Nicolai Tand: Cum să reziști într-o HoReCa Plină de Provocări

Într-un context în care industria HoReCa din România se confruntă cu presiuni crescute — taxare, lipsă de personal, instabilitate în turism — Chef Nicolai Tand rămâne un reper al autenticității și al optimismului realist. Cu o experiență de 13 ani în Franța și peste 16 ani de antreprenoriat în România, el privește situația cu luciditate, dar și cu încrederea omului care a văzut industrii mature și știe cât durează până se formează o cultură a serviciilor în turism.

În interviul acordat pentru „Dialogurile Puterii”, Nicolai vorbește despre identitate, despre întoarcerea acasă, despre responsabilitatea de a transmite mai departe ce a învățat și despre credința că gastronomia românească își va găsi locul pe harta internațională.

„Taxele sunt peste tot” — despre realitatea industriei HoReCa

Deși contextul fiscal nu este deloc simplu, iar presiunea asupra afacerilor din HoReCa e mare, Nicolai reamintește că dificultățile nu sunt exclusive României:
„Dacă vă uitați puțin în lume, e greu și în Franța, și în Italia. Oamenii din HoReCa se chinuie peste tot. Dar noi avem nevoie de hoteluri, de cafenele, de restaurante — ele unesc oamenii.”

19:06, 24.09.2025 • Turism

HoReCa trage semnalul de alarmă: patronatele cer Guvernului menținerea TVA la 11% pentru alimente și cazare

14:23, 12.09.2025 • ECONOMIE

Guvernul pregătește majorarea TVA pentru HoReCa, patronatele și Radu Oprea avertizează că măsura ar lovi direct populația

În ciuda tuturor acestor provocări, chef-ul observă un fenomen încurajator: târgurile și expozițiile rămân pline, iar profesionștii caută în continuare inspirație și produse de calitate.

13 ani în Franța. Lecții de la profesioniști. Întoarcerea acasă.

Deși mulți cred că are cetățenie franceză, Nicolai clarifică simplu: „Sunt român 100%. N-am cerut niciodată cetățenia franceză.”

Motivul întoarcerii? O datorie personală: „Când iubești o meserie, ai nevoie de mentori. Eu am stat în Franța 13 ani, din care 7 ani în restaurante, și am învățat de la cei mai buni: bucătărie, sală, somieri. M-am întors pentru că am simțit că trebuie să dau ceva înapoi.”

România postcomunistă și decalajul cultural în turism

Compararea României cu Franța sau Italia nu este doar inutilă, ci și nedreaptă, spune el.
„Acum 30 de ani eram în comunism. Nu ne-a învățat nimeni să facem business în turism sau să avem grijă de oameni. Ei trăiesc din turism de generații.”

În opinia lui, ospitalitatea autentică există:
„Mergeți în Maramureș, oamenii vă dau tot ce au. Dar ca nație, abia învățăm. Ne trebuie timp.”

Primii ani în România: puțină materie primă, multă voință

Revenirea în țară a fost dură. Materia primă era slabă, diversitatea produselor redusă. Dar situația s-a schimbat enorm:
„Dacă mă gândesc la primul meu restaurant, acum 16 ani, diferența e uriașă. Avem produse mai bune, oamenii sunt mai educați. Acum 20–30 de ani știam doar ce sunt portocalele și bananele — cum să ai cultură gastronomică?”

Cu toate acestea, viitorul sună bine: „Sunt convins că în 10 ani, poate chiar mai repede, o să avem restaurante foarte bine cotate.”

Moștenirea mamei: mâncare cu suflet și identitate

Pentru Nicolai, bucătăria e o formă de iubire:
„Mie îmi place să fac oameni fericiți, cum mă făcea mama pe mine când gătea. Vreau să transmit copiilor mei și oamenilor cât de important e să mâncăm sănătos, de sezon.”

Stele Michelin? E nevoie de… realism

Deși i-ar plăcea, Chef Tand nu idealizează drumul spre Michelin:
„Pentru o stea îți trebuie somelieri, service impecabil, constanță absolută. Îți trebuie 20 de bucătari, ospătari instruiți, locație scumpă, produse premium. Toate costă.”

Transformarea ca artă culinară

Nicolai iubește mâncarea tradițională, dar o abordează creativ. Povestește cu entuziasm:
„Cu Radu de la Caiamo am transformat o mâncare de cartofi: spumă, jeleu din castraveți murați, pudră de slănină prăjită, tuburi de foitaj umplute cu smântână grasă. Tradițional, dar reinterpretat.”

Ce îi reproșează bucătăriei românești? Nimic. Doar nevalorificare.

Nicolai nu critică, ci vede potențialul enorm:
„Dacă mâine facem un restaurant cu produse românești, l-am putea deschide în Franța și ar merge ca o braserie. Sarmale, fasole bătută caldă cu ceapă caramelizată, plăcinte… Am rupe.”

Pentru el, bucătăria românească are tot ce trebuie — doar că trebuie spusă povestea ei, cu mândrie.

Puterea de a crede în tine și în cultura ta

Interviul cu Nicolai Tand dezvăluie un profesionist care nu idealizează trecutul și nu dramatizează prezentul. El crede în muncă, în tradiție, în învățare continuă și în respectul pentru oameni.

Într-o industrie complicată, el aduce poate cel mai valoros lucru: convingerea că identitatea românească — și în farfurie, și în business — merită dusă mai departe cu demnitate.