Diplomații din Bruxelles regretă sfârșitul cinelor „cu aceleași convingeri” găzduite de SUA

Publicat: 16 iun. 2026, 12:11, de Nitulescu Gabriel, în Dezvăluiri , ? cititori
Diplomații din Bruxelles regretă sfârșitul cinelor
Mark Gitenstein

Ani la rând, reședința ambasadorului american din Bruxelles a fost unul dintre cele mai importante locuri unde se decideau, informal, direcții politice și strategii diplomatice. În spatele ușilor închise, la mese restrânse și departe de lumina reflectoarelor, diplomați europeni, oficiali ai Uniunii Europene și reprezentanți ai unor state aliate discutau liber despre dosare sensibile, de la securitate și comerț până la marile crize internaționale.

Astăzi, spun numeroși diplomați citați de Politico, această tradiție aproape că a dispărut. Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă a schimbat nu doar tonul relațiilor dintre Washington și Bruxelles, ci și modul în care Statele Unite își exercită influența în capitala europeană.

Cinele secrete care construiau consensul între aliați

În perioada administrațiilor americane precedente, ambasadorii SUA organizau frecvent întâlniri informale cunoscute în mediul diplomatic drept cinele „cu aceleași convingeri”.

Evenimentele aveau loc, de regulă, în reședința ambasadorului american din Uccle, una dintre cele mai exclusiviste zone ale Bruxellesului. La masă erau invitați un număr restrâns de participanți: ambasadori ai unor state membre ale Uniunii Europene, reprezentanți ai unor țări partenere precum Marea Britanie sau Japonia și oficiali europeni de rang înalt.

Participanții spun că aceste întâlniri reprezentau mult mai mult decât simple recepții diplomatice. Ele ofereau ocazia unor conversații sincere, imposibil de purtat în cadrul reuniunilor oficiale. Diplomații puteau explica pozițiile reale ale guvernelor lor, puteau semnala liniile roșii pe care nu le puteau depăși și puteau testa idei înainte ca acestea să ajungă pe masa negocierilor formale.

Un fost diplomat american descrie aceste întâlniri drept „sângele care circulă prin venele sistemului diplomatic”.

În jurul unor mese cu mai puțin de 12 participanți, se construiau relații personale și se crea încredere, două elemente esențiale într-un mediu dominat de negocieri complexe și interese divergente.

De la conversații strategice la recepții cu sute de invitați

Potrivit diplomaților consultați de Politico, schimbarea a devenit evidentă după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și instalarea noului ambasador american la UE, Andrew Puzder. Deși reprezentanții misiunii americane resping ideea că diplomația informală a fost abandonată, mai mulți oficiali europeni susțin că formatul întâlnirilor s-a modificat radical.

În locul cinelor restrânse și al discuțiilor aprofundate au apărut recepții ample, cu zeci sau chiar sute de invitați. Diplomații spun că astfel de evenimente sunt utile pentru socializare, însă nu permit schimburile de idei care făceau odinioară diferența.

„Când sunt zece persoane la masă, poți învăța ceva nou. Când sunt o sută de oameni într-o sală, petreci seara salutându-i pe toți”, a explicat unul dintre diplomații europeni.

Comparația dintre actualul ambasador și predecesorul său, Mark Gitenstein, este frecvent invocată în mediile diplomatice.

„Gitenstein organiza întâlniri ca un diplomat. Puzder organizează evenimente ca un om de afaceri”, a rezumat un oficial european.

Relațiile SUA-UE intră într-o nouă etapă

Dispariția acestor reuniuni simbolizează, în opinia multor diplomați, o schimbare mai profundă în relația dintre Washington și Uniunea Europeană.

De la revenirea la putere, Donald Trump a adoptat o poziție mult mai agresivă față de blocul comunitar.

Administrația americană a introdus tarife comerciale pentru produse europene, a pus sub semnul întrebării angajamentele privind securitatea în cadrul NATO și a lansat critici repetate la adresa instituțiilor europene.

În acest context, diplomații observă că Statele Unite par mai puțin interesate să construiască alianțe și consensuri în interiorul Uniunii Europene și mai preocupate să își promoveze direct propriile interese.

Mai mulți oficiali spun că influența americană nu se baza doar pe puterea economică sau militară, ci și pe această rețea complexă de contacte personale și relații informale dezvoltate în decenii. Tocmai această infrastructură diplomatică pare acum să se erodeze.

Un canal important de informații aproape a dispărut

Pentru mulți diplomați, pierderea acestor întâlniri nu este doar o problemă de protocol. Cinele ofereau acces la informații valoroase despre pozițiile reale ale guvernelor europene și despre evoluția unor dosare sensibile.

Un diplomat din afara Uniunii Europene povestește că, în trecut, putea răspunde cu ușurință întrebărilor venite din capitala țării sale privind starea negocierilor sau opiniile unor lideri europeni. Astăzi, spune acesta, accesul la astfel de informații este mult mai limitat.

Într-un oraș dominat de proceduri birocratice și declarații oficiale atent calculate, aceste reuniuni reprezentau una dintre puținele ocazii în care participanții puteau vorbi deschis, fără teama unor scurgeri de informații.

Diplomații văd semnele unei diminuări a influenței americane

Mulți dintre cei care au participat ani la rând la aceste întâlniri consideră că dispariția lor reflectă o transformare majoră a rolului Statelor Unite în Europa. Pentru decenii întregi, Washingtonul a fost perceput drept actorul capabil să adune în jurul mesei aliați diverși, să medieze diferențe și să construiască poziții comune. În prezent, spun diplomații, această capacitate este mai puțin vizibilă.

Europarlamentarul german Sergey Lagodinsky afirmă că încrederea dintre cele două maluri ale Atlanticului începe să fie afectată de disputele comerciale, de incertitudinile privind NATO și de presiunile exercitate asupra Uniunii Europene.

Foști diplomați americani merg chiar mai departe și susțin că influența globală a Statelor Unite a fost construită tocmai prin asemenea relații informale, cultivate cu răbdare timp de zeci de ani.

În opinia lor, dispariția acestor mecanisme riscă să reducă semnificativ capacitatea Washingtonului de a influența deciziile europene și de a mobiliza sprijinul aliaților într-o perioadă marcată de tensiuni geopolitice și provocări economice fără precedent.