Piața din Varna bate Bucureștiul la scumpiri. Cum au ajuns bulgarii să plătească mai mult decât noi pentru mâncare

Ani la rând, românii de la granița de sud treceau Dunărea pentru cumpărături mai ieftine. Astăzi, experimentul „din teren” arată fix invers: Bulgaria are prețuri mai mari la alimente de bază decât România, atât în piețe, cât și în hipermarketuri. Excepțiile sunt combustibilii și tutunul, unde vecinii ne bat încă la preț, dar pe rafturile de mâncare „capra vecinului” pare mai flămândă ca oricând.

Mitul „Bulgaria, mai ieftină” – e ca și prăbușit

În 2022, prețurile din piețele bulgărești și românești erau aproape identice. În 2025, raportul s-a schimbat drastic:

• În ultimul an, alimentele s-au scumpit în Bulgaria cu aproape 20%.
• La făină, orez, lapte proaspăt și ulei de floarea-soarelui, prețurile sunt cele mai mari din UE.
• Salariul minim net în Bulgaria e cu 80 de euro mai mic decât în România.

Piața din Varna: mai scump chiar și la castraveți

Comparativ august 2022 – august 2025:

• Cartofi: de la 3–4 lei → acum aproape dublu în Bulgaria.
• Ceapă: aproape dublu față de acum 3 ani.
• Castraveți: +66% în Bulgaria (6 lei/kg) față de 15 lei/kg în București – diferența rămâne, dar bulgarii cresc mai repede la preț.
• Fasole boabe: singurul produs unde prețul bulgăresc poate fi sub cel românesc.

Practic, aproape toate legumele și fructele de bază s-au scumpit mai repede și mai mult la sud de Dunăre.

Hipermarketul: surpriza mare

Test pe același lanț de magazine:

• Zahăr 1 kg: 3,85 lei (RO) vs. 5,16 lei (BG).
• Făină identică: +50% mai scumpă în Bulgaria.
• TVA la alimente: 20% în BG vs. 21% în RO (după creșterea din august).

Deci nu taxele explică diferența, ci lanțul de aprovizionare, costurile locale și – probabil – specula.

La pompă și la țigărici: Bulgaria încă ne bate

• Benzină/motorină: cu până la 1,5 lei/litru mai ieftină în Bulgaria.
• Țigări: 18,14 lei/pachet în BG vs. 31 lei în RO.
• Diferențele de combustibil și tutun rămân atracții pentru românii din sud, chiar dacă restul coșului de cumpărături nu mai rentează.

Bulgaria, înainte de euro: frica de scumpire

• De la 1 ianuarie 2026, Bulgaria trece la euro.
• Etichetele duble (leva/euro) sunt deja obligatorii – autoritățile și consumatorii se tem de „rotunjiri” abuzive în favoarea comercianților.
• Parlamentul bulgar a dat guvernului puterea de a impune măsuri temporare anti-scumpiri și sancțiuni masive pentru creșteri nejustificate:
  • Până la 200.000 leva pentru comercianții mici.
  • Până la 1 milion leva sau procent din cifra de afaceri pentru marile lanțuri.
  • Obligația marilor retaileri de a publica zilnic lista completă de prețuri online, cu detalii și reduceri.

Colacul de salvare

Dacă în anii trecuți românii vedeau în Bulgaria un „colac de salvare” pentru bugetul familiei, azi comparația nu mai e în favoarea vecinilor. Da, combustibilul și țigările încă atrag, dar pe partea de mâncare, scumpirile bulgărești depășesc chiar și creșterile noastre, iar introducerea euro riscă să pună și mai multă presiune pe portofelele de la sud de Dunăre.

Traficul de frontieră – comerțul „la sacoșă” care a ținut vie relația cu Bulgaria

De zeci de ani, granița româno-bulgară nu a fost doar o linie pe hartă, ci o arteră comercială neoficială, bătătorită de mii de pași, roți și sacoșe pline. Din Giurgiu, Calafat sau Vama Veche, românii au trecut Dunărea sau au coborât spre sud nu doar pentru litoralul bulgăresc, ci și pentru provizii mai ieftine: motorină, țigări, zahăr, detergenți, chiar și electrocasnice.

În anii ’90 și 2000, acest „mic trafic de frontieră” era o adevărată strategie de supraviețuire economică. Nu erai un gospodar isteț dacă nu știai să te întorci din Ruse cu portbagajul plin și rezervorul făcut plin „cu bani de jumate”. În weekenduri, micile piețe din orașele de graniță arătau ca niște burse improvizate: saci de orez, baxuri de ulei, baxuri de bere – toate treceau granița, cu sau fără acte.

Bulgaria ca opțiune economică „de rezervă”

Pe fondul unor prețuri istoric mai mici, Bulgaria a fost pentru români un fel de „magazin paralel”, un spațiu unde, la două ore de mers cu mașina, găseai alternative mai ieftine la aproape orice. În multe zone de frontieră, gospodăriile își făceau cumpărăturile mari dincolo de pod, iar acest obicei a devenit reflex economic.

Schimbarea de paradigmă

Acum însă, lucrurile se schimbă rapid. Intrarea Bulgariei în zona euro la 1 ianuarie 2026 era de așteptat să aducă și o recalibrare a prețurilor. Etichetele duble (leva/euro) deja creează un efect psihologic și, potrivit multor economiști, un teren fertil pentru „rotunjiri” în favoarea comercianților. Experiența altor state care au trecut la euro arată că, în primele luni, prețurile la bunuri de larg consum urcă semnificativ, uneori fără justificare reală.

Ce înseamnă asta pentru români

• Combustibilul și țigările vor rămâne probabil mai ieftine decât în România, dar diferențele ar putea scădea.
• Alimentele, deja mai scumpe decât la noi, își vor consolida acest decalaj, făcând cumpărăturile de peste graniță mai puțin atractive.
• „Micii traficanți” de bunuri legale vor trebui să își regândească traseele și produsele de interes – posibil orientându-se spre alte state vecine, dacă diferențele de preț dispar.

Un capitol care se închide?
Dacă până acum drumul la Ruse era o combinație de economie, plăcere și tradiție, Bulgaria post-euro ar putea deveni o piață mai scumpă, mai aliniată la nivelul vest-european, și mai puțin profitabilă pentru cumpărătorii români. Practic, asistăm la începutul sfârșitului pentru un obicei care a definit viața economică a zonelor de frontieră timp de trei decenii.

Scenariu: Bulgaria în zona euro și soarta comerțului „la sacoșă”

Etapa 1 – Perioada de tranziție (august 2025 – ianuarie 2026)

• Etichete duble (leva/euro) deja prezente în magazine creează confuzie și tensiune.
• Comercianții oportuniști profită de „rotunjiri” și ajustează prețurile în sus.
• Românii din zona de frontieră încep să observe că, la alimente, diferențele de preț față de România dispar sau chiar se inversează.
• Traficul pentru cumpărături de mâncare scade, dar combustibilul și țigările rămân atractive.

Etapa 2 – Primele 6 luni după adoptarea euro (ianuarie – iunie 2026)

• Șoc psihologic: oamenii percep prețurile în euro ca fiind mai mari, chiar dacă creșterea reală este de 5–10%.
• Risc de inflație mascată: rotunjirea la „0,50 euro” sau „1 euro” pentru produse ieftine poate însemna creșteri de 10–30% la articole de bază.
• Micii comercianți de frontieră (cei care cumpără în cantități mici și revând în România) își restrâng activitatea — profitul scade.
• Benzina și țigările continuă să aducă diferențe de preț de 10–20%, suficient pentru a menține un flux constant de clienți români.

Etapa 3 – Stabilizarea (iulie 2026 – decembrie 2027)

• Prețurile se aliniază treptat cu media UE pe regiune, inclusiv la combustibil și alcool.
• Diferențele față de România la produse-cheie (motorină, țigări) scad la 5–8%, insuficient pentru a justifica deplasarea doar pentru aprovizionare.
• Traficul de frontieră devine mai mult turistic și mai puțin comercial — românii merg în Bulgaria pentru litoral, munte sau restaurante, nu pentru sacoșe pline de cumpărături.
• Zonele comerciale de la graniță, obișnuite cu clienți români, resimt scăderea și se reorientează spre turism sau servicii.

Impact general

1. Pentru consumatorii români – dispariția avantajului economic în privința alimentelor și reducerea atractivității la combustibil/tutun.
2. Pentru comercianții bulgari de frontieră – pierdere de clienți din România, nevoia de repoziționare pe piață.
3. Pentru economia locală de graniță – scădere a veniturilor provenite din mic trafic, dar posibil câștig pe segmentul turistic dacă infrastructura sprijină.

Lucruri de reținut

Povestea micilor cumpărături peste Dunăre e pe cale să-și piardă farmecul economic și să rămână doar în albumele de amintiri ale celor care au prins vremurile când un drum la Ruse era sinonim cu „economia la punga familiei”.

Bulgaria intră în zona euro și, odată cu asta, diferențele de preț care justificau traficul de frontieră se vor topi, iar noi, românii, vom rămâne — din nou — să ne descurcăm singuri.

Așa cum am făcut mereu: căutând prețul mai bun, combinația mai isteață și scurtătura spre supraviețuire.

Numai că, pe măsură ce harta economică a regiunii se uniformizează, scurtăturile devin tot mai lungi.

Iar „magazinul paralel” de peste graniță riscă să fie doar o vitrină cu prețuri europene, fără nicio reducere pentru vecini.