Armistițiu la Cotroceni: Nicușor Dan pune frână certurilor, coaliția respiră – dar suspiciunile rămân

Când România pare să alunece inevitabil în hățișul certurilor sterile de coaliție, vine momentul clasic în care președintele trebuie să joace rolul de pompier politic. Nicușor Dan a făcut exact asta: a chemat la Cotroceni liderii partidelor aflate la guvernare și le-a cerut să lase deoparte orgoliile, măcar pentru o vreme.

Un președinte între pompier și judecător de pace

Rezultatul? Un „armistițiu de moment”. Și chiar dacă titlul sună aproape cinematografic, realitatea rămâne una simplă: nimic nu s-a rezolvat, dar toată lumea a ieșit cu zâmbetul protocolar pe buze.

Cotroceni, calm înainte de furtună?

Întâlnirea de la Palatul Cotroceni a fost prezentată oficial drept una „constructivă”. În limbajul politic românesc, asta înseamnă că liderii s-au certat mai puțin zgomotos decât de obicei. Se vorbește de „consolidarea stabilității politice și economice”, de „responsabilitate” și „dialog” — termeni grei, dar uzați de atâta întrebuințare.

Pe scurt, Nicușor Dan i-a așezat la masă pe șefii coaliției, le-a arătat câteva grafice cu execuția bugetară și le-a spus că țara nu-și mai permite un nou circ politic. Armistițiu așadar, dar unul pe termen scurt. Pacea durabilă rămâne o poveste pentru manuale.

De ce era nevoie de această scenetă politică

România trece printr-o perioadă complicată. Deficitul bugetar încă mușcă din stabilitate, inflația nu a dispărut, iar reformele promise zac între sertare și comunicate de presă. În plus, fiecare partid din coaliție simte că pierde teren electoral. Așa că liderii se atacă reciproc, ca niște boxeri obosiți care, în loc să dea lovitura de grație, își dau palme peste mănuși.

Pentru președinte, asta înseamnă un risc imens: imaginea unei guvernări haotice. Iar dacă această imagine se consolidează, tot Cotroceniul va fi arătat cu degetul. De aici și graba cu care Nicușor Dan a organizat întâlnirea.

Bugetul – „lumina de la capătul tunelului” sau un bec ars?

Unul dintre punctele forte aduse în discuție a fost execuția bugetară „pozitivă”. Potrivit Administrației Prezidențiale, veniturile statului sunt în creștere, iar deficitele se țin în frâu. Frumos pe hârtie. Dar experiența ultimilor ani ne arată că în România cifrele bugetare sunt prezentate selectiv, cosmetizate cu entuziasm și mereu în funcție de interesul politic.

Așadar, da: poate că în trimestrul acesta stăm ceva mai bine. Dar asta nu înseamnă că sistemul de sănătate are brusc bani, că profesorii și-au primit salariile decente sau că autostrăzile se construiesc singure. Bugetul arată mai degrabă ca un puzzle incomplet: unele piese se potrivesc, dar imaginea finală lipsește.

Frustrările din coaliție – puse pe silent, dar nu șterse

Comunicatul oficial vorbește despre „gestionarea prin dialog a frustrărilor”. Sună ca un curs de dezvoltare personală, dar în realitate e vorba de conflicte politice clasice: cine ia ministerele-cheie, cine controlează banii, cine își pune oamenii în funcții. Frustrările acestea nu dispar cu o ședință la Cotroceni, ci doar se amână explozia lor.

Și fiecare lider știe că are nevoie de imagine de „om responsabil” pentru a supraviețui în fața electoratului. De aceea, pentru câteva zile sau săptămâni, toți vor zâmbi la cameră. Dar zâmbetul acesta e forțat, aproape fals, iar în spatele lui mocnește același apetit de putere.

Stabilitatea — cuvântul magic

„Stabilitatea” e poate cel mai folosit cuvânt al ultimelor luni. Toată lumea o invocă: de la premier la ultimul purtător de cuvânt. Dar ce înseamnă stabilitatea pentru omul de pe stradă? Dacă prețurile scad, dacă joburile sunt sigure, dacă infrastructura se mișcă, atunci da — există stabilitate. Dacă nu, totul rămâne doar o formulă seacă, menită să calmeze piețele externe și să adoarmă electoratul.

Deocamdată, stabilitatea e mai degrabă o vorbă de protocol, nu o realitate trăită. Armistițiul politic e bun pentru imagine, dar până nu se transformă în măsuri concrete, oamenii vor rămâne sceptici.

Opoziția — spectator și profitor

În tot acest spectacol, opoziția joacă rolul clasic: stă pe margine și aplaudă ironic. Pentru ei, fiecare ceartă în coaliție înseamnă un punct în plus la viitoarele alegeri. Fiecare amânare a reformelor le dă ocazia să spună: „V-am spus noi că nu sunt capabili”.

Adevărul e că opoziția nu are un plan mai bun, dar știe să speculeze slăbiciunile guvernării. Și cum coaliția oferă material zilnic, e de așteptat ca atacurile să continue.

Românii, spectatorii leșinați…

Dincolo de strategiile politice, există electoratul. Românii obișnuiți, cei care suportă consecințele directe ale certurilor. Pentru ei, armistițiul de la Cotroceni nu înseamnă mare lucru. Facturile tot mari sunt, drumurile tot proaste, spitalele tot pline de lipsuri. „Stabilitatea” promisă rămâne o abstracțiune.

Și totuși, există o speranță: dacă liderii chiar se țin de cuvânt și se concentrează pe reforme, atunci s-ar putea ca acest armistițiu să aducă beneficii reale. Dar scepticismul e justificat. Istoria recentă a arătat că promisiunile solemne se risipesc odată ce camerele se sting.

Posibile scenarii

1. Scenariul optimist – Coaliția își adună forțele, trece la reforme concrete și reușește să ofere rezultate palpabile: investiții în infrastructură, stabilitate economică, reforme administrative. Nicușor Dan își asumă rolul de mediator permanent, iar tensiunile se reduc.
2. Scenariul realist – Armistițiul durează câteva săptămâni sau luni, apoi apar noi crize. De la buget la justiție, fiecare temă poate reaprinde conflictul. Stabilitatea devine doar un cuvânt de campanie.
3. Scenariul pesimist – Coaliția se rupe. Partidele se acuză reciproc, guvernarea devine imposibilă, iar țara intră într-o perioadă de instabilitate prelungită.

Armistițiu sau iluzie?

Nicușor Dan a reușit să aducă pentru moment liniște în coaliție. Dar liniștea asta e fragilă, ca o peliculă subțire pe un lac agitat. Sub ea, curenții mocnesc. Frustrările nu au dispărut, reformele nu s-au materializat, iar românii încă așteaptă rezultate.

Armistițiul poate fi începutul unei perioade de responsabilitate sau doar încă o iluzie politică. Totul depinde de ce fac liderii coaliției de acum încolo. Iar istoria recentă ne învață să fim rezervați: prea des am văzut cum promisiunile se transformă în fum.

Un lucru e sigur: dacă stabilitatea nu se simte în buzunare și în viața de zi cu zi, atunci „armistițiul de moment” va rămâne doar un episod plictisitor în cronica eternelor certuri politice de la București.