Ce dovezi mai așteaptă suveraniștii și de ce: logica negării evidenței

Există momente în politica unei țări când realitatea e atât de limpede încât să invoci „lipsa dovezilor” nu mai e un act de ignoranță, ci de ticăloșie calculată. România trăiește acum exact un astfel de moment.

Alegerile prezidențiale din decembrie 2024 au fost anulate pentru motive explicate, livrate și confirmate recent chiar de către premierul Ilie Bolojan și președintele Nicușor Dan.

Tot ce s-a petrecut atunci e pus pe hârtie, în dosare, în comunicate oficiale și în mărturii. Nu e loc de ambiguități. Și totuși, reprezentanți ai suveraniștilor, de la Cosmin Corendea la alți trompeți AUR, continuă să bată apa în piuă cu aceeași placă: „nu există dovezi”.

Baletul imbecilității

Ce dovadă mai vrei când însuși președintele țării spune răspicat: Rusia lui Putin a orchestrat un plan de subminare a României, prin crearea și susținerea unui impostor politic numit Călin Georgescu? Când Bolojan confirmă că serviciile au documentat tot lanțul de finanțări și conexiuni? Când știm clar că în decembrie 2024 nu a fost doar un scrutin, ci o tentativă de lovitură de stat mascată în alegeri?

Să mimezi „nevoia de dovezi” în fața acestei realități nu înseamnă decât două lucruri: ori ești prost, ori ești complice.

Cine l-a creat pe Călin Georgescu

Nu mai e niciun mister: impostorul a fost produs de laboratoarele rusești de propagandă, împins pe gât diasporei naive ca „salvator național”, promovat în paralel pe canale obscure, susținut de mercenarii care trebuiau să-l înscăuneze ca pion al Moscovei. În spatele lui au stat banii, logistica și rețelele Kremlinului.

Nu e o teorie.

E document. E confirmat de rapoarte oficiale, de anchete și de declarațiile celor mai înalți reprezentanți ai statului. Și totuși, suveraniștii își pun aceeași mască de clovn și scot sunetul inevitabil: „nu există dovezi”.

Tentativa de lovitură de stat

Mercenarii lui Horațiu Potra, generalii în rezervă scoși pe tușă, rețelele de rezerviști vânduți pe doi lei Moscovei — toți au fost parte din aceeași piesă. Nu discutăm opinii, ci fapte. Toate astea sunt consemnate: cine, unde, cum. Că s-au adunat la mese discrete, că au schițat planuri de intervenție, că au așteptat momentul haosului electoral ca să se bage peste instituțiile statului.

Ce dovezi mai așteaptă suveraniștii?

Să fie publicate înregistrările conversațiilor de pe telefoanele lor? Au fost deja, la sugestia unui băiețel din gașca lui Potra…

Să li se pună pe ecran planșele grafice cu fețele actorilor de tristă figură? Pe bune? Mai e nevoie de asta?

Propaganda televiziunilor „lăsate să emită”

Un alt nivel de cinism: anumite televiziuni, încă tolerate să transmită, ridiculizează chiar argumentele președintelui Nicușor Dan. Spun că „sunt halucinații”. Ca și cum statul ar inventa povești, ca și cum Rusia ar fi un mit, ca și cum Călin Georgescu ar fi fost o floare apărută spontan în grădina democrației românești.

Nu, nu sunt halucinații. Sunt realități crude. Și faptul că aceste televiziuni continuă să vânture minciuna, în ciuda evidenței, arată cât de adânc s-a infiltrat manipularea.

De ce insistă marionetele suveraniste

Pentru că n-au altă armă. Tot ce au e retorica găunoasă: „Nu există dovezi”. În realitate, dovezile sunt atât de clare încât nu pot fi contestate. Singura cale e să le nege, să le ridiculizeze, să obosească publicul cu refrenul „unde sunt probele?”.

Dar să ceri dovezi când ele sunt în fața ta e mai mult decât prostie. E complicitate cu inamicul.

Ce trebuie spus răspicat

Alegerile din decembrie 2024 au fost anulate pentru că au fost viciate de o operațiune subversivă, pusă în scenă de Rusia prin intermediul unui impostor numit Călin Georgescu. Bolojan a confirmat. Nicușor Dan a explicat. Instituțiile statului au documentat. Care-i partea care nu se înțelege? 🙂

Ce dovezi mai așteaptă suveraniștii?

Răspunsul e simplu: nu vor dovezi. Vor haos. Vor să întrețină confuzia, să țină România captivă într-o discuție sterilă, în loc să ne uităm direct la adevăr.

se pregătesc să rescrie istoria

Adevărul e acesta: tentativa de lovitură de stat a existat. A fost orchestrată de Moscova, executată prin mercenari și generali reciclați, și susținută printr-o campanie mediatică internă. Cine spune altceva minte cu bună știință.

Tehnica refuzului evidenței – manualul suveranistului „made in Moscova”

Ceea ce vedem la Cosmin Corendea, la AUR, la portavocea acestui „suveranism” de carton, nu e prostie pură. E o strategie. Când dovezile sunt clare și imposibil de contestat, se recurge la „cererea de dovezi”. Se cere „încă o probă”, „încă o comisie”, „încă o anchetă” – până când publicul obosește. Se numește gaslighting politic: nu mai spui că negrul e alb; spui că nu e încă destul de negru pentru a fi sigur că e alb.

E o tehnică clasică de dezinformare rusească, folosită încă din timpul Războiului Rece: cere mereu probe, chiar și atunci când le ai pe masă. Cere „transparență” în timp ce tu creezi haos. Invocă „dreptul la îndoială” ca să transformi certitudinea în „dispută”. Nu asta face Putin aproape zilnic?

Ce e în spatele acestor șmecherii

1. Proiectarea vinovăției – transformi infractorul în victimă și statul care își apără democrația în „dictatură”.
2. Oboseala publicului – dacă repeți de 1000 de ori „nu există dovezi”, mulți oameni vor renunța să mai caute informația corectă.
3. Crearea de simetrie falsă – „poate că și Rusia manipulează, dar și americanii manipulează”. Astfel, torpilezi încrederea în instituții și creezi impresia că nimeni nu e curat.
4. Pregătirea terenului electoral – dacă prinzi 40% din electorat cu „nu există dovezi”, creezi o bază solidă de votanți care nu reacționează la realitate, ci la mitologie.

La ce se așteaptă suveraniștii

Exact la asta: la haos. Să pună sub semnul întrebării instituțiile, să paralizeze justiția, să rescrie povestea. În logica lor, nu contează că dovezile există. Contează că, repetând obsesiv refrenul „nu există dovezi”, transformă certitudinea într-o opinie și opinia într-o ideologie nevropată.

Aceasta e forma modernă de război hibrid: subminezi consensul social, nu prin tancuri, ci prin cuvinte. Când o masă critică de oameni începe să creadă că „totul e o minciună”, statul devine nefuncțional.

De ce insistă să rescrie istoria oficială

Pentru că istoria oficială – cea consemnată de instituții, rapoarte și martori – îi condamnă. Tentativa de lovitură de stat din decembrie 2024 e documentată. Rusia l-a creat pe Călin Georgescu, mercenarii lui Potra au existat, generalii în rezervă au participat. Dacă ar accepta aceste fapte, ar recunoaște propria complicitate.

Singura lor armă este negarea și reinterpretarea. Așa cum Rusia a negat invazia Crimeei, așa neagă trompeții Kremlinului tentativa de lovitură de stat din România. E aceeași matrice: „Nu am fost noi, nu există dovezi”.

Riscul de 40% – colonizarea mentală

Dacă aceste „gunoaie politice” ajung la 40% din electorat, nu pentru că sunt convingătoare prin argumente, ci pentru că sunt eficiente prin intoxicare, România va avea o populație captivă într-o realitate paralelă. Oameni convinși că statul e rău și impostorul e salvator. Exact obiectivul Kremlinului: să creeze „idioți utili” într-un stat membru NATO și UE.

Cum îi terminăm logic și jurnalistic

Nu cu urlete, nu cu invective sterile, ci cu demontare publică pas cu pas:

• arăți dovezile (Bolojan, Nicușor Dan, instituțiile).
• explici mecanismul manipulării (gaslighting, simetrie falsă, oboseală publică).
• expui conexiunile cu Rusia.
• compari tratamentul aplicat „fraierilor” cu privilegiile acestor „suveraniști de carton”.

În felul acesta, le iei singura armă: negarea realității. Pentru că dacă le arăți publicului, calm și rece, fiecare pas din această strategie, orice om care gândește va vedea schema.

Nu te pui cu prostul, e mereu odihnit

Oricâte dovezi ai pune pe masă, oricât de clar ai arăta cine a orchestrat tentativa de lovitură de stat din decembrie 2024, mereu se va ridica unul să spună: „nu sunt suficiente”. Nu pentru că nu le-ar vedea, ci pentru că nu vrea să le vadă.

Asta e tehnica dezinformării, dar și drama democrației:

dacă prostul vrea neapărat să creadă ceva anume, o va face. Poți să-i dai documente, mărturii, explicații, el va alege minciuna care-i confirmă resentimentele. Și exact acolo pariază „suveraniștii”: pe prostul care vrea să creadă.

De aceea, bătălia nu e doar juridică sau politică.

E o bătălie pentru luciditate. Și dacă o pierdem, nu vom mai avea nevoie de niciun Putin: prostia va fi suficientă să ne înfrângă din interior.

Pe un ton deloc amical:

toți acești soldăței prostănaci merg pe ideea că istoria le va oferi, curând, șansa de a o rescrie. Și fac tot posibilul să fie deja pregătiți. N-ar fi prima oară când faptele se mistifică, din rațiuni de stat. Sau, și mai grav, se prescriu, cu dispensă de la un Comandant Suprem al Iluziilor.

Cam asta ar putea fi Călin Georgescu.

Cam asta ar putea fi George Simion.

La 40% din electorat de partea lor… nu mai pare deloc imposibil.

Vedem, deja, Telefonul direct cu Moscova.