Aur ascuns timp de cinci secole. Descoperire incredibilă în deșertul Namib

Într-o regiune în care oamenii merg să caute diamante, minerii din Sperrgebiet, sudul Namibiei, au dat peste o descoperire pe care niciun geolog nu ar fi putut-o anticipa: o navă portugheză din secolul al XVI-lea, îngropată complet în nisip, încărcată cu aur, fildeș și tone de cupru.

Locul, păstrat secret timp de luni de zile după descoperirea din 2008, s-a dovedit a fi una dintre cele mai valoroase epave găsite vreodată pe continentul african. Iar povestea navei Bom Jesus, dispărută în 1533 în drum spre India, dezvăluie mult mai mult decât un transport pierdut, scoate la lumină mecanismele timpurii ale globalizării economice.

O navă „pierdută” care a reapărut în mijlocul deșertului

În mod obișnuit, epavele istorice sunt găsite pe fundul mărilor, în golfuri sau în apropierea porturilor antice. Însă Bom Jesus sfidează toate tiparele. Ea a fost descoperită la câteva sute de metri de țărmul Atlanticului, în interiorul continentului, acolo unde deșertul Namib înghite tot ce întâlnește. Nisipurile hiper-aride au funcționat ca o capsulă a timpului, protejând lemnul, fibrele textile și chiar încărcătura prețioasă de degradarea salină.

„Acesta nu este doar un sit arheologic, ci o capsulă a timpului economic sigilată din Epoca Descoperirilor”, explica dr. Bruno Werz, directorul Institutului African pentru Cercetare, Explorare și Educație Marină și Subacvatică (AIMURE). „O navă care nu oferă doar fragmente, ci sisteme complete despre cum funcționa lumea în secolul al XVI-lea.”

18:12 • POLITICĂ

Moțiunea care poate zgudui Parlamentul! Susținere neașteptată din PSD și PNL

12:38 • POLITICĂ

Despre alegerile de la București: O mare victorie a independentei Anca Alexandrescu. O mare înfrângere a opoziției

Transport global perfect conservat în deșertul Namib

Încărcătura recuperată este impresionantă și vorbește despre dimensiunea rețelelor comerciale europene și africane ale vremii: peste 2.000 de monede de aur, zeci de colți de fildeș și aproximativ 22 de tone de lingouri de cupru. Unele lingouri poartă sigiliul trident al familiei Fugger, una dintre cele mai influente dinastii bancare ale Europei. Acest detaliu confirmă că finanțatorii germani aveau interese directe în expedițiile portugheze spre Asia, o ipoteză susținută anterior doar de documente incomplete.

Iar surprizele nu se opresc aici. Un număr semnificativ de monede spaniole excelentes a stârnit întrebări în rândul istoricilor. Potrivit cercetătorului Alexandre Monteiro, existența lor sugerează că investitori spanioli ar fi avut o participație neobișnuit de mare în flota portugheză din 1533, într-o perioadă în care rivalitatea iberică era la apogeu.

Cum a ajuns o navă portugheză în inima deșertului

Bom Jesus a plecat din Lisabona în martie 1533, cu peste 300 de oameni la bord – marinari, soldați și clerici. Documentele din Memória das Armadas o marchează drept „perdido” în apropierea Capului Bunei Speranțe, cel mai periculos segment al călătoriei spre India. Cercetătorii cred că o furtună puternică ar fi împins nava mult spre nord, unde s-a lovit de coastă și s-a dezintegrat.

În loc să fie revendicată de ape, epava a fost însă acoperită treptat de dunele Namibului, iar acest fenomen rar a făcut posibilă conservarea extraordinară. Din tot echipajul, s-a găsit doar un fragment de os uman – un deget de la picior într-un pantof degradat –, însă arheologul Dieter Noli consideră că supraviețuitorii ar fi putut ajunge pe uscat.

„Deșertul pare ostil, dar nu e complet lipsit de resurse. Supraviețuitorii ar fi putut găsi apă, hrană și chiar comunități San care să le ofere sprijin”, spune acesta.

O descoperire fără conflicte internaționale

Epava a fost găsită pe teritoriul unei concesiuni miniere operate de Namdeb, parteneriat între guvernul namibian și De Beers Group. Exploatarea a fost oprită imediat, iar autoritățile au convocat o echipă mixtă de arheologi, istorici și climatologi.

Deși nava era portugheză, Portugalia nu a emis nicio revendicare. Conform Convenției UNESCO din 2001 privind patrimoniul cultural subacvatic, epava aparține statului pe teritoriul căruia este găsită. Iar Namibia nu doar că a gestionat situl impecabil, ci a oferit acces transparent cercetătorilor internaționali.

„Așa ar trebui să funcționeze cooperarea internațională”, declara Monteiro într-un interviu acordat National Geographic în 2022. „Nu există nicio îndoială că epava aparține Namibiei, iar modul în care a fost administrată este exemplar.”

Ce ne arată Bom Jesus despre lumea din 1533

Istoricii consideră această epavă un argument puternic împotriva ideii că explorările europene timpurii erau expediţii izolate și strict naționale. Din contră, transportul navei indică un sistem economic multinațional, în care bancheri germani, comercianți africani, navigatori portughezi și investitori spanioli făceau parte din aceeași rețea de interes.

În plus, conservarea aproape perfectă a obiectelor le oferă cercetătorilor posibilitatea rară de a studia tehnicile navale, logistica maritimă și modul de ambalare a mărfurilor din secolul al XVI-lea – informații care, în mod obișnuit, sunt incomplete sau pierdute.

Autoritățile namibiene intenționează să deschidă un muzeu maritim la Oranjemund, unde să fie expuse artefactele descoperite. Planurile includ reconstituiri digitale, documentare despre expedițiile portugheze și programe educaționale dedicate comunităților locale. Namdeb a anunțat că proiectul va face parte din strategia sa de sustenabilitate, integrând patrimoniul în viitoarea dezvoltare economică a regiunii.