Vai de cozonacul tău, Nicușoare!

Azi, Nicușor Dan e ”stăpân” pe Cotroceni. Îmbrăcat la costum, cu privirea de matematician care și-a rezolvat integrala electorală, a rostit jurământul de credință față de țară și Constituție. Până aici, toate bune. Dar, dragă Nicușoare, abia acum începe adevărata aventură. Și, să fim sinceri, e vai de cozonacul tău!

Așternutul ți-l fac „băieții”

Ți-ai dorit președinția? Bravo, ai câștigat-o! Dar acum trebuie să dormi în patul pe care ți-l aștern „băieții deștepți” ai politicii românești. Și nu e deloc un pat cu așternuturi curate și miros de levantică. Deja se aud foșnete de sarmale râncede și trocuri grele – tot tacâmul de la PSD, PNL, UDMR și chiar de la USR, care, deși „reformist” la televizor, știe bine cum să-și înfigă coatele când se împarte ciolanul.

Băieții cu pixuri boante și liste de cumpărături

Mâine la Cotroceni vei primi vizite cu liste lungi: „Vrem Internele!”, „Vrem Finanțele!”, ”Vrem fără Ăia!”, „Vrem respect!”. De parcă ar fi toți la o nuntă de cartier, iar tu ești lăutarul care trebuie să cânte pe bani buni. Nimeni nu va veni la tine să-ți spună „Hai să facem un guvern curat și competent!”. Vor veni cu figuri serioase, cu dosare sub braț și cu aceeași poftă de „cașcaval”. Cine crezi că rezistă tentației?

Compromisuri la kilogram

Te vor obliga să ”negociezi” cu tot ce ai jurat că nu vrei: cu incompetenții, cu turnătorii de pe holuri, cu veșnicii „traseiști” care azi sunt la putere și mâine la alt partid. Te vor pune să-ți muști buzele în timp ce semnezi alianțe cu oameni pe care îi disprețuiești. Și când vei protesta, ți se va spune că „așa e politica, dom’ președinte, dacă vrei stabilitate”.

Înțelegeri secrete și trădări la minut

Așteaptă-te la trădări la minut. Azi vor râde cu tine la masă, mâine te vor vinde pe o funcție de secretar de stat. Orice „coaliție de stabilitate” e o glumă proastă: e o înțelegere de o noapte, gata să crape când apare primul plic cu bani. Și în spatele ușilor închise, discuțiile nu vor fi despre reforme. Vor fi despre contracte. Despre cum să mai țină „baronul X” bugetul local la cheremul lui. Despre cum „să mai punem deoparte” și pentru campania viitoare.

Dialoguri cu tâmpiții și șantaj permanent

Te vei trezi vorbind cu miniștri care nu știu decât să-și repete textele învățate și cu lideri de partid care nu știu decât să-și numere voturile. Vei încerca să vorbești de principii și te vor lua de prost. Te vor șantaja cu „dacă nu ne dai, nu te susținem”, iar „negocierea” va fi de fapt un meci de șantaj și umilință. Și da, tot tu vei plăti nota, că tu ești cel care vrea guvern și stabilitate.

Totul e despre ei, nimic despre noi

Românii au sperat că vine altceva. Dar în spatele juraților de la Cotroceni e aceeași piesă veche, cu actori care își joacă rolurile de fiecare dată cu aceeași poftă de sânge și bani. Iar tu, Nicușoare, va trebui să-ți păzești nu doar funcția, ci și sufletul – ca să nu ți-l toace complet teatrul ăsta cu final mereu la fel.

O concluzie amară, dar adevărată

Ai vrut să fii președinte, ai reușit. Dar puterea e doar începutul: de acum, va trebui să-ți bagi mâinile în mocirlă și să faci cumva să rămâi cu obrazul curat. Vei descoperi că politica e, mai ales, arta de a-ți păstra luciditatea când toți din jur vor să te îmbete cu aburii funcțiilor. Și că nu-i nimic mai greu decât să reziști – cu bun simț – când îți promit că-ți dau tot, doar ca să te prindă la masă.

Așa că, dragă Nicușoare… e vai de cozonacul tău. Ține-te bine și să n-ai iluzii. În România, cozonacul puterii se coace cu multă drojdie de compromis. Dar dacă reușești să-l scoți din cuptor fără să te arzi, poate chiar merită efortul.

Aliații cu cuțitul la spate

Adevărata dramă e că Nicușor Dan va avea parte de cele mai „măiestre” lovituri nu din partea adversarilor tradiționali, ci din partea celor care pozează azi în prieteni și „aliați”. USR, de exemplu, va cere un preț exorbitant pentru sprijinul dat – și-l va prezenta ca un „drept divin”. Vor cere ministere, bani, influență. Când nu le va ieși cum vor, îl vor toci la televizor: „Nicușor nu are viziune!”, „Nicușor e slab!”, „Nicușor e un președinte fără nerv!”. Vor vărsa frustrările lor și eșecurile lor pe fruntea lui, de parcă e el vinovat că sunt mediocri.

PNL, în marea lor „înțelepciune” de a rămâne la butoane, îl va încolți cu mofturile veșnice: „dă-ne asta, dă-ne ailaltă, altfel tragem frâna de mână”. Și de fiecare dată când va încerca să facă un pas înainte, vor ieși „specialiștii” liberali la rampă cu grimasele lor de șacali resemnați: „nu e bine, Nicușoare, trebuie să ne asculți pe noi!”.

Inamicii – o orchestră de zgomote și insinuări

Pe de altă parte, inamicii politici (declarați sau nu) – PSD și AUR – îl vor ataca cu tot arsenalul de noroi și urlete. Vorbim de o propagandă bine unsă: fake news, glume grețoase, insinuări cu jumătăți de adevăr și rețele de „influenceri” care știu cum să livreze minciunile pe bandă.

Vor încerca să-i găsească orice fisură personală: „a fost slab la cutare discurs!”, „de ce a vorbit așa cu ambasadorii?”, „nu a făcut nimic la Primărie, o să fie la fel și la Cotroceni”. Și, dacă n-au de ce să-l atace, vor repeta propozițiile-cheie: „e omul serviciilor!”, „e păpușa Bruxelles-ului!”, „e vândut străinilor!”.

Tentative de corupere și „povești de culise”

Dar mai pervers decât atacurile directe va fi șantajul discret. „Hai, Nicușoare, semnează și tu contractul ăsta”, „Hai, pune-l și pe nepotul nostru la cabinet”, „Ce, n-ai și tu nevoie de un pic de liniște la Cotroceni?”. Aici e testul suprem: vor încerca să-l corupă nu doar cu bani, ci cu lingușeli și „garanții de stabilitate”.

Și când va refuza, vor scăpa „pe surse” povești cu jumătăți de adevăr, „scurgeri” din întâlniri, rapoarte confecționate, zvonuri de amor politic – tot ce poate mintea de om și minciuna de politician.

Spectacolul continuu

Așa vor arăta atacurile care-l vor ține pe Nicușor Dan cu nervii întinși și cu cafeaua la perfuzie. Vor fi ședințe cu ușile închise, urmate de comunicate triumfaliste și… fix zero fapte. Vor fi conferințe de presă în care se vor lăuda cu ce-au „obținut”, dar de fapt vor înfige mii de pumnale în spatele președintelui.

Pentru Nicușor Dan, provocarea e simplă doar pe hârtie: cum rămâi om normal într-un ocean de lichele care-ți zâmbesc cu două fețe? Cum rămâi lucid când știi că toți, de fapt, se roagă să te îneci, ca să-ți fure locul?

Nicușor Dan: pietonul blajin și testul omului de rând

Nicușor Dan dă semne că a ales să rămână un om normal. Un cetățean obișnuit. De cum se încheie ziua la Cotroceni, Nicușor Dan își leapădă haina oficială și iese la pas prin oraș. Așa e el: „pietonul blajin” care preferă trotuarul în loc de coloană oficială și metroul în loc de girofar. O imagine de „președinte care n-are fasoane” – dar și o invitație deschisă pentru toți cei care vor să-și verse năduful.

La coada de la covrigi

Într-o dimineață, la coada de la covrigi, Nicușor stă cu mâinile în buzunar. În fața lui, un pensionar simpatic îl recunoaște:
– „Alo, domnu’ președinte! Ia zi, când ne scapi de ăia din Parlament? Da’ mai repede, că ne bat ăștia la buzunare cu inflația!”
Nicușor zâmbește, dă din cap și, până să răspundă, vânzătoarea îi face cu ochiul: „Vă pun și un suc, domnu’ Nicușor? E din partea noastră!”

În metrou, un test de nervi

Coborât la metrou, pietonul blajin e atacat cu întrebări de la studenți care-și fac selfie: „Așa-i că ăia de la USR iar vor să-și tragă ministere?”, „Da’ cu pensiile, ce faceți, bre, la Palat?”. Îl privesc ca pe un confesor de cartier, deși el nu-i decât un tip cu gânduri și speranțe. Își trage gluga pe cap și speră că până la Piața Victoriei o să poată respira fără întrebări politice. Dar de unde!
– „Domnu’ Nicușor, da’ cu prețul la ulei, cum rămâne?”, insistă o doamnă cu sacoșe pline.

La berăria din colț

Seara, la berăria din colț, cu un pahar de bere și două vorbe cu vechi prieteni, tot președinte rămâne. Vin oameni necunoscuți, îl bat pe umăr și, cu zâmbet sau cu reproș, toți îl întreabă ceva:
– „Eu zic să nu-l iei pe Zdrulă ăla la guvern!”, zice un tânăr cu ochelari aburiți.
– „Să știi, domnu’ președinte, dacă o bagi iar pe Clotilda, îți stricăm imaginea!”, adaugă altul cu un zâmbet sincer.

Nicușor râde, ciocnește un pahar și, cum poate, își păstrează blândețea. Dar în mintea lui e clar: fiecare glumă, fiecare „sfat gratuit” e o piatră de moară care-l va aștepta și la Cotroceni.

Povestea de mahala și lecția președintelui pieton

Așa va arăta viața lui Nicușor Dan în afara biroului: o plimbare pe un drum plin de sfaturi, așteptări și reproșuri. O viață unde orice colț de stradă e un talk-show neoficial și orice vecin de metrou e un analist politic de ocazie.

Și poate ăsta e prețul normalității: când ești președinte „blajin”, trebuie să știi că orice pieton cu chef de vorbă îți va ține loc de talk-show la ora de vârf. Că băieții cu poftă de putere te vor poza de la geam și te vor analiza la fiecare pas.

Dar, dacă tot e să rămână blajin, măcar să-și păstreze un strop de umor. Că de sobrietate e plină țara – și de prostie la fel.

Un președinte normal la cap

Ne-am tot plâns că intelectualii adevărați, elitele capabile de un grad înalt de discernământ datorită educației, se feresc de politică. Că de asta nivelul clasei noastre politice e atât de scăzut: fiindcă în loc de minți lucide și conștiințe limpezi, ne-am pricopsit cu eterni șmecheri de colț de partid. Dar iată că, de data asta, avem la Cotroceni un intelectual veritabil – cum a fost, pe vremuri, Emil Constantinescu.

Va încerca, poate, să repare câte ceva – cel puțin în fibra morală a poporului român, în felul în care ne privim unii pe alții și încrederea noastră că încă se poate trăi și altfel, nu doar cu compromisuri și cinism. Cu instituțiile românești, însă, nu va reuși de unul singur: sunt prea încurcate, prea corupte, prea pline de băieți care-și apără doar scaunele.

Va încerca, totuși, să rămână un om obișnuit, normal la cap, onest și cumpănit. Va fi vai de cozonacul lui – pentru că țara geme de lichele, iar lichelele nu se lasă ușor. Dar noi îi dorim succes. Fiindcă de la un intelectual adevărat, așteptăm măcar să ne reamintească de ce merită să rămânem și noi oameni.