Legile uitate care pun polițiștii în pericol financiar
O lege veche de peste 25 de ani a generat tensiuni juridice și riscuri reale pentru polițiști și militari. Este vorba despre Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, un act normativ prin care personalul cu statut special poate fi tras la răspundere financiară pentru prejudiciile produse instituțiilor în care lucrează.
Confuzie și contradicții legislative
Ordonanța Guvernului nr. 121/1998, chiar și după ultimele modificări prin Legea nr. 279/2023, continuă să creeze confuzie și incertitudine pentru polițiști și militari. Textul nu definește clar situațiile care pot declanșa răspunderea materială și nu stabilește proceduri transparente de contestare a deciziilor administrative.
În practică, această lipsă de claritate poate avea consecințe semnificative. Polițiștii riscă să nu poată formula contestații în termenul legal, ceea ce îi poate expune la sancțiuni financiare considerabile. De asemenea, ambiguitatea ordonanței lasă loc unor interpretări diferite de la o unitate la alta, ceea ce duce la o aplicare neunitară a legii și la confuzie în sistem.
Aceste aspecte au fost evidențiate în instanță de polițiștii Adrian Papa și Ioan Mira, care au ridicat excepții de neconstituționalitate în dosarele lor. Ei au arătat că ordonanța nu doar că nu protejează drepturile celor vizați, dar poate chiar să îi dezavantajeze, obligându-i să suporte responsabilități financiare pentru fapte a căror delimitare legală nu este clară.
Mai mult, conflictul între Ordonanța 121/1998 și Legea 360/2002, lege organică care reglementează statutul funcționarilor publici, amplifică problemele. În timp ce ordonanța este un act normativ asimilat legii ordinare, Legea 360/2002 are rang de lege organică, ceea ce înseamnă că orice prevedere a ordonanței care contravine statutului funcționarilor publici poate fi considerată nelegală. Această incompatibilitate legislativă generează reguli contradictorii, interpretări neunitare și crește semnificativ riscul pentru polițiști de a fi sancționați pe baza unor norme neclare sau învechite.
Drepturi fundamentale la încercare
Problemele ordonanței nu se limitează doar la neclaritatea termenilor și procedurilor. Procedurile interne prevăzute permit comisiilor administrative să decidă asupra imputării și recuperării prejudiciilor fără control judiciar direct. Aceasta înseamnă că polițiștii, inclusiv Adrian Papa și Ioan Mira, nu beneficiază de garanția unui arbitru independent care să verifice legalitatea deciziilor, ceea ce limitează serios dreptul la un proces echitabil.
Mai mult, ordonanța tratează diferit angajații din sistemul de apărare și ordine publică față de personalul civil. În practică, polițiștii pot fi trași la răspundere mai strict decât angajații civili pentru fapte similare, încălcând astfel principiul egalității în drepturi și expunându-i unor riscuri financiare și profesionale nejustificate.
Lipsa unor reguli clare privind contestarea deciziilor, combinată cu proceduri interne netransparente, poate conduce la abuzuri sau la aplicarea discreționară a sancțiunilor. În plus, absența unui mecanism clar de suspendare a titlurilor executorii până la soluționarea contestațiilor poate determina polițiștii să fie nevoiți să plătească sume considerabile înainte de a avea acces la un control judiciar efectiv.
Ce trebuie să schimbe legea pentru polițiști
Analiza Curții Constituționale și excepțiile de neconstituționalitate ridicate de polițiștii Adrian Papa și Ioan Mira arată că Ordonanța Guvernului nr. 121/1998, chiar și după modificările recente prin Legea nr. 279/2023, rămâne un cadru legislativ neclar și vulnerabil. Textul nu definește în mod precis situațiile care declanșează răspunderea materială și nu prevede proceduri transparente pentru contestarea deciziilor administrative (punctele 10–12 și 17).
Din document reies câteva nevoi fundamentale pentru o legislație modernă și echitabilă:
- Clarificarea condițiilor de răspundere materială — Ordonanța trebuie să specifice exact faptele sau situațiile care pot atrage răspunderea, pentru a elimina interpretările arbitrare și aplicarea neunitară (punctele 12 și 21).
- Termene precise pentru contestații — Polițiștii trebuie să poată formula contestații în termene legale clare, astfel încât dreptul la apărare să fie efectiv, fără riscul unor sancțiuni automate sau pierderea unor garanții legale (punctul 10).
- Protecție împotriva abuzurilor ierarhice — Deciziile privind imputarea și recuperarea prejudiciilor nu trebuie să depindă exclusiv de comisii administrative sau superiori, ci să fie verificate prin mecanisme juridice independente (punctele 14–15).
- Tratament diferențiat în funcție de specificul activității — Curtea a constatat că aplicarea acelorași reguli militare și polițiștilor (funcționari publici cu statut special) creează discriminare și contravine principiului egalității (punctul 32).
Până la adoptarea unui cadru legislativ complet și clar, Ordonanța 121/1998 rămâne plină de lacune și confuzii, iar polițiștii trebuie să fie extrem de atenți la termene și proceduri, pentru a evita consecințe financiare și juridice concrete, așa cum s-a relevat în cazurile lui Adrian Papa și Ioan Mira.