Câinii albaștri din Cernobîl uimesc cercetătorii: misterul blănii colorate și adaptarea genetică la medii toxice

Publicat: 29 oct. 2025, 10:23, de Nitulescu Gabriel, în NECONVENTIONAL , ? cititori
Câinii albaștri din Cernobîl uimesc cercetătorii: misterul blănii colorate și adaptarea genetică la medii toxice
Câinii albastri de la Cernobîl

Voluntarii din cadrul organizației Dogs of Chernobyl au raportat apariția mai multor câini cu blană complet sau parțial albastră, o schimbare vizibilă care a ridicat întrebări legate de posibile cauze chimice sau biologice. Fenomenul neobișnuit observat în apropierea fostei centrale nucleare de la Cernobîl a stârnit curiozitatea publicului și a comunității științifice. 

Într-o postare recentă, grupul care se ocupă de sterilizarea și monitorizarea animalelor din zona de excludere de la Cernobîl a publicat imagini și videoclipuri în care pot fi văzuți câinii neobișnuiți. Reprezentanții organizației spun că animalele nu prezentau semne de suferință, deși nuanța albastru intens a blănii a atras imediat atenția.

„Săptămâna trecută nu erau încă albaștri. Nu știm motivul și încercăm să-i prindem pentru a afla ce s-a întâmplat. Cel mai probabil, au intrat în contact cu o substanță chimică”, au declarat voluntarii.

Suspiciuni privind o contaminare chimică, nu radioactivă

„Săptămâna trecută nu erau încă albaștri. Nu știm motivul și încercăm să-i prindem pentru a afla ce s-a întâmplat. Cel mai probabil, au intrat în contact cu o substanță chimică”, au declarat voluntarii.

Deși culoarea albastră a blănii a alimentat teorii despre o posibilă mutație genetică cauzată de radiații, voluntarii exclud această variantă. Organizația, care activează sub auspiciile Clean Futures Fund, a subliniat că nu există nicio dovadă că animalele ar fi fost afectate direct de contaminarea radioactivă.

„Câinii sunt activi și sănătoși. Probabil au trecut printr-o zonă în care s-au aflat reziduuri de vopsea sau alte substanțe industriale. Nu susținem ideea că radiațiile au schimbat culoarea blănii”, au precizat reprezentanții Dogs of Chernobyl.

Cu toate acestea, fenomenul a stârnit o avalanșă de reacții pe rețelele sociale, unii internauți acuzând voluntarii că ar fi modificat imaginile. Echipa a respins ferm acuzațiile, afirmând că toate fotografiile sunt geoetichetate și realizate în perimetrul zonei de excludere din Ucraina.

Câinii din Cernobîl – o specie adaptată la un mediu ostil

De la dezastrul nuclear din 1986, zona de 30 de kilometri din jurul Cernobîlului a devenit un laborator natural pentru studierea adaptării biologice la condiții extreme. Câinii care trăiesc acolo sunt urmașii animalelor de companie abandonate în timpul evacuării.

Potrivit The Daily Mail, organizația Dogs of Chernobyl are grijă de peste 700 de animale, oferindu-le hrană, îngrijire medicală și sprijin genetic prin programe de sterilizare.

Un studiu științific realizat în 2024 a arătat că aceste animale au dezvoltat trăsături genetice unice, care le permit să supraviețuiască în condiții de contaminare radioactivă, chimică și cu metale grele. Cercetătorii de la Universitatea Columbia, conduși de profesorul Norman J. Kleinman, au analizat probe de sânge prelevate de la 116 câini capturați în zona Cernobîlului între 2018 și 2019.

Rezultatele au arătat că animalele fac parte din două populații genetice distincte, diferite de alte rase de câini domestici, ceea ce sugerează o adaptare evolutivă la mediul toxic.

Mutații care ajută supraviețuirea în „zona interzisă”

Analiza ADN a scos la iveală aproximativ 400 de regiuni genomice modificate și 52 de gene potențial legate de rezistența la poluare. Cercetătorii cred că aceste mutații sunt rezultatul expunerii îndelungate la radiații și substanțe chimice, fiind transmise de-a lungul mai multor generații.

„Cu alte cuvinte, câinii din Cernobîl au învățat genetic cum să supraviețuiască într-un mediu care ar fi letal pentru majoritatea speciilor”, a explicat profesorul Kleinman.

Nivelul actual de radiații din zonă este de aproximativ 11,3 miliremi, de șase ori mai mare decât limita admisă pentru oameni, dar insuficient pentru a explica colorarea blănii animalelor. Aceasta întărește ipoteza că vopseaua sau o substanță industrială ar fi responsabilă pentru nuanța albastră.