Planuri postbelice: cum vrea Israelul să-și refacă influența internațională

Publicat: 01 oct. 2025, 11:44, de Andrei Ceausescu, în Internațional , ? cititori
Planuri postbelice: cum vrea Israelul să-și refacă influența internațională
Sursa foto: Politico

Israelul traversează o perioadă de izolare diplomatică accentuată, pe măsură ce comunitatea internațională reacționează dur la campania militară desfășurată în Gaza și la abordarea conflictului cu gruparea Hamas.

Războiul care durează deja de doi ani și atacurile recente din 7 octombrie 2023 l-au obligat pe premierul Benjamin Netanyahu să își adapteze strategiile diplomatice, chiar și în timpul participării la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Pe drumul spre New York, jetul oficial al premierului a evitat în mare parte spațiul aerian european, probabil pentru a preveni o eventuală reținere în baza mandatului emis de Curtea Penală Internațională.

Evenimentul a fost marcat de recunoașterea de către mai multe state occidentale a unui stat palestinian, iar discursul premierului israelian s-a desfășurat în fața unei Adunări Generale semnificativ mai restrânse, după ce delegați au părăsit sala în semn de protest față de asaltul asupra orașului Gaza și loviturile vizând conducerea Hamas pe teritoriul Qatarului. Aceste imagini au transmis un mesaj clar: izolarea diplomatică a Israelului, chiar dacă uneori simbolică, devine o problemă pe termen lung, scrie Politico.

Chiar dacă Netanyahu nu pare afectat de percepția internațională, strategia sa reflectă un calcul politic atent. În încercarea de a gestiona izolarea diplomatică și de a oferi o soluție pe termen lung pentru Gaza, premierul a prezentat împreună cu fostul președinte american Donald Trump un plan în 20 de puncte pentru teritoriul afectat de bombardamente. Acesta vizează, potrivit declarațiilor oficiale, izolarea Hamasului pe scena internațională și exercitarea de presiuni asupra grupării pentru acceptarea termenilor planului. Cu toate acestea, mai multe state arabe au criticat ambiguitatea planului, în special în privința retragerii israeliene și a perspectivelor privind statalitatea palestiniană.

Conflictul a avut un bilanț uman tragic. Potrivit ministerului sănătății controlat de Hamas, aproximativ 66.000 de palestinieni și-au pierdut viața, jumătate dintre aceștia fiind civili conform estimărilor israeliene. Restricțiile israeliene asupra ajutorului umanitar au atras critici internaționale, fiind catalogate de o agenție ONU drept contribuții la o criză alimentară majoră. Impactul asupra opiniei publice occidentale este vizibil, favorabilitatea față de Israel atingând noi minime în țări precum Germania, Franța sau Marea Britanie, conform sondajelor YouGov.

Pe lângă criticile publice, Israelul se confruntă cu presiuni juridice și diplomatice. Curtea Penală Internațională a emis mandate pentru crime de război împotriva lui Netanyahu și a fostului ministru al Apărării Yoav Gallant. În paralel, Curtea Internațională de Justiție a declarat ilegală prezența israeliană continuă în Cisiordania, cerând încetarea acesteia și garantarea accesului neîngrădit la ajutor pentru Gaza. Oficialii europeni au acuzat Israelul de genocid, iar în Statele Unite, apelurile pentru embargouri de arme au început să se intensifice chiar și în rândul unor democrați tradițional pro-Israel, inclusiv fostul consilier pe probleme de securitate națională Jake Sullivan. În august, 28 de state occidentale au cerut Israelului încetarea ofensivei.

Chiar și în Germania, unul dintre cei mai tradiționali aliați, majoritatea populației se opune războiului din Gaza. În Statele Unite, opinia publică și sprijinul pentru Israel au început să arate semne de oboseală, ceea ce indică dificultăți pe termen lung pentru țară în menținerea sprijinului internațional. Critica internațională a fost amplificată de distrugerile cauzate în Gaza, unde aproape toți cei 2,3 milioane de locuitori au fost strămutați și numeroși civili și-au pierdut viața.

În Israel, anxietatea privind izolarea diplomatică este tot mai prezentă. Amenințările de boicot cultural, academic și sportiv sunt frecvente, iar aceste tensiuni sunt reflectate constant în spațiul public, potrivit academicianului Nimrod Goren. Fostul premier Ehud Olmert, critic vehement al lui Netanyahu, avertizează că Israelul riscă să devină un „stat paria”, subliniind diferența între atacurile inițiale ale Hamas asupra israelienilor și represaliile ulterioare asupra palestinienilor. De asemenea, Olmert se arată sceptic față de șansele planului de pace propus, considerând că modificările introduse de Netanyahu, inclusiv limitarea retragerii israeliene și ambiguitatea privind statalitatea palestiniană, ar putea fi o strategie de sabotare menită să forțeze Hamasul să respingă acordul.

Opoziția politică, reprezentată de Yair Lapid, a adoptat o poziție mai moderată, salutând inițiativa de pace, dar avertizând că izolarea Israelului nu este inevitabilă și că abordarea actuală este caracterizată de „amatorism, neglijență și aroganță”.

În ciuda presiunilor externe, guvernul Netanyahu minimalizează efectele acestora, argumentând că majoritatea israelienilor percep criticile internaționale ca fiind motivate de antisemitism și că investițiile străine continuă să crească, reflectând încrederea în viitorul economic al țării. După prezentarea planului de pace împreună cu Trump, bursele israeliene au înregistrat creșteri semnificative, sugerând că piața consideră că Israelul își controlează situația.

La nivel intern, sprijinul pentru soluția a două state a scăzut semnificativ, iar mulți cetățeni consideră că Israelul nu poate conviețui cu un stat palestinian. Pentru campul politic al lui Netanyahu, calculul este simplu: câștigarea războiului pe termen scurt și menținerea controlului vor normaliza, după cum cred ei, relațiile internaționale fără a fi necesară o reconstrucție diplomatică.

În paralel, premierul avertizează asupra necesității unei economii mai autarhice, comparând viitorul Israelului cu Sparta antică, ceea ce a stârnit reacții negative din partea mediului de afaceri și sindicatelor. Ron Tomer, președintele Asociației Producătorilor Israelieni, a calificat această abordare drept „dezastru economic”, în timp ce Arnon Bar-David, liderul federației sindicale Histadrut, a declarat: „Nu vreau să fim Sparta”.

Pe termen scurt, Israelul se află într-un echilibru fragil între presiunea internațională tot mai mare și sprijinul intern solid pentru conducerea actuală. Cu toate acestea, provocările privind izolarea diplomatică și criticile internaționale par să fie probleme persistente care nu vor dispărea în viitorul apropiat. Strategiile guvernamentale, de la alianța cu Trump la planurile pentru Gaza, reflectă eforturi de supraviețuire politică și diplomatică într-un context internațional ostil, în timp ce societatea israeliană și mediul economic se confruntă cu tensiuni generate de consecințele războiului.