„Nu există o explicație simplă”: Misterul OZN-urilor de acum 70 de ani, reaprins de noi dovezi
Două noi studii științifice publicate recent au aruncat în aer liniștea comunității academice, sugerând o legătură statistică surprinzătoare între mii de flash-uri luminoase inexplicabile surprinse de telescopul Palomar în anii 50, testele nucleare din timpul Războiului Rece și rapoartele istorice despre OZN-uri. Cercetătorii au analizat imagini de epocă și au descoperit fenomene care, în opinia lor, sfidează explicațiile convenționale, ridicând întrebări serioase despre posibila prezență a unor obiecte artificiale pe orbită înainte de lansarea primului satelit, Sputnik 1.
OZN: Puncte luminoase inexplicabile pe cerul Războiului Rece
Cu mai bine de 70 de ani în urmă, astronomii de la Observatorul Palomar din California au fotografiat mai multe flash-uri asemănătoare stelelor care apăreau și dispăreau într-un interval de o oră, scrie Live Science. Noile cercetări, care au revizuit aceste plăci fotografice vechi, raportează că aceste puncte efemere de lumină, numite tranzitorii, au apărut în datele care coincid sau sunt apropiate de datele testelor cu arme nucleare și de un vârf în rapoartele istorice despre OZN-uri.
Deși astfel de flash-uri pot fi uneori atribuite fenomenelor naturale precum stelele variabile sau meteorii, autorii studiului susțin că evenimentele de la Palomar au caracteristici distinctive care nu pot fi explicate atât de ușor.
”Am exclus unele dintre explicațiile prozaice și asta înseamnă că trebuie să luăm în considerare cel puțin posibilitatea ca acestea să fie obiecte artificiale de undeva”, a declarat Stephen Bruehl, coautor al studiului și anestezist la Școala de Medicină a Universității Vanderbilt.
Acesta a ridicat o întrebare provocatoare pentru comunitatea științifică: ”Dacă se dovedește că tranzitoriile sunt obiecte artificiale reflectorizante pe orbită — înainte de Sputnik — cine le-a pus acolo și de ce par să arate interes pentru testele nucleare?”.
Scepticismul experților: Datele vechi sunt greu de interpretat
Nu toți cercetătorii sunt de acord cu această interpretare îndrăzneață. Michael Garrett, directorul Centrului Jodrell Bank pentru Astrofizică de la Universitatea din Manchester, a lăudat creativitatea echipei conduse de Beatriz Villarroel, dar a atras atenția asupra limitărilor tehnologice ale vremii.
”Principala mea îngrijorare nu este calitatea echipei de cercetare, ci calitatea datelor de care dispun”, a spus el, subliniind că datele de dinainte de Sputnik sunt sărace, în special rapoartele anecdotice despre OZN-uri.
Analiza echipei lui Villarroel a examinat 2.718 zile de date și a găsit evenimente tranzitorii în 310 nopți, descoperind o corelație statistică semnificativă. Cercetătorii au constatat că tranzitoriile aveau cu 45% mai multe șanse să apară în decurs de 24 de ore de la testele nucleare de suprafață și că fiecare raport suplimentar despre OZN-uri corespundea unei creșteri de 8,5% a tranzitoriilor.
Explicații alternative: Deșeuri nucleare sau erori fotografice?
Unii experți propun explicații mai pământești. Michael Wiescher, astrofizician nuclear la Universitatea Notre Dame, a sugerat că exploziile nucleare ar fi putut injecta resturi metalice și praf radioactiv în atmosfera superioară, care ar fi putut apărea ca scurte explozii de lumină. Totuși, autorii studiului contraargumentează că un astfel de scenariu este implauzibil, deoarece obiectele ar fi trebuit să ajungă la o altitudine de 35.000 de kilometri pentru a părea nemișcate pe o expunere de 50 de minute.
”Nu există o explicație simplă pentru ce sunt aceste tranzitorii și de ce apar la testele nucleare”, a concluzionat Bruehl.
Pe de altă parte, astronomi precum Nigel Hambly de la Universitatea din Edinburgh sugerează că misterul ar putea rezulta din imperfecțiunile plăcilor fotografice, cum ar fi zgârieturile sau praful, care pot imita alinierile tranzitorii. Cercetătorii sunt de acord că sunt necesare analize independente și o examinare criminalistică a plăcilor originale pentru a elucida acest mister vechi de șapte decenii.