ECOFIN, deficitul de 8,4% și „PNRR 2.0”: ce a negociat România, ce câștigă pe termen scurt și cât ne costă pe termen lung

La Luxemburg, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, s-a așezat la masă cu Valdis Dombrovskis (Comisar pentru Economie) cu două teme grele: ancorarea deficitului la 8,4% din PIB în 2025 și „resetarea” PNRR, cu o nouă alocare – în jur de 21–21,6 miliarde de euro – calibrată realist cu ce putem duce și absorbi. Pe scurt: Europa ne mai dă timp și bani, dar cere dovezi, nu promisiuni. Iar dacă nu le aducem, riscul de sancțiuni și tăieri de fonduri revine în forță.

Ce s-a discutat și de ce contează

Nazare a prezentat în ECOFIN stadiul măsurilor fiscale (celebrele „pachetul 1 și pachetul 2”), a cerut spațiu de manevră pe 2025 și a apăsat pe butonul „PNRR reconfigurat”. Mesajul-cheie pentru Comisie: raportul de la 15 octombrie (cerut oficial României în cadrul Procedurii de Deficit Excesiv – EDP) vine la timp, iar ținta de 8,4% este „ancorată” în deciziile deja adoptate, ceea ce ajută la evitarea suspendării fondurilor – cel puțin în acest moment. E o poziționare confirmată de documentele oficiale și de comunicatele MF.

Contextul de fond:

Consiliul UE a revizuit în iulie recomandarea pentru România în EDP și a pus negru pe alb două jaloane: raportul din 15 octombrie și ieșirea din deficitul excesiv până în 2030, pe noua regulă cu traiectorii de cheltuieli nete (reforma 2024 a Pactului de Stabilitate). Asta înseamnă drum lung și plictisitor: plafonări anuale ale creșterii de cheltuieli, cu control sever pe investițiile fără venituri viitoare și pe cheltuielile recurente. Nu e ștaif, dar e singura cale.

8,4% din PIB – „pauza de respirație” pe care am obținut-o

Faptul că Bruxelles-ul a tolerat o țintă de deficit mai lată (de la 8% la 8,4%) în 2025 e o pauză de respirație – nu un cec în alb. Beneficiul imediat: cash-flow pentru investiții (Ministerul vorbește de ~8 miliarde lei spațiu suplimentar) și evitarea unui „cold turkey” bugetar ce ne-ar fi tăiat motorul în plină încetinire economică. Costul: credibilitate condiționată – dacă pachetele de măsuri nu dau rezultate la încasări și nu domolim nota de plată a statului (dobânzi, salarii, pensii speciale, subvenții), pasul următor nu va mai fi „toleranță”, ci recalibrare dură.

În plus, Comisia ne amintește că EDP-ul nu e decor: dacă nu demonstrăm „acțiune efectivă”, există trepte de sancțiune care merg până la înghețarea unor angajamente de fonduri.

Reuters a relatat clar încă din iunie că, după derapajul din 2024 (9,3% din PIB), Bruxelles-ul a ridicat cartonașul galben; nu e un bau-bau teoretic, ci procedură în curs.

PNRR „resetat”: 21–21,6 mld. € – bani mai puțini pe hârtie, șanse mai mari în realitate

A doua piesă a puzzle-ului: renegocierea PNRR. Bucureștiul vorbește de peste 21 mld. € nouă alocare; agențiile internaționale notează un pachet în jur de 21,6 mld. € (granturi + împrumut redus), cu aprobarea formală a Consiliului așteptată în octombrie. Tradus: renunțăm la ambițiile „de revistă glossy”, păstrăm ce putem semna, licita, construi și deconta în timp util. Asta e vestea bună.

Vestea grea:

fiecare euro rămâne condiționat de jaloane. Nu ai licitații semnate? Nu bifezi reforme (taxare, guvernanță SOE, digitalizare ANAF, pensii speciale, energie)? Nu vin banii. Dincolo de headline-ul frumos, PNRR rămâne contract cu termene, nu pușculiță. Iar istoricul nostru de execuție – de la proiecte blocate în contestații la termene depășite – ne obligă să fim cinici: mai puțin pe hârtie poate însemna mai mult în cont dacă ne organizăm.

Ce câștigă România, realist

• Timp: 2025 devine un an de stabilizare în loc să fie anul tăierilor oarbe. Ţinta de 8,4% ne scapă de un „șoc” care ar fi tăiat investiția publică exact când avem șantiere mari în curs.
• Predictibilitate: avem traiectorie EDP până în 2030, cu jaloane intermediare; asta ajută la costul de finanțare (randamentele scad dacă arătăm consecvență).
• PNRR credibil: pachetul mai compact pe 21–21,6 mld. € crește șansele de absorbție; mai bine 21 mld. cheltuiți decât 28 mld. visați.

Nota de urgență: ce trebuie să facem chiar de mâine

1. Venituri reale, nu din pix. Fără digitalizarea ANAF la sânge (e-Factura, e-Transport, SAF-T cu utilizare reală, risc scoring) și curățenie în Portițele Mari (optimizări agresive, prețuri de transfer, TVA la e-commerce), ecuația nu iese. Pachetul 1/2 a pornit, dar încasările sunt proba, nu OUG-urile.
2. Cheltuieli îmblânzite inteligent. Prioritizăm investițiile cu multiplicator și venit viitor (infrastructură, energie, digital, educație tehnică), înghețăm/reeșalonăm cheltuiala fără impact în potențialul de creștere. EDP-ul se uită la cheltuiala netă – putem fi creativi în bine, nu doar la tăiere.
3. Reforme sensibile: guvernanță în companiile de stat, pensii speciale pe logică actuarială, piața muncii (munca la gri), ritm la justiție și achiziții. Altfel, jaloanele PNRR se blochează și banii se evaporă.

„Părțile rele” (ca să nu ne îmbătăm cu apă rece)

• Deficitul rămâne uriaș chiar și la 8,4%. Dobânzile mănâncă resurse, iar orice șoc extern (energie, securitate) ne poate răsturna calculele. Comisia încă estimează deficite mari la noi și după 2025; dacă nu accelerăm consolidarea, anul 2026 ne poate prinde iar cu toporul deasupra.
• Risc procedural: dacă raportul de 15 octombrie e „subțire” sau execuția la 9–10 luni o ia razna, next step poate fi „propuneri neprietenoase” – de la recomandări ferme până la înghețări punctuale de fonduri. Nu suntem acolo azi, dar suntem pe radar.
• Capacitate administrativă: degeaba avem 21 mld. € curate dacă nu avem oameni să lucreze proiectele, dacă licitațiile se duc în ani de contestații, dacă ministerele nu „respiră” aceeași metodă. Ăsta e punctul nostru nevralgic de 20 de ani.

Cum va fi speculată în România: „Bruxelles ne pedepsește / ne cumpără / ne obligă”

Să ne pregătim pentru zaveră suveranistă: „ne-au dat 8,4% ca să ne țină în lesă”, „PNRR-ul nou vine cu ideologie”, „Bruxelles-ul ne taie banii dacă nu facem cum zice el”. Realitatea e mai banală și mai tehnică:

• Deficitul de 8,4% e un compromis pe care l-am cerut noi, cu justificări macro. E spațiu de manevră, dar contorizat la milimetru prin regula cheltuielilor nete. Nu e „dar”, e împrumut de încredere.
• PNRR-ul renegociat nu e nici „cadou”, nici „șantaj”. E, în logica RRF, un contract pe jaloane. Nu le bifezi? Nu încasezi. Asta e regula pentru toți, nu doar pentru noi.
• Sancțiunile (înghețări de angajamente) sunt ultima treaptă, când consumi răbdarea partenerilor cu promisiuni fără livrare. Nu suntem azi acolo, dar „condiționalitățile” sunt exact garanțiile care-i conving pe contribuabilii altor state că banii lor nu se duc pe horn.

Pe scurt: suveranismul va vinde „noi vs. ei”. Adevărul e „noi cu noi”: dacă ne facem treaba, luăm banii; dacă nu, plătim noi – prin dobânzi mai mari, investiții ratate și, eventual, bani europeni înghețați.

Ce urmează (calendarul)

• 15 octombrie 2025 – raportul României către Comisie în EDP (act de greutate, nu formalitate).
• finele lui octombrie – așteptata aprobare formală a pachetului PNRR recalibrat, în jur de 21,6 mld. €, urmată de actualizarea listelor de investiții și reforme.
• noiembrie – ECOFIN ar putea valida parametrii discutați acum; pentru noi, testul rămâne execuția la 10/12 luni și „cash-ul” pe proiecte mari (transport, energie, digital).

Șansa e reală, eroarea ar fi să credem că e „asigurată”

România a obținut la Luxemburg ceea ce avea nevoie: timp și credibilitate provizorie. 8,4% nu e o victorie, e un respiro ca să nu ne prăbușim în timp ce mutăm greutatea de pe consumul bugetului pe investiție productivă. PNRR-ul „mai mic, dar posibil” e tot o șansă, nu o garanție.

Fără fandări populiste!

Dacă transformăm această fereastră într-un an al execuției (venituri reale, cheltuieli cu cap, reforme fără fandări populiste), intrăm în 2026 cu traseu credibil. Dacă o irosim în scandal televizat și promisiuni care nu se văd în cifre, nota de plată o să vină cu penalități.

Europa nu ne „pedepseste” și nu ne „cumpără”. Ne ține contul deschis și vrea bonul fiscal la final. Pentru prima dată după mult timp, mingea e la noi – și nu mai avem voie s-o șutăm în tribună.