Guvernul recunoaște că păstorește o super-agenție cu puteri nelimitate

Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP), zisă și super-agenția statului, a fost consolidată prin Hotărârea Guvernului nr. 617/2023, cu modificările ulterioare prin Legea nr. 158/2025, într-o instituție cu atribuții extinse și putere aproape nelimitată asupra întreprinderilor publice. Un document guvernamental relevă mai multe riscuri și aspecte problematice.

Centralizarea puterii și atribuții excesive

AMEPIP stabilește politica de guvernanță corporativă, coordonează implementarea regulilor, monitorizează și evaluează performanța întreprinderilor publice și aplică sancțiuni. Totodată, agenția gestionează procedura de selecție a membrilor consiliilor de administrație, aprobând înscrierea acestora în corpul administratorilor.

Acest nivel de centralizare ridică riscuri majore de decizii discreționare și lipsă de transparență, iar dispozitivul legal actual nu limitează clar competențele AMEPIP, conform notei de fundamentare a unui proiect de act normativ elaborat de Guvern pentru modificarea unei HG referitoare la organizarea agenției.

AMEPIP este numită „super-agenția statului” datorită rolului său esențial în monitorizarea și evaluarea performanțelor întreprinderilor publice din România. Prin funcțiile sale de reglementare și control, AMEPIP are un impact direct asupra gestionării fondurilor publice și a eficienței economice ale acestora.

18:14, 14.10.2025 • POLITICĂ

Guvernul plătește 30.000 de euro ca să angajeze un șef la stat. Selecția pentru conducerea AMEPIP, reluată a treia oară

08:43, 30.09.2025 • Dezvăluiri

Aranjamentele de la Otopeni: rolul şefului AMEPIP Ciprian Cătălin Hojda în numirea contestată a conducerii CNAB

Ambiguități legislative și procedurale

Una dintre principalele probleme identificate în proiectul de act normativ se referă la emiterea ordinelor de înscriere în corpul administratorilor, care se face cu trimitere eronată la articolele din Ordonanța 109/2011. Această situație poate genera interpretări neunitare, iar autoritățile sau candidații pot contesta deciziile în instanță, ceea ce riscă să întârzie procesul de numire al administratorilor.

O altă sursă de incertitudine vizează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească expertul independent care asistă la selecție. În prezent, legea nu precizează dacă se aplică literele a), b) sau c) din articolul relevant, creând un cadru neclar pentru recrutarea și evaluarea experților. Această ambiguitate poate afecta atât legalitatea procedurilor, cât și competența echipei implicate în selecție.

De asemenea, partajarea atribuțiilor între comisia de selecție și nominalizare și autoritatea publică tutelară nu este clar reglementată, mai ales în cazul întreprinderilor publice locale. Lipsa unei delimitări precise poate duce la conflicte de competență, întârzieri în luarea deciziilor și, în practică, la întârzieri în completarea consiliilor de administrație.

Proceduri complicate și neunitare

Procedura de selecție a membrilor consiliului începe cu șase luni înainte de expirarea mandatului actual, însă legislația nu garantează că acest interval este suficient pentru finalizarea completă a procesului. În consecință, există riscul ca posturile să rămână neocupate, afectând funcționarea normală a întreprinderilor publice.

Planul de selecție și documentele aferente nu sunt uniformizate: anunțurile pentru presa tipărită și online pot fi diferite, ceea ce pune în pericol transparența procesului și corectitudinea selecției.

Profilul candidatului nu este corelat clar cu profilul consiliului, iar dosarele de candidatură nu includ toate documentele necesare pentru reprezentantul autorității publice tutelare. Această lipsă de claritate poate genera erori în evaluarea candidaților și contestări ulterioare.

Procedura de reînnoire a mandatelor este condiționată de elaborarea și aprobarea planului de selecție, ceea ce poate genera întârzieri și situații provizorii în funcționarea consiliilor de administrație.

Indicatori de performanță și evaluarea discreționară

Negocierea și stabilirea indicatorilor-cheie de performanță pentru administratori și directori se realizează la latitudinea autorității publice tutelare și a administratorilor. Această flexibilitate excesivă poate conduce la criterii subiective sau arbitrare, lipsind de obiectivitate procesul de evaluare.

Gradul de realizare al indicatorilor nu reflectă întotdeauna așteptările reale de performanță ale întreprinderilor publice, iar modificările ponderilor indicatorilor prin Legea nr. 158/2025 nu sunt corelate cu anexele HG 639/2023. Această neconcordanță poate produce inconsistențe în evaluarea performanței, afectând remunerația variabilă și raportarea publică.

Putere discreționară și instabilitate juridică

Președintele AMEPIP are competența de a dispune măsuri de remediere, inclusiv anularea procedurilor de selecție, reluarea acestora sau modificarea documentelor emise. Această putere discreționară introduce instabilitate juridică și riscul de contestări în instanță.

De asemenea, nu există claritate asupra tipului exact de acte administrative emise de AMEPIP în raport cu rezultatele selecției, ceea ce poate afecta legalitatea deciziilor și drepturile candidaților.

Finanțare și autonomie instituțională

Finanțarea AMEPIP se face integral din venituri proprii, după ce anterior se utilizau și sume de la bugetul de stat. Această modificare poate genera presiuni financiare interne și poate limita controlul extern asupra agenției.

Trecerea la finanțarea exclusiv din venituri proprii necesită ajustări ale cadrului normativ pentru a evita discrepanțe legislative și pentru a asigura funcționarea stabilă și predictibilă a instituției.

Patru riscuri majore

Deși scopul proiectului de act normativ este profesionalizarea managementului întreprinderilor publice și alinierea la standardele OCDE, concentrarea excesivă a atribuțiilor în AMEPIP și lipsa clarității procedurale și legislative ridică riscuri majore:

• decizii discreționare sau arbitrare;
• întârzieri în ocuparea posturilor de administratori;
• lipsă de transparență și posibilități de contestare juridică;
• evaluarea neunitară și subiectivă a performanței.

În prezent, AMEPIP funcționează ca o „super-agenție” cu putere centralizată, ceea ce poate afecta stabilitatea și eficiența întreprinderilor publice din România, situație recunoscută de documentul amintit.