Perla momentului: Călin Georgescu și smerenia în fața dronei rusești

O dronă rusească lovește un bloc din Galați, explodează, izbucnește un incendiu, oamenii sunt evacuați, două persoane ajung la spital, iar România se trezește cu războiul atârnat în balcon. NATO și MApN confirmă originea rusească a dronei Geran-2, iar autoritățile române reacționează diplomatic și militar.

În acest decor, Călin Georgescu iese de la slujbă și livrează perla momentului.

Nu despre apărare.

Nu despre responsabilitatea Rusiei.

Nu despre protejarea cetățenilor.

14:58, 15.05.2026 • POLITICĂ

Călin Georgescu, pe lista AUR pentru funcţia de premier

17:23, 14.05.2026 • POLITICĂ

SONDAJ: Călin Georgescu, în fața lui Nicușor Dan în topul încrederii în politicieni. Bolojan, pe locul trei

Ci despre glie, patimi, armonie și pacea devenită stare de agregare personală.

„Și atunci un conducător adevărat de țară, un conducător de glie, ascultă de Dumnezeu, nu de oameni. Și el înțelege atunci că mare este făcătorul de pace. Pentru că pacea de care toți avem nevoie, toată lumea aceasta mică, pentru că Dumnezeu e mare, pacea nu vine decât numai când nu te mai stăpânește nicio patimă”, a spus fostul candidat.

Splendid. Drona explodează în bloc, dar soluția este să nu te mai stăpânească patima. Probabil nici schijele nu mai dor dacă le întâmpini cu smerenie administrativă.

Georgescu a continuat în același registru de sirop mistic turnat peste realitatea incendiată:

„Și atunci înțelegi că nu mai trebuie exemplificat nimic, pentru că iubirea te domină, te acoperă. Așa este și pacea: devii pacea însăși, pentru că toți avem nevoie de armonie, iar trăirea în armonie înseamnă trăirea în pace. Așadar, eu spun ce am spus mereu: pentru mine, prioritatea principală este pacea în țară, pacea în regiune și dincolo de ea. Fără asta nu putem exista”.

Frumos…

Atât de frumos încât aproape uiți că pacea nu se obține rugând agresorul să fie drăguț cu acoperișurile noastre.

Apoi vine partea de manual georgescian:

„Pe de altă parte, astăzi țara noastră se menține în picioare prin rugăciune, prin sfinții ei și prin râuri. Așa să se știe. Rugăciunea aprinsă face din fiecare zi, de fapt, o zi de Rusalii. Și atunci vom înțelege că demnitatea începe cu smerenia. Numai prin smerenie ne putem ridica ca oameni și ca popor”.

Finalul pune capacul peste cazanul cu tămâie politică:

„Așa încât astăzi, slavă lui Dumnezeu, facem exact ce au făcut sfinții noștri voievozi: Ștefan cel Mare cel Sfânt, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu. Adică stăm în genunchi în fața lui Dumnezeu, mărturisind că suntem dependenți total de El. Total”.

Problema este că voievozii invocați nu stăteau în genunchi în fața invadatorilor.

Asta e mica diferență dintre istorie și plastilină electorală.

Cam cum ar fi arătat politica externă a României dacă acest impostor mistic ar fi ajuns președintele țării?

Ar fi arătat ca o ședință CSAT ținută în genunchi, cu tămâie în loc de strategie și cu „pacea” folosită pe post de preș pentru bocancii Moscovei.

România ar fi ajuns să vorbească despre drone rusești căzute pe blocuri ca despre niște încercări duhovnicești, nu ca despre acte ostile.

Narcoză cu tămâie

În loc de coordonare cu NATO, am fi primit metafore despre glie.

În loc de apărare antiaeriană, smerenie. În loc de poziție fermă, „armonie”.

Iar diplomația românească ar fi fost redusă la o combinație toxică de psaltire, ambiguitate geopolitică și semnale dulci trimise agresorului.

Pe scurt: România ar fi fost în NATO cu actele, dar cu genunchii orientați strategic spre Răsărit.