Concedierile tăcute: Noua normalitate în marile companii? Ce drepturi ai și cum le poți folosi eficient

În spatele ușilor închise ale marilor corporații, are loc o schimbare tăcută, dar profundă: concedierile nu mai sunt anunțate cu zgomot, ci se petrec discret, prin emailuri sterile și politețe corporatistă. De la giganții tech la industriile tradiționale, restructurările sunt din ce în ce mai frecvente – și tot mai greu de combătut. Avocații atrag atenția: tăcerea nu înseamnă legalitate. Iată cum poți reacționa corect dacă ești vizat.

Concedieri fără zgomot: un trend care ia amploare

În ultimele luni, tot mai multe companii – în special din domeniul tehnologiei – au recurs la valuri de concedieri silențioase. Fără breaking news, fără mesaje dramatice, angajații sunt anunțați sec, printr-un email cu subiectul „Actualizare privind echipa”, că rolul lor nu mai există, potrivit unui articol, Endless.

„Este o nouă formă de igienizare corporatistă. Emoțiile sunt eliminate, comunicarea este rece, impersonală. Dar efectul e același: pierderea bruscă a sursei de venit”, spune Victor Buju, avocat și partener la Buju Stanciu & Asociații.

Când politețea ascunde abuzul

18:52, 11.08.2025 • ACTUALITATE

Concedieri majore într-o companie cunoscută. Angajați disponibilizați din cauza contextului economic generat de războiul din Ucraina

08:41, 26.07.2025 • ECONOMIE

Concedieri colective în lanț la companiile IT din România

Pe hârtie, concedierile par în regulă. Codul Muncii prevede clar etapele și garanțiile legale: preaviz de 20 de zile lucrătoare, consultarea sindicatelor, selecție obiectivă etc.

În realitate, spun avocații, lucrurile nu sunt întotdeauna atât de curate precum par. „Sub o procedură perfect întocmită pot sta decizii cinice, presiuni indirecte și motive ascunse”, subliniază Marius Stanciu, avocat și partener al aceleiași case de avocatură.

Un caz concret: un manager cu peste 8 ani de vechime este concediat pentru „reorganizare”. Două luni mai târziu, postul său reapare, ușor rebotezat. Cu intervenția avocaților, cazul s-a încheiat cu o compensație substanțială și fără proces public.

De la simplu angajat la actor cu drepturi

În Uniunea Europeană, angajatul nu este un „asset”, ci un actor social și economic cu drepturi. Din păcate, mulți nu își cunosc statutul real.

„Mulți angajați se simt lipsiți de putere în fața companiilor mari. De fapt, acestea sunt cele mai atente la reputație și la riscurile legale”, adaugă Marius Stanciu.
Atât timp cât legea e respectată doar formal, există spațiu pentru negociere, explicații suplimentare și chiar compensații.

Ce să faci dacă primești „emailul de concediere”

Avocații recomandă un plan în patru pași pentru angajații care sunt anunțați brusc că trebuie să plece:

1. Nu semna nimic pe loc – Chiar dacă documentul pare „standard”.

2. Cere justificările în detaliu – Decizia, notele interne, criteriile aplicate.

3. Consultă un avocat înainte de a reacționa – O abordare fermă și civilizată poate duce la negociere amiabilă.

4. Gândește strategic – Ce îți dorești? Reintegrare? Compensație? Sau doar timp să te reorganizezi profesional?

Pentru angajatori: cum arată o concediere „curată”

O procedură etică și legală nu înseamnă doar hârtii în ordine. Avocații recomandă următoarele principii:

• Decizia de business este bine documentată și justificată.

• Criteriile de selecție sunt obiective și aplicate uniform.

• Reorganizarea este reală, nu doar o redenumire a postului.

• Ofertele de tranziție sau relocare sunt oneste și clare.

• Comunicarea internă e gestionată cu grijă pentru moralul echipei.

• Acordurile de încetare sunt proporționale, confidențiale și fără clauze abuzive.

Puterea stă în cunoașterea drepturilor

Într-o eră dominată de AI și automatizare, joburile sunt tratate ca niște acțiuni – pot fi „delistate” oricând. Dar legea oferă protecție reală celor care știu cum să o folosească.

„Angajatul nu e doar un executant. Cadrele legale și grija companiilor față de imagine creează spațiu pentru dialog echitabil. Iar rolul avocatului este să transforme acest spațiu într-o realitate”, concluzionează Victor Buju.