Vești bune de la Răsărit: se apropie sfârșitul lui Putin

Rusia e în pragul colapsului economic. După ani de agresiune imperialistă și sfidare a lumii întregi, regimul de la Kremlin se confruntă în sfârșit cu ceea ce mulți anticipau de mult timp: o criză economică severă care îi zdruncină din temelii puterea. Semnele declinului sunt peste tot – de la prăbușirea marilor companii de stat, până la izolarea totală pe piețele globale.

Situația Rusiei a devenit, așa cum era de așteptat, critică. Iar aceste vești proaste pentru Moscova sunt vești excelente pentru restul lumii libere: ele indică faptul că sfârșitul erei Putin se apropie cu pași repezi.

Gazprom – gigantul cu picioare de lut

Un prim semnal al imploziei economice ruse vine chiar din inima imperiului energetic al lui Putin. Gazprom, perla coroanei industriei de gaze, se clatină periculos. Cândva cel mai mare contributor la bugetul Rusiei, Gazprom a ajuns acum înglodat în datorii și cu profitul evaporat. În 2023, colosul gazier a raportat pierderi de circa 7 miliarde de dolari – primele pierderi de la înființare încoace, după peste două decenii de profituri nesimțite.

Principala cauză: prăbușirea exporturilor către Europa, care altădată reprezentau aproape jumătate din vânzările Gazprom. Astăzi, Europa mai cumpără abia firimituri (sub 20% din ce cumpăra înainte), lăsând compania cu venituri mult diminuate.

Dar și mai gravă este situația datoriilor.

Potrivit unui clasament Forbes Rusia, Gazprom a urcat pe locul 1 în topul datornicilor corporativi: are de rambursat în jur de 6 trilioane de ruble (echivalentul a peste 75 de miliarde de dolari)! Această povară uriașă, combinată cu dobânzile mari de pe piața rusă (unde Banca Centrală a ridicat dobânda cheie spre 17% pentru a ține în frâu inflația), face aproape imposibil pentru Gazprom să se refinanțeze fără ajutor extern. Iar acces la piețele occidentale nu mai are, sancțiunile financiare o împiedică să obțină credite ieftine din afară. Colosul energetic e, așadar, la un pas de colaps.

Conștient de dezastru, Alexei Miller, șeful Gazprom și om de încredere al lui Putin, a recurs la o mișcare disperată: s-a adresat direct populației Rusiei cerând, practic, ajutorul la plata datoriilor. Miller a declarat recent că Gazprom este „averea națională” a țării, sugerând că responsabilitatea pentru salvarea companiei ar trebui să fie comună, a întregului popor.

Altfel spus, după ce ani la rând profiturile uriașe ale Gazprom au fost sifonate către oligarhii regimului, acum când vinovatul e în pragul falimentului, nota de plată ar trebui achitată de cetățeni.

Obrăznicia acestei pretenții a stârnit furie pe rețelele sociale rusești: oamenii se întreabă de ce ar trebui ca datoria de 6 trilioane a Gazprom să devină datoria fiecărui rus, mai ales când mulți nici măcar nu au acces la gaz în propriile locuințe. Este clar că vaca de muls a Kremlinului a rămas fără lapte, iar regimul încearcă acum să paseze povara pe umerii populației deja împovărate de sărăcie și inflație.

Trump lovește în inima petrolului rusesc

Pe plan extern, loviturile vin în rafală. Statele Unite, sub conducerea președintelui Donald Trump, au anunțat un nou pachet de sancțiuni devastatoare, cu un impact poate fără precedent asupra economiei ruse. Ținta? Două dintre cele mai mari companii petroliere ale Rusiei: Rosneft și Lukoil.

Aceste două companii mamut reprezintă împreună aproape jumătate din producția de petrol a Rusiei, fiind pilonii centrali ai finanțelor regimului Putin. Până acum au scăpat relativ neatinse de sancțiunile occidentale directe, însă vremurile s-au schimbat.

Trump a decis să le pună la pământ, anunțând sancțiuni “tremendous” (în stilul său caracteristic) menite să le blocheze accesul la dolar și la piețele financiare internaționale. Practic, prin aceste măsuri, Rosneft și Lukoil sunt tăiate de la sistemul bancar american și nimeni din lume nu va mai putea face afaceri cu ele în siguranță, de teama sancțiunilor secundare.

Efectele s-au resimțit imediat.

La Bursa din Moscova, acțiunile Rosneft s-au prăbușit, la fel și cele ale Lukoil, investitorii conștientizând că viitorul acestor companii este sumbru. Mai mult, prețul petrolului pe piețele internaționale a sărit brusc cu aproape 5% când vestea a devenit publică – un indiciu clar al importanței vitale pe care aceste firme o au în aprovizionarea mondială și, implicit, al gravității sancțiunilor.

Cu aceste “gloanțe economice” trase direct în inima industriei petroliere ruse, capacitatea Moscovei de a-și finanța mașina de război în Ucraina este serios subminată. Nu e vorba aici de sancțiuni simbolice, ci de lovituri care dor cu adevărat: sectorul petrol și gaze asigură circa 25% din veniturile bugetului federal al Rusiei (și cam o cincime din PIB). Doar Rosneft singură contribuia, în vremurile bune, la aproximativ 10% din bugetul statului rus. Să tai aceste fluxuri de bani înseamnă să pui regimul în dificultate reală, nu doar retorică.

Reacția lui Putin la anunțul sancțiunilor a fost, previzibil, una de sfidare amestecată cu iritare.

Liderul de la Kremlin a declarat răspicat că Rusia „nu se va pleca niciodată în fața presiunilor” și că sancțiunile americane sunt un „act neprieteneșc” ce nu va determina Moscova să își schimbe cursul.

Cu toate acestea, chiar și nea Putin a trebuit să admită, cu jumătate de gură, că noile măsuri vor provoca “anumite pierderi” economiei ruse. E pentru prima dată când Putin recunoaște direct un impact negativ al sancțiunilor occidentale – semn că lovitura primită este cu adevărat serioasă.

Ba mai mult, în cercurile dure de la Moscova, s-au auzit deja vociferări de furie:

Dmitri Medvedev, cunoscut pentru declarațiile sale belicoase, a tunat pe canalele de propagandă că America a declarat practic război Rusiei și că “Trump s-a aliniat complet Europei celei nebune”. Agitația și panica din aceste reacții spun totul: Puterea de la Kremlin simte că se strânge lațul.

China și India întorc spatele petrolului rusesc

Poate cea mai surprinzătoare și dureroasă lovitură pentru Putin vine însă din direcția aliaților săi de până mai ieri: giganții asiatici China și India. Acești doi mari consumatori au fost colacul de salvare al exporturilor rusești de energie după declanșarea războiului din Ucraina și sancțiunile impuse de Occident.

În timp ce Europa își diminua drastic importurile de petrol și gaze rusești, Beijingul și New Delhi au profitat de prețurile reduse la țițeiul rusesc și au devenit principalii cumpărători, pompând miliarde de dolari în visteria lui Putin. Dar, iată că răbdarea lor are limite, mai ales când propriile interese economice sunt puse în joc.

Ca reacție la sancțiunile anunțate de Washington asupra Rosneft și Lukoil, companiile petroliere de stat din China au decis să suspende achizițiile de țiței rusesc pe cale maritimă, cel puțin temporar.

În spatele ușilor închise, la Beijing s-a tras probabil un semnal de alarmă: noile sancțiuni americane amenință să lovească și firmele chineze dacă acestea continuă să transporte și să plătească petrolul rusesc.

Prin urmare, prudent, marile companii chineze au pus pauză contractelor, așteptând să vadă cum pot evita să „calce pe bec” în fața Trezoreriei SUA. Este o mutare fără precedent pentru China, care până acum sfida avertismentele Occidentului. Faptul că Beijingul dă înapoi fie și temporar arată cât de puternică este de fapt arma sancțiunilor atunci când este folosită la maximum.

În tandem, India, celălalt client major al petrolului rusesc, dă și ea semne că îi întoarce spatele lui Putin. Cea mai mare companie indiană din domeniu, gigantul privat Reliance Industries, a anunțat oficial că își “recalibrează” importurile de petrol rusesc și se va conforma pe deplin directivelor guvernului de la New Delhi.

Tradus din limbaj diplomatic, asta înseamnă că Reliance – care ajunsese să cumpere aproape jumătate de milion de barili pe zi de la Rosneft printr-un acord pe termen lung – se pregătește să reducă drastic, dacă nu chiar să oprească complet, achizițiile din Rusia.

În plus, și marile rafinării de stat indiene revizuiesc rapid contractele existente, ca să se asigure că după intrarea sancțiunilor în vigoare nu se vor mai aproviziona direct de la companiile ruse sancționate.

Cu alte cuvinte, petrolul rusesc devine brusc un marfă indezirabilă în India, din rațiuni de realpolitik: New Delhi nu își poate permite să piardă accesul pe piața americană sau să sufere represalii economice occidentale doar pentru a-l salva pe Putin.

Aceste mișcări coordonate ale Chinei și Indiei sunt, probabil, lovitura de grație pentru ambițiile economice ale Kremlinului.

Rusia se bazează pe petrol și gaze ca pe oxigen – sectorul energetic reprezintă aproximativ 20% din PIB-ul țării și o proporție similară din veniturile guvernamentale. Iar China și India erau ultimele sale piețe majore care mai mențineau fluxul de bani către Moscova.

Dacă ambele țări își limitează drastic importurile, chiar și numai pentru câteva luni, efectul va fi devastator: Kremlinul va pierde sume uriașe zilnic, petrolul rusesc nevândut se va acumula (obligând Rusia eventual să oprească sondele, cum a făcut-o cu gazele), iar resursele financiare pentru războiul lui Putin vor seca într-un ritm accelerat.

Sigur, există posibilitatea ca o parte din barilii rusești să-și mai găsească cumpărători pe ocolite, prin intermediari obscuri, dar la discounturi din ce în ce mai mari și în cantități insuficiente. Iar faptul că până și Delhi și Beijing își ajustează poziția transmite un mesaj clar către restul lumii: “Nu mai pariați pe Rusia lui Putin, pentru că pariul acela e pe cale să fie pierdut!”

Europa strânge lațul sancțiunilor

Nu în ultimul rând, Europa și-a înăsprit la rândul ei poziția față de regimul de la Moscova. După un an și jumătate de război în Ucraina, Uniunea Europeană continuă să caute breșe de închis și sancțiuni tot mai dure de impus, pentru a se asigura că mașinăria de război a lui Putin rămâne fără combustibil – la propriu și la figurat. Chiar zilele trecute, UE a adoptat un nou pachet de sancțiuni (al 19-lea la număr de la începutul invaziei ruse în Ucraina), care țintește exact zonele rămase vulnerabile.

În primul rând, europenii au decis interzicerea treptată a importurilor de gaz natural lichefiat (GNL) din Rusia.

Dacă gazul prin conducte oricum nu mai curge spre vest de la sabotarea propriilor infrastructuri de către Kremlin, mai existau câteva portițe prin care Rusia vindea GNL unor țări UE. Ei bine, și aceste portițe se închid acum, asigurând practic independența energetică aproape totală a Europei față de gazul rusesc.

În al doilea rând, Bruxelles-ul a trecut la sancționarea “flotei fantomă” – acele zeci de petroliere sub pavilion dubios care transportă pe ascuns țiței rusesc pe glob, ocolind embargoul oficial. Mai multe nave suspecte au fost trecute pe lista neagră, astfel încât asiguratorii și companiile maritime din Occident să nu le mai poată deservi.

În al treilea rând, UE s-a aliniat cu măsurile SUA și UK și a impus restricții severe asupra tranzacțiilor cu companiile energetice de stat ruse. Concret, orice afaceri cu Rosneft sau cu brațul petrolier al Gazprom (Gazprom Neft) sunt acum interzise pentru entitățile europene. Prin această măsură, se taie orice flux de bani rămas între companiile din UE și industriile critice din Rusia, cimentând astfel blocada economică.

Oficialii europeni descriu noul pachet de sancțiuni ca fiind unul dintre cele mai dure de până acum, menționând că impactul asupra economiei ruse va fi major.

Practic, Rusia este tot mai izolată: nici tehnologii occidentale, nici piețe financiare, nici clienți pentru energia sa – un stat paria în adevăratul sens al cuvântului. Iar asta era exact cheia care lipsea în puzzle: dacă toți cei care doresc stoparea aventurilor imperialiste ale lui Putin acționează coordonat și ferm, atunci regimul de la Kremlin nu are cum să reziste pe termen lung.

Europa a demonstrat acum că este dispusă să meargă până la capăt alături de SUA și ceilalți parteneri democratici, chiar cu prețul unor costuri economice proprii, pentru a vedea Rusia oprită.

Sfârșitul jocului pentru Putin

Toate aceste evenimente extrem de recente arată un lucru limpede: Putin a intrat pe panta descendentă finală.

Mecanismul prin care și-a finanțat regimul și războiul – vânzarea de hidrocarburi contra valută – se gripează iremediabil.

Gazprom e aproape de faliment și cere pomana publicului.

Rosneft și Lukoil sunt sub asediu financiar internațional.

China și India, odinioară cumpărători salvatori, își restrâng cooperarea de frica sancțiunilor.

Occidentul unit nu mai lasă nicio breșă nesancționată.

În aceste condiții, șandramaua economică a Kremlinului scârțâie din toate încheieturile. Rezerva de fonduri a statului rus se diminuează cu fiecare zi ce trece, rubla este slăbită, inflația mușcă, iar populația rusă începe și ea să realizeze că „victoriile” grandioase promise de Putin în Ucraina au adus, de fapt, sărăcie și izolare.

Pentru Putin, vremurile în care își permitea să joace rolul de țar invincibil se apropie de final.

Fără bani pentru armată și propagandă, fără gaze și petrol ca pârghii de șantaj geopolitic, fără companii naționale prospere care să-i alimenteze bugetul, regimul lui pierde susținerea elitelor și răbdarea populației.

Imperialismul său se lovește acum de zidul dur al realității economice:

nu poți purta războaie moderne și nu poți întreține un imperiu al terorii când vistieria e goală. Iar acum vistieria Rusiei se golește văzând cu ochii.

Desigur, Kremlinul va încerca să braveze până în ultima clipă – va vorbi despre pivotarea către Africa sau Orientul Mijlociu, despre „reziliența” economiei ruse, despre sacrificiul eroic al rușilor de rând. Dar acestea nu sunt decât povești de adormit copiii.

Realitatea este că Putin a rămas fără opțiuni. Sancțiunile aplicate cu seriozitate și unitate de comunitatea internațională funcționează, iar roata istoriei s-a pus în mișcare împotriva lui.

Nu știm exact când și cum va cădea cortina peste regimul de la Moscova, dar direcția e clară.

Veștile bune de la Răsărit continuă să vină, semnalând tot mai evident că jocul imperialist al lui Putin se apropie de sfârșitul inevitabil. Luminița de la capătul tunelului a apărut – iar de data aceasta, pentru autocrația lui Putin, ea nu prevestește o nouă victorie, ci începutul sfârșitului.