România spune „Adio” Tratatului Energetic: Ce înseamnă cu adevărat retragerea pentru viitorul țării

România a decis să se retragă din Tratatul privind Carta Energiei (TCE), un acord internațional semnat în 1994 și intrat în vigoare în 1998, care a avut ca scop principal promovarea cooperării energetice și facilitarea investițiilor străine în sectorul energetic. 

Contextul retragerii

Tratatul privind Carta Energiei a fost inițial un instrument de sprijin pentru tranziția economiilor din Europa Centrală și de Est către economia de piață, oferind cadrul pentru protecția investițiilor și soluționarea litigiilor între investitori și statele gazdă. Cu toate acestea, evoluțiile recente din domeniul politicii energetice, mai ales cele legate de tranziția către surse regenerabile și obiectivele climatice asumate prin Pactul Verde European și Acordul de la Paris, au schimbat considerabil contextul în care funcționează acest tratat.

De ce se retrage România?

Principalul argument oficial al Guvernului este că Tratatul nu mai corespunde realităților legislative și politice actuale ale României, în special în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene. Protecția pe termen nelimitat oferită investitorilor în combustibili fosili contravine obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de promovare a energiei din surse regenerabile. Mai mult, România, împreună cu alte state membre UE, a semnat o declarație comună care confirmă neaplicabilitatea articolelor din TCE privind arbitrajul între state membre, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

De asemenea, tratatul este considerat învechit și susceptibil de a genera litigii costisitoare pentru stat, care deja a fost implicat în mai multe proceduri de arbitraj cu investitori străini în baza acestui acord. Retragerea va elimina plata contribuției anuale către Secretariatul Tratatului, economisind astfel resurse financiare.

Probleme juridice și conflicte de legislație

Retragerea României din Tratatul de Comerț și Energie (TCE) este strâns legată de multiple aspecte juridice care au ridicat semne serioase de întrebare în ultimii ani. Un punct de cotitură important a fost Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cauza Komstroy (2021), prin care articolul 26 din TCE a fost declarat incompatibil cu dreptul Uniunii Europene privind mecanismele de arbitraj între statele membre UE. Această decizie a pus sub semnul întrebării validitatea și aplicabilitatea prevederilor tratatului, generând un conflict clar între normele europene și cele internaționale prevăzute în TCE.

Mai mult, atât Uniunea Europeană, cât și Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică (Euratom) s-au retras deja din acest tratat, semnalând o orientare clară către armonizarea completă a politicilor energetice și comerciale în conformitate cu cadrul juridic european. În acest context, România, ca stat membru UE, este obligată să se alinieze acestor politici, ceea ce implică retragerea din TCE pentru a evita o poziție juridică ambiguă sau contrară legislației comunitare.

Pe lângă neconcordanțele legislative, România se confruntă și cu riscuri juridice și financiare semnificative. În ultimii ani, mai mulți investitori străini au inițiat proceduri de arbitraj împotriva statului român, invocând prevederi ale TCE care ar fi fost încălcate. Aceste dispute pot duce la despăgubiri financiare considerabile și afectează climatul investițional, generând incertitudini pe termen lung. Astfel, menținerea în tratat ar putea expune România la litigii costisitoare și dificile, cu impact direct asupra bugetului și reputației sale pe piața internațională.

Reacții la nivel european

România se alătură astfel unui grup de state membre UE care au notificat deja retragerea din TCE, cum ar fi Italia, Franța, Polonia sau Danemarca. Uniunea Europeană și Euratom au făcut, de asemenea, pași similari, considerând că Tratatul nu este compatibil cu strategiile climatice europene.

Ce urmează după retragere?

Retragerea intră în vigoare după un an de la notificarea oficială și are efecte pe termen lung, protecția investițiilor urmând să fie menținută timp de 20 de ani de la retragere. România va continua să participe la negocierile privind modernizarea tratatului, însă va fi mai liberă să implementeze politici energetice și de mediu în conformitate cu strategiile europene actuale.

Proiect-de-Lg-privind-retragerea-Romaniei-din-Tratatul-privind-Carta-Energiei