Zelenski revine la drumul drept: independența anticorupției, restaurată sub presiunea străzii

Ucraina se află, din nou, la răscruce. Nu pe câmpul de luptă, ci în bătălia la fel de grea pentru curățarea sistemului public. După protestele dure din ultimele zile, Președintele Volodimir Zelenski a promulgat o nouă lege care restabilește independența instituțiilor anticorupție – un semnal clar că, deși războiul continuă, frontul intern al integrității nu poate fi abandonat.

Un pas înapoi, doi pași înainte?

Asta după ce, într-o mișcare controversată, parlamentul ucrainean votase cu o săptămână în urmă o lege care punea două dintre cele mai importante instituții anticorupție sub tutela procurorului general – ceea ce, în esență, le transforma într-un braț al puterii politice. Reacția societății civile? Explozivă. Proteste, presiune, voci puternice din mediul internațional. Și iată că președintele a decis să revină asupra greșelii.

Anticorupția: un test al democrației reale

Într-un stat aflat sub asediu, cu administrația tensionată și economia pe butuci, s-ar crede că lupta cu corupția e un lux. Dar, paradoxal, tocmai acest tip de luptă definește maturitatea unei națiuni. Or, Ucraina are nevoie disperată nu doar de tancuri, ci de încredere. De garanții pentru investitori. De un aparat public funcțional, fără rețele parazitare.

Încercarea de a trece instituțiile anticorupție sub comanda procurorului general fusese interpretată ca o tentativă de re-centralizare a puterii. Iar într-un stat care tocmai s-a rupt definitiv de modelul rusesc, gestul a fost văzut ca o alunecare suspectă spre autoritarism.

Ce spune acest episod despre Zelenski?

Zelenski, fost actor și figură providențială a unei Ucraine în căutare de sine, rămâne prins între presiunea războiului și dorința de reformă reală. Uneori, pare obosit. Alteori, contradictoriu. Dar reacția la protestele recente arată că încă ascultă vocea societății. Și că, în ciuda tentațiilor de consolidare a puterii, mai crede în instituții independente.

Decizia de a restabili autonomia acestor structuri arată, de fapt, o înțelegere profundă a momentului: în ochii partenerilor occidentali, Ucraina nu poate cere bani, arme și sprijin politic, dacă în același timp subminează statul de drept.

Presiune de jos, presiune de sus

Este remarcabil cum protestele recente – nu doar zgomotoase, ci persistente și argumentate – au reușit să răstoarne o decizie parlamentară. Acest tip de reacție civică e semnul cel mai clar că Ucraina nu mai e o societate pasivă, ci una care își asumă dreptul de a corecta puterea.

Dar, în același timp, trebuie remarcată și presiunea venită de la partenerii internaționali. Statele Unite, Comisia Europeană, diverse ONG-uri de profil au fost toate vocale în criticarea tentativei de control asupra organelor anticorupție. Nu e prima oară când Ucraina își ajustează legislația sub presiune externă, dar de data aceasta reacția internă a fost determinantă.

Instituțiile vizate: două bastioane-cheie

Cele două instituții vizate de legea abrogată fuseseră create în urma recomandărilor europene: una se ocupă de anchetarea faptelor grave de corupție, iar cealaltă de urmărirea penală a demnitarilor și funcționarilor de rang înalt. Legea precedentă, acum anulată, le-ar fi pus sub un control ierarhic direct, ceea ce ar fi compromis chiar esența muncii lor.

Reforma din 31 iulie 2025 le readuce în afara spectrului politic, oferindu-le din nou independență în decizii, priorități și anchete.

De ce contează această decizie

La prima vedere, poate părea o bătălie legislativă minoră. Dar în realitate, ea spune multe despre traseul Ucrainei post-2022. O țară care nu vrea să fie doar victima unui război, ci un model de reconstrucție. Un stat care știe că, fără justiție reală, reconstrucția devine o afacere cinică, consumată de oligarhi și clanuri administrative.

Restabilirea independenței acestor instituții este mai mult decât un gest simbolic. E o garanție, o semnalare a intențiilor, o precondiție pentru orice pachet serios de ajutor internațional.

O lege, o palmă, o lecție

Ucraina a dat azi o lecție. Nu perfectă. Nu lipsită de ezitări. Dar una clară. Nu mai suntem în epoca în care parlamentul făcea și desfăcea pe ascuns. Acum, când strigătul vine din stradă, din presă, din ambasade și din ONG-uri, puterea trebuie să reacționeze.

Iar Zelenski – cu toată povara unui război istovitor – a arătat că încă mai poate face pași înapoi, când e cazul. Că uneori, verticalitatea nu înseamnă rigiditate, ci capacitatea de a-ți corecta greșelile înainte să fie prea târziu.