Decorat în zeghe, premiat cu tămâie: cum sfințește biserica păcatele lui Cherecheș

Avem un caz atât de grotesc încât pare extras dintr-o farsă divino-penală scrisă de Caragiale și regizată de DNA în colaborare cu Patriarhia. Hai să-l dezvoltăm un pic. Fiindcă acest gen de abordare pare total desprins de logica bunului-simț.

Cine dă, acela primește.

Cătălin Cherecheș, fostul primar al municipiului Baia Mare, actualmente cazat la stat cu regim de siguranță medie, a fost decorat – da, ai citit bine – cu cea mai înaltă distincție a Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului.

O medalie care poartă numele unui fost ierarh venerabil, Iustinian Arhiepiscopul, dar care, după acest episod, va mirosi mai degrabă a parfum de dosar penal și tămâie expirată.

Nu e glumă. E realitatea de sâmbătă, 21 iunie 2025.

Doamna ridică medalia, domnul ridică din umeri în celulă

Pentru că domnul Cherecheș e momentan indisponibil – fiindcă execută o pedeapsă de 5 ani pentru luare de mită – la festivitate s-a prezentat soția sa, Tabita Cherecheș, și ea cu o condamnare la activ (3 ani cu suspendare pentru tentativa de mituire a unui judecător). Ea a primit distincția chiar din mâna episcopului, sub privirile duioase ale unei comunități care, în loc să se revolte, a aplaudat. Așa cum, în alte vremuri, aplaudau și înalții prelați ai curții lui Ceaușescu.

Nu a lipsit nici actualul primar al Băii Mari, domnul Doru Dăncuș (provenit dintr-o famile celebră și, până la el, onorabilă), care probabil s-a rugat în gând să nu o pățească și el, la fel de devreme. Apoi și-a făcut o cruce zdravănă, cu speranța că Dumnezeu e mai indulgent decât ANI.

Pentru ce au fost premiați? Pentru danie, nu pentru pioșenie

Motivul oficial? Familia Cherecheș a ajutat financiar la restaurarea unei biserici din cartierul Ferneziu. Cică au fost generoși. Nicio vorbă despre originea banilor. Nicio întrebare despre proveniența „daniei”. Nimic despre faptul că respectivele sume ar putea proveni chiar din acea mită pentru care domnul Cherecheș a fost condamnat.

Dar, vorba aceea, Dumnezeu iartă. Mai ales când ai o soție cu gust pentru arhitectura sacră și un preot-șef cu memorie scurtă și recunoștință lungă.

Ortodoxia română, acest sanctuar al recunoștinței selective

Cazul Cherecheș nu e o excepție. E parte dintr-un tipar. De-a lungul anilor, Biserica Ortodoxă Română a găsit resurse nemărginite de indulgență pentru baroni locali, primari dubioși, sponsori cu portbagajele pline și firme abonate la contracte publice.

Bisericile din România, renovate cu bani de la oameni certați cu legea, au devenit, treptat, monumente ale ipocriziei instituționalizate. În timp ce medicii fac grevă pentru un RMN, bisericile au termopane, sisteme de sonorizare și medalioane pentru infractori înrăiți.

Un stat eșuat, o biserică care binecuvântează orice aduce profit

Într-o țară unde politica se face din pușcărie, iar moralitatea se cântă la strană doar duminica, nu mai e nimic surprinzător în această „distincție”. România pare că și-a abandonat complet orice formă de etică publică. Biserica nu doar că nu trage un semnal de alarmă – dar ridică medalioane sfințite deasupra capetelor care ar trebui să se plece în rușine.

Decorarea lui Cătălin Cherecheș e mai mult decât un gest de prost gust. E un mesaj. Unul care spune că, atâta vreme cât îți lași amprenta pe o biserică, ți se iartă tot. Furtul, mita, tentativa de cumpărare a Justiției – toate se spală în aghiazmă, dacă ești darnic.

Morala? Bani să fie. Că iertarea se negociază.

Episcopia Maramureșului i-a înmânat o medalie unui pușcăriaș și a numit asta „recunoștință”. Cetățenii cu simț etic au numit-o altfel: o palmă pe obrazul celor care mai cred în dreptate. Iar noi o numim așa cum este – încă un episod din epopeea românească a decorării rușinii.

Și pentru că trăim în România, unde coabitarea dintre cătușe și cădelniță e tradiție, probabil că următorul pas va fi canonizarea cu anticipație a sponsorilor locali.

Sau poate, cine știe, o să vedem și o biserică ce poartă numele ctitorului Cătălin, zis și „Sfântul Bulan Incredibil”.