Ministrul Miruță atacă „jocurile de culise” de la Romaero și mizează pe Cătălin Prunariu

Un nou episod tensionat zguduie industria aeronautică românească: directorul general al Romaero, Bogdan Costaș, și-a dat demisia brusc, exact când compania se află în plină insolvență și sub presiunea datoriilor crescânde. Ministrul Economiei, Radu Miruță, vorbește despre o plecare „grăbită”, ridică semne de întrebare privind motivele și anunță instalarea lui Cătălin Prunariu drept administrator special, cu misiunea de a scoate la liman un colos strategic.

Dincolo de comunicate și etichete, miza este simplă și uriașă: poate Romaero să devină un jucător european sau va rămâne doar un exemplu al prăbușirii administrării de stat?

Demisia surprinzătoare: ce știa Bogdan Costaș?

Bogdan Costaș nu și-a negociat plecarea, nici nu a așteptat discuțiile oficiale programate cu ministerul. Demisia a venit „brusc”, așa cum recunoaște și ministrul Miruță, ceea ce lasă loc de interpretări. O companie aflată în insolvență, cu rapoarte contabile care arată o creștere a datoriilor curente de la 15 la 19 milioane de lei într-o singură lună, nu este un teren simplu. Directorul general știe foarte bine situația internă, contractele, presiunile, negocierile în derulare. De ce se retrage exact acum? De ce nu a așteptat analiza promisă pentru luni?

În lipsa unui răspuns direct, întrebările devin inevitabile: a fost o plecare de onoare, o evitare a responsabilității sau un gest dictat de lucruri care n-ar rezista la o verificare publică?

Insolvență și datorii: cifrele care apasă pe Romaero

Cifrele invocate de ministru sunt grăitoare: datoriile curente post-insolvență crescute cu 4 milioane de lei în doar o lună. Insolvența nu înseamnă dispariția obligațiilor, ci tocmai o disciplinare financiară sub supraveghere judiciară. Dacă în acest cadru cifrele scapă de sub control, problema nu mai e doar economică, ci și de credibilitate.

Romaero a fost mereu un simbol al industriei aeronautice românești, cu acces la comenzi militare, parteneriate internaționale și know-how tehnic acumulat în decenii. Dar cifrele de azi arată fragilitate, lipsă de contracte solide și o posibilă lipsă de transparență în management. Insolvența poate fi un instrument de salvare, dar poate fi și drumul spre lichidare, dacă trendul nu se inversează rapid.

Intră în scenă Cătălin Prunariu: misiunea imposibilă?

Ministrul Miruță a mizat pe un nume care inspiră încredere: Cătălin Prunariu, fiul celebrului cosmonaut Dumitru-Dorin Prunariu. Cariera sa îl recomandă în zona aviației civile și a managementului aeronautic. Numirea sa ca administrator special nu e un gest politic, subliniază ministrul, ci unul profesional.

Mandatul va fi supus votului Adunării Generale a Acționarilor pe 29 septembrie, dar mesajul este clar: guvernul vrea să arate că pune oameni cu reputație în locul celor percepuți drept „jucători de culise”.

Prunariu are de gestionat o companie cu datorii, contracte incerte și infrastructură care poate produce bani doar dacă e integrată în lanțuri europene de mentenanță și reparații. Sarcina sa e dublă: să stabilizeze financiar Romaero și să atragă parteneriate strategice care să o repoziționeze în piața continentală.

Declarațiile ministrului: între optimism și realism crud

Radu Miruță a transmis un mesaj tăios: „Dacă unii se retrag atunci când compania nu mai oferă spațiu pentru jocuri de culise, există profesioniști care vin să caute soluții reale”.

Este un mod elegant de a sugera că plecarea lui Costaș nu e doar o demisie administrativă, ci o retragere dintr-un teren unde nu mai merge „vechea schemă”. Ministrul se poziționează ca un reformator care vrea să curețe companiile de stat de rețele obscure și să le dea o șansă reală.

Optimismul e vizibil și în promisiunea: „Romaero are potențialul să devină un jucător european de top”. Dar realismul cifrelor rămâne: deocamdată, datoriile cresc, contractele sunt fragile, iar insolvența cere un plan de redresare în luni, nu în ani.

Romaero: un simbol al industriei aeronautice românești

Romaero nu e o companie oarecare. Cu baze în București-Băneasa, a reprezentat zeci de ani un nod în industria de reparații și mentenanță aviatică. A lucrat cu Tarom, cu companii internaționale, a avut acces la contracte militare și la parteneriate NATO.

Problema a fost mereu aceeași: managementul politic, lipsa de investiții și corupția latentă care a erodat potențialul real. Insolvența e doar o fotografie recentă a unei boli vechi: incapacitatea României de a-și proteja companiile strategice și de a le transforma în motoare economice.

În același timp, potențialul nu poate fi negat: infrastructura există, inginerii și tehnicienii calificați există, iar piața europeană are nevoie de centre de mentenanță independente de marii giganți occidentali. Romaero poate fi un as în mâneca României, dacă e scos din cercul vicios al datoriei și al politizării.

Miza strategică: între economie și securitate națională

Aviația nu e doar business. E infrastructură strategică. Cine controlează mentenanța, piesele, licențele și reparațiile controlează și o parte din suveranitatea militară și civilă. Romaero, prin poziția sa, e o piesă pe tabla de șah a securității economice.

Dacă se pierde, România devine și mai dependentă de partenerii externi. Dacă se salvează, poate intra într-un club restrâns al țărilor care își mențin capacități proprii de întreținere și reparații aeronautice. Într-o lume tensionată geopolitic, asta nu e doar un avantaj economic, ci un scut strategic.

Întrebarea-cheie: reformă reală sau doar o schimbare de decor?

Demisia unui director și numirea unui administrator special pot fi doar episoade într-o saga repetitivă: schimbări de nume, promisiuni de reformă, iar cifrele rămân aceleași. Totul depinde de capacitatea reală de a impune transparență, de a atrage contracte externe solide și de a gestiona datoriile.

Dacă Romaero devine un alt „dosar fierbinte” folosit politic, nicio numire, fie ea și a unui Prunariu, nu va salva compania. Dacă însă există voință de a merge până la capăt cu o restructurare dură, Romaero poate fi prima poveste de succes a unei industrii strategice reînviate.

Moment de cotitură pentru Romaero și pentru statul român

Plecarea lui Bogdan Costaș nu e doar o demisie, e un semn că Romaero a ajuns într-un punct critic. Insolvența, datoriile crescânde și presiunile interne fac imposibilă supraviețuirea prin inerție. Numirea lui Cătălin Prunariu și promisiunile ministrului Miruță deschid o fereastră de oportunitate, dar și un test uriaș.

Va putea România să își salveze un activ strategic și să-l transforme într-un „jucător european de top”? Sau vom asista la încă o rundă de promisiuni, în care companiile de stat devin teren pentru jocuri de culise și, în final, cimitire industriale?

Răspunsul va veni nu din comunicate, ci din cifrele următoarelor luni. Dacă datoriile scad și contractele cresc, atunci Romaero poate renaște. Dacă nu, vom vorbi despre încă o companie pierdută, iar insolvența va fi doar începutul sfârșitului.