Fenomenul Hikikomori ajunge și în România: tineri care se izolează complet în propria cameră

Un caz extrem din Iași ilustrează gravitatea fenomenului Hikikomori, cunoscut mai ales în Japonia și Italia. Psihologul ieșean Cristian Grigore a povestit pentru Ziarul de Iaşi despre un adolescent care, timp de șapte ani, a trăit aproape exclusiv în camera sa, fără școală, fără prieteni și fără contacte reale cu familia. „Toată viața lui se desfășoară în jurul telefonului, al rețelelor sociale și al jocurilor video. Ziua doarme mult, noaptea stă treaz, iar orice contact real cu lumea îl sperie și îi provoacă anxietate. Este fragil emoțional, trăiește cu o depresie severă cronică și a renunțat la orice speranță pentru viitor”, explică Grigore.

Ce este Hikikomori

Hikikomori este fenomenul de izolare socială extremă, în care adolescenții sau tinerii se retrag complet din viața comunității, renunțând la școală, muncă și relațiile interpersonale. În Italia, peste 200.000 de tineri se află astăzi în această situație, iar specialiștii se întreabă dacă România nu se confruntă cu probleme similare. Psihologul ieșean confirmă că există mai multe cazuri în Iași, fenomenul fiind adesea invizibil pentru comunitate și familie.

Cristian Grigore subliniază că Hikikomori apare ca rezultat al unui cumul de factori: lipsa de atenție și sprijin emoțional în copilărie sau, dimpotrivă, hiperprotecția excesivă a părinților.

„Neglijarea îi transmite copilului că nu contează, iar părinții hiperprotectivi îi pot contura ideea că lumea este periculoasă și că singur nu se poate descurca. Ambele duc către același rezultat: un adolescent fragil emoțional, cu autonomie și încredere în sine extrem de scăzute”, explică specialistul.

22:02 • ECONOMIE

România, între deficit și atragerea de capital: credibilitatea, principala marfă pe piețele globale

07:12 • LIFESTYLE

Harta mondială a industriei auto: China, lider absolut în producția de automobile. Unde se poziționează România

Etapele izolării

Psihologii descriu procesul de retragere în mai multe etape. În prima fază, adolescentul își pierde interesul pentru școală, sport sau prieteni. În faza a doua, refuză complet să mai meargă la școală, iar părinții reacționează adesea greșit, cu pedepse sau reproșuri. În faza a treia, cea mai gravă, adolescentul rupe inclusiv legătura cu familia și își limitează existența între patru pereți. Presiunea școlară, comparațiile cu alții și refugiul în mediul virtual accentuează izolarea și apariția depresiei.

Semnele subtile includ ore lungi petrecute singur, evitarea contactului social, iritabilitate, modificări ale somnului și pierderea interesului pentru școală.

„La început, părinții cred că este doar o etapă, dar izolarea se accentuează treptat”, avertizează Grigore.

Ce pot face părinții

Combatere izolării necesită empatie și prezență constantă. Critica sau presiunea nu ajută.

„Părinții trebuie să ofere sprijin emoțional, limite clare în utilizarea tehnologiei și alternative atractive: activități comune, plimbări sau experiențe noi”, recomandă specialistul.

Sprijinul psihologic și psihiatric devreme poate face diferența, iar recuperarea este posibilă prin răbdare și consecvență.