Apel disperat din partea unei mame către profesoara de matematică: Nu vreau să-mi mai găsesc fiul plângând

Scrisoarea unei mame disperate că fiul ei a plâns din cauza profesoarei de matematică a stârnit revoltă în mediul online. Reacția femeii a venit în urma faptului că aceasta și-a găsit copilul plângând după o oră cu profesoara de matematică.

„Nu vreau să-mi mai găsesc fiul plângând, așa cum l-am găsit astăzi după ora dumneavoastră”, a scris Nicoleta pe contul ei de Facebook. Postarea ei a devenit virală, strângând sute de comentarii și distribuiri.

Scrisoarea mamei unui elev către profesoara de matematică: Vreau un copil fericit, nu unul timorat

„Doamna profesoară,

Sunt convinsă că această scrisoare va ajunge într-un final și la dumneavoastră. Sunt mama lui Tedi și vă asigur că în școlile românești sunt mulți de Tedi și multi profesori ca dumneavoastră. Sper ca această scrisoare să nu aibă repercusiuni asupra copilului meu, dar, dacă va avea, să știți că nu voi lăsa lucrurile așa! Înainte de toate eu vreau un copil fericit, nu un copil timorat, vreau să participe cu drag la ore, nu să tremure și să îi fie frică atunci când se apropie ora dumneavoastră.

Îmi pare rău că nu îl pot certa pentru absențele pe care i le-ați pus doar pentru că nu a deschis camera imediat! V-ați gândit că poate nu îi funcționa bine internetul? Sau poate încă nu ieșise din cameră fratele lui, care avea și el ore? Pentru că na, mai sunt și familii care au 2 copii ce stau în aceeași cameră. Dacă dumneavoastră întârziați la oră, vă taie cineva acea oră din salariu? Vă ceartă cineva?”, scrie femeia pe Facebook.

Apelul disperat al unei mame: Nu vreau să îmi mai găsesc copilul plângând

Ea spune că elevul nu înțelege matematica și dă vina și pe profesoară pentru acest lucru.

„Îmi pare rău că nu îl pot „îndopa” cu radicali și ecuații cu n necunoscute, nu îi plac, asta e, iar aici este și vina dumneavoastră pentru că nu ati reușit să îl faceți să îi placă materia pe care o predați. Nu le mai dați teme din materia pe care nu ați predat-o încă! Și dacă din întâmplare (sau nu) o faceți, nu îi mai așteptați „la cotitură” și îi întrebați fix acel lucru și apoi îi criticați că nu au rezolvat singuri, pentru că nu aveau cum. Important este că a avut voință și a fost sprijinit de cineva!

Nu vreau să îmi mai găsesc copilul plângând, așa cum l-am găsit astăzi după ora dumneavoastră!

Asta e, nu toți vor/ vom fi matematicieni, societatea are nevoie și de strungari, constructori sau chiar măturători, și acestea sunt meserii din care se pot câștiga bani cinstiți. Sunt convinsă că și alți părinți gândesc la fel ca mine, dar nu au curajul să v-o spună de teamă – teama că le veți pune note mici copiilor. Știți, asta e răzbunare…

Sistemul nostru de învățământ este oricum greșit și știți și dumneavoastră și mulți alți profesori asta. La ce îi vor folosi adultului de mâine radicalii și ecuațiile sau altele dacă va lucra de exemplu într-un supermarket? Sau va lua drumul străinătății? La nimic, vă spun eu!

Știți cu câtă frică se gândesc elevii de clasa a V-a că le-ați putea fi dumneavoastră profesoară? Și cât răsuflă de ușurați când află că nu veți fi dumneavoastră? Încercați sa rămâneți în inimile acestor copii ca o prietenă, ca o soră mai mare, ca un om care le-a deschis un drum în viață. Dacă ei aleg să nu o ia pe acel drum, dacă nu le place sau se împotmolesc nu e vina dumneavoastră. Își vor aminti însă, cu drag de profa’ de mate…!”