Și totuși: România intră, în sfârșit, pe harta mare a industriei de apărare

După știrea amară de ieri, că Bulgaria a reușit să atragă Rheinmetall pentru o investiție de peste un miliard de euro în fabrici de pulberi și obuze, România vine astăzi cu propria replică – una cu adevărat importantă: la Victoria, în județul Brașov, se va construi „cea mai modernă fabrică de pulberi pentru muniție din lume”, în parteneriat cu același gigant german.

Este pentru prima dată după decenii când România nu mai rămâne doar la stadiul de consumator de armament sau de furnizor de piețe de desfacere pentru marii producători occidentali, ci încearcă să devină un centru de producție strategic.

De la înfrângerea diplomatică la șansa de a redeveni relevant

Evident, comparația cu Bulgaria rămâne inevitabilă. La Sofia, Boiko Borisov s-a fotografiat la Düsseldorf cu directorul Rheinmetall, anunțând investiții masive în două uzine. Ieri părea că Bucureștiul iarăși a pierdut trenul. Azi, însă, se dovedește că discuțiile paralele purtate de Ministerul Economiei cu germanii nu doar că existau, ci au ajuns la un punct de concretizare.

Nu e de ignorat nici detaliul că negocierile românești au fost mai dure decât s-ar fi așteptat partenerii germani. Ministrul Radu Miruță vorbește de o economie pentru statul român de peste 93 de milioane de euro și de introducerea unor clauze rare într-un contract cu un colos precum Rheinmetall: drept de veto asupra deciziilor majore, implicarea furnizorilor autohtoni, costuri de licență corect calibrate, o participație clară a statului român. Adică nu doar o concesiune pe termen lung, ci o asociere în care România are, cel puțin pe hârtie, un cuvânt greu de spus.

Victoria, Brașov – din ruină industrială la pol strategic

Orașul Victoria, odinioară un mic bastion industrial în epoca comunistă, a rămas ani de zile un simbol al dezastrului economic. O localitate care și-a pierdut oamenii, care a suferit depopulare masivă, care a trăit din amintirea fabricilor chimice și a micilor ateliere. Acum, aceeași localitate poate redeveni un nod strategic, printr-un proiect care promite 700 de locuri de muncă directe și un efect de multiplicare regional greu de estimat.

Este un exemplu de reconversie industrială spectaculoasă: unde altădată se produceau chimicale sub eticheta planificării centralizate, acum se vor produce pulberi de înaltă precizie, în conformitate cu standardele NATO.

De ce contează această fabrică mai mult decât pare

Mulți ar putea ridica din umeri și întreba: ce e atât de important la niște pulberi? Răspunsul e simplu: pulberea este esența muniției moderne. Poți avea cele mai sofisticate obuze sau proiectile, dar fără propulsanți de calitate, fără lanț sigur de aprovizionare, întreaga industrie de apărare devine vulnerabilă.

Europa, după izbucnirea războiului din Ucraina, s-a trezit în fața unei realități crude: nu produce suficientă muniție. Planul de a furniza Kievului milioane de obuze de 155 mm s-a lovit fix de lipsa capacității industriale. De aceea, investițiile Rheinmetall se derulează în cascadă pe tot continentul, iar România, prin acest contract, intră în cercul mic al furnizorilor strategici.

România – din spectator la actor regional

Fabrica de la Victoria nu este doar o uzină. Este poziționarea României ca furnizor regional de securitate. Pulberile produse aici nu vor fi destinate exclusiv necesarului intern, ci și aliaților, consolidând rolul țării noastre ca partener de încredere în NATO și în sistemul european de apărare.

Într-o regiune în care flancul estic al Alianței este permanent sub presiunea Moscovei, faptul că România poate deveni „pol de polvere” nu e un detaliu tehnic, ci un mesaj strategic. În plus, asocierea directă cu Rheinmetall înseamnă transfer de know-how, standarde de producție occidentale, integrarea în lanțurile de aprovizionare ale unei companii cu impact global.

Lecția de politică industrială

Este însă și un test: putem administra corect o asemenea investiție? Sau vom repeta lecția amară a altor proiecte industriale abandonate, diluate în corupție și clientelism? Miruță vorbește despre „o echipă de profesioniști care și-a câștigat respectul partenerilor germani”. Rămâne de văzut dacă respectul se păstrează în timp și dacă „cea mai modernă fabrică de pulberi din lume” nu va ajunge, peste zece ani, un alt șantier uitat.

Deocamdată, semnalul este pozitiv: România a arătat că știe să negocieze, că nu intră doar cu șapca-n mână la masa marilor companii și că poate întoarce în avantajul ei o conjunctură geopolitică.

Din urmă, cu pași mari

În timp ce Bulgaria a jucat rapid și eficient cartea Rheinmetall, România a demonstrat că poate reveni spectaculos, aducând pe masă o investiție cu semnificație uriașă. Dacă știm să o fructificăm, fabrica de la Victoria poate deveni nu doar un simbol al renașterii industriale, ci și o piesă de bază în arhitectura europeană de securitate.

Până atunci, să notăm un fapt rar: pentru o dată, România nu mai este doar spectator. Se ridică la masa mare a jocului. Și asta, în lumea anului 2025, înseamnă enorm.