Aur pentru Denisa Golgotă la sol, la Cupa Mondială de la Szombathely – unde mai putem spera la medalii

Gimnastica românească respiră din nou victorie. Denisa Golgotă a cucerit duminică medalia de aur în finala la sol, la etapa de Cupă Mondială de la Szombathely. A fost notată cu 12.750, suficient pentru a rămâne pe primul loc, chiar dacă în calificări punctajul ei fusese mai mare, 13.400. Podiumul a fost completat de Julia Soares (12.550) și Julia Coutinho (12.250), ambele din Brazilia.

România revine pe podium prin Denisa Golgotă

România a mai trimis în competiție gimnastele Ella Crețu Oprea și Anamaria Mihăescu, dar acestea nu au trecut de faza calificărilor. Tricolorele au fost însoțite de antrenorii Corina Moroșan și Florin Cotuțiu, într-o competiție la care au participat sportivi din 40 de țări.

Solul, aparatul de aur al României

Aurul de la sol readuce în atenție faptul că România are încă resurse de talent și forță în gimnastică, deși echipa nu mai e la fel de completă ca în anii de glorie. Solul rămâne aparatul cel mai puternic pentru Denisa Golgotă și, implicit, pentru România. E zona în care putem visa realist la medalii și la competiții de anvergură, pentru că evoluțiile ei au consistență și note de dificultate ridicate.

Dar șanse există și la alte aparate:

Pe bârnă, Golgotă a prins recent o finală la Campionatele Europene și, chiar dacă s-a clasat abia pe locul 8, experiența și curajul arată că poate urca mult mai sus într-o zi bună. La sărituri a avut punctaje decente în calificări la Cupa Mondială, iar dacă reușește să stabilizeze exercițiile, poate intra în lupta pentru o medalie, măcar de bronz.

Slăbiciuni și obiective realiste

În schimb, la paralele și la exercițiile de echipă, România nu are deocamdată forță. Acolo se simte lipsa de consistență a lotului, pentru că Ella Crețu Oprea și Anamaria Mihăescu nu au reușit să treacă nici măcar de calificări. Până la reînnoirea completă a echipei și până la creșterea noii generații, medaliile vor veni aproape exclusiv din eforturile individuale ale Denisei Golgotă.

Realitatea e simplă:

la sol, România rămâne în cursa mare. La bârnă există șanse, dar fragile, iar la sărituri ar putea apărea surprize plăcute dacă se lucrează cu răbdare și exigență. La paralele și la general-compus, obiectivul rezonabil e deocamdată prezența între primele opt sau zece locuri, nu podiumul.

Aurul de la Szombathely e însă mai mult decât o medalie:

e o dovadă că gimnastica românească nu și-a spus ultimul cuvânt. Chiar și cu un lot redus numeric și fără amploarea de altădată, România poate trimite semnale clare că rămâne prezentă în marile finale. Și, pentru o disciplină care a ținut ani la rând întreaga țară cu sufletul la gură, fiecare medalie cântărește mult mai greu decât un simplu număr pe o listă de clasament.