Radiografia agroalimentară: De ce România e „gigant la volum, pigmeu la valoare adăugată” față de UE

Cabinetul Bolojan va discuta și probabil va adopta azi o Hotărâre de Guvern privind adoptarea Strategiei Naționale de Promovare a Produselor Agroalimentare Românești 2025-2029. Documentul oferă o analiză critică și detaliată a poziției României în contextul european, o evaluare onestă care scoate în evidență un decalaj major față de statele dezvoltate din Uniunea Europeană.

Contraste economice: volum vs valoare

Secțiunea economică a Strategiei prezintă un paradox: performanța robustă în ceea ce privește cantitatea și eficiența redusă în ceea ce privește profitabilitatea și valoarea adăugată. România se clasează pe locul 7 în UE la producția agricolă totală, fapt care îi consolidează poziția de jucător important pe piața europeană a materiei prime. Această poziție este susținută de o creștere accelerată: în 2021, producția a înregistrat o expansiune de 25%, depășind semnificativ media UE de 8%. Dinamică arată un potențial productiv major, dar nevalorificat în etapele ulterioare.

Chiar dacă volumul este mare, eficiența economică este scăzută. VAB per angajat în sectorul agroalimentar este sub media UE. Acest indicator semnalează o productivitate mai redusă a muncii și o valorificare ineficientă a resurselor, ceea ce menține sectorul în urma economiilor mai dezvoltate. Similar, ponderea VAB în cifra de afaceri se situează sub media UE. Această discrepanță sugerează că industria românească de procesare operează fie cu costuri de producție mai mari, fie cu marje de profit considerabil mai mici, arătând o lipsă de competitivitate la nivel de produs finit.

Structura pieței și deficitele comerciale

Piața românească este caracterizată de fragmentare și de o dependență externă la nivelul produselor finite, aspect care o diferențiază de statele puternice din UE. Chiar dacă România se plasează pe locul 7 în UE la numărul total de firme din sector, documentul atrage atenția că peste 95% dintre acestea sunt microîntreprinderi sau întreprinderi mici. Această fragmentare limitează capacitatea de investiție, de inovare tehnologică și, cel mai important, puterea de negociere a producătorilor în fața marilor lanțuri de retail.

Balanța comercială și structura exporturilor reprezintă cea mai mare vulnerabilitate structurală. România este un mare exportator de materii prime (în special cereale), dar un importator net (cu balanță deficitară) de produse agroalimentare prelucrate și ambalate. Acest model este opus celui al statelor mature din UE, care își bazează prosperitatea pe exportul de produse finite, cu valoare adăugată, și care reușesc să își acopere cererea internă cu producție proprie de înaltă calitate.

Calitate, inovare și promovare

Capacitatea de a transforma materia primă în produse de elită, recunoscute internațional, este punctul cel mai slab al României comparativ cu statele de referință. Un indicator cheie al valorificării patrimoniului culinar este numărul de produse certificate pe scheme de calitate europene. România înregistrează un număr foarte redus de astfel de produse. Strategia subliniază că acest lucru reprezintă un decalaj enorm față de națiuni precum Italia, Franța sau Spania, unde sute de produse tradiționale sunt protejate și promovate sub aceste mărci ca avantaje competitive majore.

Nivelul investițiilor în cercetare-dezvoltare și gradul de digitalizare al lanțului agroalimentar sunt clasificate ca fiind scăzute. Această lipsă de inovare menține sectorul la distanță de soluțiile de eficientizare și trasabilitate adoptate de statele europene avansate.

Bugetul alocat de România pentru campaniile de marketing național și internațional este considerat mic și ineficient. Drept urmare, brandul de țară gastronomic este insuficient dezvoltat, făcând necesară o consolidare a imaginii produselor românești pe piețele externe pentru a concura cu mărcile deja stabilite.

Alinierea strategică și parteneriate

Pentru a rezolva aceste decalaje, Strategia propune o aliniere pragmatică la modelele de succes europene:

• Modele de bune practici: Documentul menționează explicit necesitatea de a prelua lecții învățate din strategiile de promovare de succes ale Poloniei și Irlandei. Aceste state sunt citate ca exemple de eficiență în centralizarea campaniilor de promovare și în construirea unei imagini naționale puternice pentru produsele agroalimentare.
• Lanțul alimentar și profitul: Strategia vizează o intervenție directă în lanțul valoric, urmărind o mai bună distribuție a marjelor de profit și o creștere a puterii de negociere a producătorilor. Această țintă implică recunoașterea faptului că, în prezent, producătorii români sunt defavorizați comparativ cu partenerii europeni, unde mecanismele de cooperare și negociere sunt mai echilibrate.

Practic, Strategia Națională 2025-2029 este o recunoaștere a faptului că potențialul agricol al României a fost, până acum, sub-valorificat. Obiectivul de a deveni un lider regional până în 2030 depinde direct de succesul măsurilor propuse pentru a transforma statutul de exportator de materii prime în cel de exportator de produse finite, certificate și cu înaltă valoare adăugată.