grupul s-a separat de o comunitate de urși din nordul Groenlandei acum aproximativ 200 de ani, iar ADN-ul lor era diferit de cel al urșilor din nord. Noua cercetare se bazează pe aceste descoperiri anterioare pentru a înțelege mai bine fenomenul.

Analiza diferențelor genetice

Cercetătorii au analizat ADN-ul a 17 urși polari adulți din Groenlanda, dintre care 12 proveneau din nord-estul mai răcoros și cinci din grupul aflat în sud-estul mai cald. Ei au comparat activitatea transpozonilor în cele două populații și, apoi, au corelat aceste date cu informațiile climatice disponibile. În populația din sud-est au existat modificări ale genelor legate de stresul termic, îmbătrânire și metabolism, precum și de procesarea grăsimilor, care este extrem de importantă atunci când hrana este puțină. Potrivit studiului, acest lucru sugerează că urșii „s-ar putea adapta la condițiile lor mai calde”.

„Comparând genele active ale acestor urși cu datele climatice locale, am constatat că temperaturile în creștere par să determine o creștere dramatică a activității genelor săritoare în ADN-ul urșilor din sud-estul Groenlandei”, a spus Godden.

Ea a explicat mai departe mecanismul observat în cadrul cercetării.

„În esență, acest lucru înseamnă că diferite grupuri de urși au diferite secțiuni ale ADN-ului modificate la rate diferite, iar această activitate pare legată de mediul și clima lor specifice”, a completat Alice Godden.

În ciuda capacității potențiale a urșilor de a se adapta la clime mai calde și la mai puțină gheață, autoarea a avertizat că schimbările climatice rămân o amenințare reală și gravă pentru urșii polari.

„Nu ne putem mulțumi cu atât, deoarece acest lucru oferă o speranță, dar nu înseamnă că urșii polari sunt expuși unui risc mai mic de dispariție”, a spus ea.

„Încă trebuie să facem tot ce putem pentru a reduce emisiile globale de carbon și pentru a încetini creșterea temperaturilor”, a încheiat Alice Godden.