Kremlinul escaladează războiul psihologic: Cum încearcă Putin să mobilizeze o națiune epuizată de conflict

Sprijinul public pentru continuarea războiului din Ucraina a ajuns la un nivel record de scădere, iar Kremlinul a intensificat narațiunea conform căreia Rusia se află într-o confruntare directă cu Occidentul. Scopul declarat al acestei campanii este de a mobiliza moralul populației, obosită și demoralizată după aproape patru ani de conflict. Războiul, început în februarie 2022, se apropie de a depăși durata luptei sovietice împotriva Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial, reprezentând un reper psihologic semnificativ pentru societatea rusă.

Incursiunile în spațiul NATO și reacția Kremlinului

În ultimele săptămâni, Polonia, Lituania și Estonia au raportat incursiuni ale dronelor și avioanelor rusești în spațiul lor aerian. NATO a catalogat aceste evenimente ca un „pattern de comportament din ce în ce mai iresponsabil” al Rusiei, subliniind frecvența și intensitatea incidentelor. În paralel, Moscova a prezentat aceste evenimente într-o lumină complet diferită, acuzând Europa de agresiune și de escaladarea tensiunilor în regiune, inclusiv prin amenințări ipotetice de doborâre a avioanelor rusești, scrie Politico.

Ministrul rus de Externe, Sergei Lavrov, a reiterat aceste acuzații într-un discurs susținut la Adunarea Generală a ONU, acuzând Occidentul de „retorică escalatorie” și de pregătirea unui atac asupra regiunii Kaliningrad și altor teritorii rusești. Lavrov a afirmat că Rusia nu intenționează să atace NATO sau Uniunea Europeană, dar a avertizat că orice agresiune împotriva Rusiei va fi întâmpinată cu un răspuns decisiv.

Declarațiile lui Lavrov au fost susținute de președintele Vladimir Putin, care, într-o ședință a Consiliului de Securitate, a acuzat Occidentul de „acțiuni distructive” și a avertizat că orice escaladare va fi contracarată „nu prin vorbe, ci prin măsuri militare și tehnico-militare concrete”. Agenția de stat RIA Novosti a reflectat starea de spirit a Kremlinului printr-un titlu sugestiv: „NATO se pregătește să doboare avioane rusești. Putin a acceptat provocarea”.

12:22, 03.09.2025 • Internațional

Planul Kremlinului pentru acapararea Republicii Moldova: mituire, politicieni loiali și controlul aeroportului

06:44, 25.08.2025 • Internațional

Doliu la Moscova: a murit un simbol al propagandei Kremlinului. Sputnik a rămas fără un șef

Propaganda de stat: între intimidare și justificare internă

Propaganda de stat joacă un rol central în conturarea percepției conflictului. Televiziunile ruse de stat și panourile lor de experți prezintă reacțiile Occidentului ca „isterice” și subliniază fragilitatea și diviziunile interne ale Uniunii Europene. Printre liderii europeni vizați se numără președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, șefa diplomației europene Kaja Kallas și președintele francez Emmanuel Macron.

De asemenea, media pro-Kremlin îl acuză pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski de a fi principalul beneficiat al tensiunilor internaționale. În schimb, fostul președinte american Donald Trump este prezentat într-o lumină favorabilă pentru reacțiile considerate „modeste” la incidentele din spațiul aerian polonez.

Comentatorii pro-Kremlin combină minimizarea riscurilor reale cu retorica beligerantă. Unii jurnaliști susțin că reacțiile Occidentului sunt exagerate și că șansele unei intervenții militare reale sunt limitate, în timp ce vocile ultranaționaliste și bloggerii pro-război promovează amenințări directe, inclusiv folosirea de rachete balistice cu capacitate nucleară împotriva Europei.

Un exemplu notabil este Vladimir Solovyov, unul dintre cei mai vocali propagandiști ruși, care a criticat decizia Poloniei de a invoca Articolul 4 din Tratatul NATO (consultări) în loc de Articolul 5 (angajament de apărare colectivă), susținând că Rusia ar trebui să răspundă printr-un atac cu rachete Oreshnik. În paralel, bloggeri militari precum Yuri Podolyaka minimalizează riscurile reale și ironizează reacțiile Occidentului, creând impresia că Rusia acționează calm și eficient, în timp ce Europa „sclipește de panică”.

Mobilizarea psihologică și presiunea asupra populației

Experții independenți, precum Andrei Kolesnikov, consideră că aceste incidente fac parte dintr-o strategie mai largă de „război psihologic” împotriva Europei, dar obiectivul principal este populația internă. Conflictul, care se apropie de al patrulea an, combinat cu presiunea economică și socială, necesită justificări pentru continuarea mobilizării resurselor și menținerea sprijinului public.

În septembrie 2022, Kremlinul a anunțat mobilizarea a aproximativ 300.000 de bărbați, ceea ce a generat un exod record de tineri și niveluri ridicate de anxietate socială. După mobilizare, Kremlinul a schimbat tactica: a oferit salarii mari voluntarilor, dar a redus la minimum informațiile despre pierderile umane și costurile războiului. Marile comemorări legate de mobilizare au trecut aproape neobservate, semnalând dezinteresul populației pentru escaladarea conflictului.

Conform unui sondaj recent al centrului independent Levada, 66% dintre ruși susțin negocieri de pace pentru a rezolva conflictul, cel mai ridicat nivel înregistrat de la începutul invaziei. Numărul celor care doresc continuarea războiului „la orice cost” a scăzut semnificativ. Politicieni de opoziție, precum Ilya Yashin, consideră că intensificarea propagandei urmărește să creeze impresia că Rusia se luptă cu întreaga lume și să mobilizeze emoțional populația.

Kolesnikov descrie acest tip de propagandă drept „mobilizare psihologică”: prezentând țara ca fiind constant amenințată de Occident și justificând necesitatea de fonduri suplimentare pentru apărare, Kremlinul creează un cadru în care populația percepe războiul ca fiind inevitabil.

Riscuri militare

Incursiunile în spațiul NATO nu sunt doar un instrument de propagandă. Ele servesc și drept sondaj al reacțiilor militare occidentale și semnalează capabilitatea Rusiei de a testa frontierele alianței fără a declanșa un conflict direct. NATO a calificat aceste acțiuni ca parte a unui tipar de „comportament iresponsabil” care ar putea duce la escaladări accidentale.

În paralel, Kremlinul încearcă să transmită imaginea unei Europe divizate și nehotărâte. Propaganda de stat evidențiază fracturile politice și presupusa „isterie” a liderilor europeni, pentru a transmite populației ruse că țara se află într-un conflict global în care Occidentul este slab și dezorganizat.

Analiștii occidentali subliniază însă că retorica agresivă și testarea spațiului aerian NATO cresc riscul unui incident militar care ar putea scăpa de sub control. În plus, constrângerea economică internă și nemulțumirile sociale cresc presiunea asupra Kremlinului de a menține o narațiune care justifică continuarea războiului.