România fiscală: doar 28% din localități se pot susține din venituri proprii, iar unele comune supraviețuiesc cu sub 5% autonomie financiară

Datele de la Ministerul Dezvoltării privind structura bugetelor locale pentru anul 2024 evidențiază diferențe semnificative între unitățile administrativ-teritoriale (UAT) în ceea ce privește autonomia financiară. Doar 901 de UAT-uri dintr-un total de 3.187, adică 28,2%, reușesc să acopere cel puțin jumătate din bugetul propriu cu venituri proprii.

Situația evidențiază un dezechilibru major în capacitatea autorităților locale de a-și genera resurse financiare proprii. În total, doar 200 de localități înregistrează un procent de peste 70% din buget acoperit din venituri proprii, în timp ce aproape 800 de UAT-uri (781) se bazează în proporție de peste 70% pe alocări externe, precum fonduri guvernamentale sau europene, pentru funcționarea lor.

Topul localităților cu venituri proprii ridicate

La nivel județean și local, câteva comune și orașe se remarcă printr-un grad foarte ridicat de autonomie financiară, reușind să acopere aproape întreaga funcționare din resurse proprii. Aceasta reflectă fie o economie locală robustă, fie politici eficiente de colectare a veniturilor, sau adesea o combinație a ambelor.

Exemple remarcabile:

• Caianu (Cluj, comună) – Buget total: 4,62 milioane lei; venituri proprii: 96,1%. Comuna se află pe primul loc în topul național, reușind să gestioneze cheltuieli esențiale precum infrastructura locală, școlile și serviciile publice fără dependență semnificativă de transferuri guvernamentale.

• Ghimbav (Brașov, oraș) – Buget total: 64,7 milioane lei; venituri proprii: 95,6%. Orașul beneficiază de o economie diversificată, cu industrii locale și impozite pe proprietăți ridicate, ceea ce îi asigură autonomie aproape completă.

• Otopeni (Ilfov, oraș) – Venituri proprii: 94,6%. Orașul, aflat în proximitatea Bucureștiului și cu un aeroport internațional în zonă, profită de dezvoltarea economică și de impozitele generate de activitățile comerciale și rezidențiale.

• Jucu (Cluj, comună) – Venituri proprii: 94,0%. Un exemplu de comunitate rurală cu inițiative economice locale solide, care îi permit să fie aproape complet autosuficientă financiar.

• Vadu Izei (Maramureș, comună) – Venituri proprii: 93,2%. Comuna combină turismul, agricultura și industriile locale pentru a genera venituri proprii semnificative.

• Cristian (Brașov, comună) – Venituri proprii: 92,8%. Este o localitate care a implementat politici eficiente de administrare fiscală, maximizând colectarea impozitelor și taxelor locale.

Aceste localități reprezintă modele de succes în România, demonstrând că atât mediul urban, cât și rural pot atinge un grad înalt de autonomie financiară, cu impact pozitiv asupra dezvoltării comunitare.

Orașele mari: autonomie ridicată, dar nu uniformă

În cazul municipiilor mari, autonomia financiară este ridicată comparativ cu media națională, dar există variații importante chiar între sectoarele sau cartierele aceluiași oraș. De exemplu, Bucureștiul are sectoare cu niveluri diferite de independență financiară:

• Sectorul 1: 86,1% venituri proprii

• Sectorul 4: 66,2% venituri proprii

Aceasta evidențiază diferențe semnificative în colectarea și utilizarea resurselor locale.

La nivel național, municipiile mari prezintă un grad mediu spre ridicat de autonomie:

• Cluj-Napoca: 79,5% venituri proprii

• Brașov: 83,8%

• Timișoara: 65,1%

• Iași: 67,7%

Deși aceste orașe generează venituri importante din taxe locale, o parte considerabilă din buget provine încă din transferuri guvernamentale sau alte surse externe, ceea ce limitează complet autonomia decizională.

Localitățile dependente de alocări externe

În contrast, aproape 800 de UAT-uri din România au mai puțin de 30% din buget asigurat din venituri proprii. Aceste localități sunt puternic dependente de:

• Transferuri de la bugetul de stat

• Fonduri europene

• Alte surse externe

Această dependență limitează flexibilitatea autorităților locale și capacitatea lor de a răspunde rapid la nevoile comunității, mai ales în situații de urgență sau pentru investiții pe termen scurt.

Polarizarea este clară: pe de o parte există comune și orașe cu resurse proprii ridicate și capacitate administrativă robustă, iar pe de altă parte localități mici, cu economie mai slabă, care se confruntă cu dificultăți majore în generarea de venituri interne.

Cazurile extreme includ Studina (Olt) – cu doar 5,2% din buget asigurat din venituri proprii, Brăstavatu (Olt) – 4,7%, și Gosti­nari (Giurgiu) – 5,8%. Alte localități cu autonomie redusă sunt Milosești (Ialomița, 8,9%), Baia de Criș (Hunedoara, 9,6%), Osica de Jos (Olt, 9,3%) și Aninoasa (Hunedoara, 8,7%). Mai multe comune din județe precum Vaslui, Teleorman, Olt, Mehedinți și Buzău se regăsesc în această categorie, indicând o concentrare a vulnerabilității fiscale în anumite regiuni ale țării.

Factori determinanți ai autonomiei financiare

Specialiștii în administrație locală subliniază că autonomia financiară a UAT-urilor depinde de mai mulți factori interconectați:

1. Dimensiunea economică locală
   Localitățile cu activitate comercială și industrială intensă, dar și cu un sector imobiliar dezvoltat, generează taxe și impozite mai mari, ceea ce le permite o autonomie ridicată.

2. Politici de colectare eficientă
   Modul în care administrația locală implementează proceduri de colectare a taxelor și impozitelor poate crește semnificativ veniturile proprii.

3. Structura demografică
   Orașele cu populație mai mare au o bază fiscală mai consistentă, ceea ce le oferă mai multe resurse interne pentru cheltuielile curente și investiții.

4. Dependența de fonduri externe
   Localitățile mai mici sau cele cu economie slabă depind adesea de alocări guvernamentale sau europene, ceea ce reduce proporția veniturilor proprii și poate limita autonomia decizională.

bugete-localitati-romania-2024-gssd